Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 10-09-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 12889/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3191/2014
Ședința publică de la 10 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata S.C. P. U. G. S.A. C. cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței numărul 1784 din data de 01 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatorul P. N. cu domiciliul în localitatea Predești, ., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic H. Ș. Dafinica reprezentând pe apelanta intimată S.C. P. U. G. S.A.cu împuternicirea de reprezentare juridică nr. 3153/09.09.2014, intimatul contestator P. N. personal și asistat de avocat T. I. cu împuternicirea avocațială nr._ . O/17 iunie 2014, aflată la fila 17 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimatul contestator a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă;
Ambii reprezentanți ai părților au învederat că nu mai au cereri de formulat.
Nefiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier consilier juridic H. Ș. Dafinica reprezentând pe apelanta intimată S.C. P. U. G. S.A. a expus oral motivele scrise de apel în raport de care a pus concluzii de admitere a apelului, anularea sentinței pronunțată de Tribunalul D. și respingerea contestației cu consecința menținerii Deciziei nr.300 din 08.08.2013 de desfacere a contractului individual de muncă, susținând că sancționarea disciplinară a contestatorului s-a făcut potrivit Regulamentului de ordine interioară care la art. 30 poct. 8 prevede că la trei absențe nemotivate de la serviciu se va proceda la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, iar pentru a se lua o astfel de măsură se cere să fie îndeplinită și condiția ca lipsa de la locul de muncă să fie urmarea culpei salariatului, culpă ce a fost dovedită și recunoscută de acesta.
Avocat T. I. pentru intimatul contestator P. N. a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, susținînd că desfacerea disciplinară a contractului de muncă, după cum a apreciat și Tribunalul D., este excesivă în raport cu gravitatea faptei, că cercetarea prealabilă nu s-a efectuat. Instanța de fond a interpretat corect legea inclusiv regulamentul intern al apelantei – art. 30 conform căruia sancțiunile se pot aplica.
Consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
A depus concluzii scrise.
A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 02.09.2013 contestatorul P. N. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 300 din 8.08.2013 emisă de intimata . SA C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea acestei decizii, obligarea intimatei la plata despăgubirilor bănești pe perioada de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrare, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, a arătat că a fost angajat al unității pârâte începând cu data de 6 aprilie 2006 în funcția de fierar – betonist neavând de la data angajării până la data desfacerii contractului nici o abatere disciplinară.
A arătat că afirmațiile unității intimate că ar fi lipsit nemotivat nu au acoperire legală din moment ce în perioada 12.09.2011 – 12.09.2013 a fost în concediu prenatal de creștere a copilului minor conform cererii nr. 6717 din data de 12.09.2011 deoarece până la această dată a prestat muncă. A menționat că în data de 28.08.2013 s-a prezentat la serviciu fiind înștiințat că i s-a desfăcut contractul de muncă pentru absente nemotivate fără a fi înștiințat să se prezinte mai devreme la serviciu.
A solicitat instanței să fie obligată unitatea pârâtă să depună la dosar toate actele care au stat la baza desfacerii contractului de muncă. A mai arătat că este singurul întreținător al familiei, soția sa neavând serviciu.
A depus la dosar în copie: decizia contestată, cererea pentru creșterea copilului începând cu data de 12.09.2011 înregistrată sub n 6717/12.09.2011.
Si-a întemeiat cererea pe disp. art. 268 din Codul Muncii.
Contestatorul a solicitat în dovedirea contestației proba cu acte și interogatoriu ,probe încuviințate si administrate conform art. 255, 258 NCPC .
La data de 21.11.2013, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate.
In motivare a arătat că începând cu data de 01.08.2013 a absentat nemotivat de la serviciu, în acest sens fiind înscrisurile și recunoașterea contestatorului care conturează, dincolo de orice dubiu,existența faptei, cât și săvârșirea ei de către contestator, desfăcându-i-se contractul de muncă în baza art. 61 lit. a Codul Muncii.
Prin cererea nr. 6717/12.09.2011 a solicitat concediul pentru creșterea copilului începând cu data de 12.09.2011, dată cu care a fost suspendat contractul individual de muncă nr. 83/05.05.011 potrivit art. 51 alin 1 a.
Prin cererea nr. 4761/29.07.2013, contestatorul a solicitat reangajarea, arătând că la data de 31.07.2013 îi încetează concediul pentru creșterea copilului, cerere ce a fost aprobată. In acest sens s-a emis Decizia nr. 290/26.07.2013, prin care s-a dispus încetarea suspendării contractului de muncă nr. 83/05.05.2010, începând cu data de 01.08.2013 și implicit revenirea la lucru.
In data de 06.08.2013, prin Referatul nr. 4931/06.08.2013 s-a constatat faptul că numitul P. N. nu s–a prezentat la serviciu. In aceeași dată de 06.08.2013, în jurul orei 12, contestatorul s-a prezentat la Serviciul Resurse Umane,în urma invitațiilor verbale, prin telefon, fiind întrebat de ce nu a venit la serviciu și nu a făcut fișa medicală.
La cercetarea disciplinară contestatorul a declarat că a lipsit nemotivat începând cu data de 01.08. pentru că a avut probleme cu banii și de aceea nu a venit la serviciu, astfel fiind făcută propunerea măsurii desfacerii contractului de muncă.
La data de 3.12.2013, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară și că pârâta avea posibilitatea să administreze o sancțiune mai blândă care să țină seama de faptul că are o situație materială mai dificilă, nu a săvârșit nici o abatere disciplinară.
Prin sentința nr.1784 din 1 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul P. N. cu domiciliul stabil în localitatea Predești, . în contradictoriu cu intimata . SA C. cu sediul în C., ., județul D..
S-a anulat decizia nr. 300/08.08.2013 emisă de intimată.
S-a dispus înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatorului cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
A fost obligată intimata să plătească către contestator o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective .
S-a reținut că, contestatorul P. N. prin contractul individual de muncă nr. 83/05.05.2011 a fost angajat ca fierar-betonist la societatea intimată .La data de 12.09.2011 contestatorul a formulat cerere pentru acordarea concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani ,beneficiind de acordarea acestuia (decizia nr. . 66/14.09.2011 ). La data de 29.07.2013, contestatorul a formulat cerere de revenire din concediu, înregistrată de intimată sub nr. 4761/29.07.2013. Prin decizia nr. 290/26.07.2013 intimata P. Utilaj G. SA C. a aprobat încetarea suspendării de drept a contractul individual de muncă al contestatorului și revenirea acestuia în activitate începând cu data de 01.08.2013 .
Contestatorul ,deși a menționat în cererea de revenire din concediu că până la data de 31.07.2013 beneficiază de concediu (fila-33) nu s-a prezentat la serviciu, lipsind nemotivat mai mult de 3 zile.
Obligativitatea realizării procedurii cercetării disciplinare prealabile este prevăzută la art. 251 alin. (1) din Codul Muncii republicat, unde este precizat expres că sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a) (avertismentul scris), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Astfel, din art. 251 alin. (2)-(4) din Codul muncii reiese că salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea tuturor probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Intimata a parcurs etapele prevăzute de art. .251 CM, referatul întocmit de către V. D. C. (fila-35) a fost urmat de convocarea contestatorului la data de 06.08.2013 pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, singura justificare a absențelor referindu-se la lipsa banilor (fila-36) .
Decizia contestată cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 252 al. 2 din CM (descrierea faptei care constituie abatere disciplinara-lipsa nemotivată de la serviciu; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost încălcate de salariat-art. 30 lit. c pct. 8 din ROI; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile –nu a justificat absențele nemotivate; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinara se aplica - art. 61 lit. a din CM; termenul în care sancțiunea poate fi contestata -30 de zile calendaristice; instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestată - Judecătoria C.).
Menționarea eronată în cuprinsul Deciziei nr. 300 din 8.08.2013 a termenului de 30 de zile calendaristice (45 de zile conform Legii Dialogului Social) și a Judecătoriei C. ca instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată (Tribunalul D.) nu i-au creat contestatorului o vătămare de natură să justifice anularea deciziei.
Contestatorul a susținut că în perioada 12.09._13 s-a aflat în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani astfel că în mod nelegal sancțiunea disciplinară i-a fost aplicată. Dispoziția cuprinsă în art. 2 alin 1 din OUG 111/2010 prevede acordarea unuia dintre părinți a concediului pentru creșterea copilului în vârsta de până la 2 ani .Din interpretarea acestui text de lege rezultă că încetarea concediului intervine la data la care copilul împlinește 2 ani, în speța de față la data de 31 iulie 2013, neavând relevanță data de la care părintele înțelege să solicite acordarea acestui drept. Prin urmare termenul de doi ani nu se calculează în raport de data de 12.09.2011, când contestatorul a început să efectueze concediul ci în raport de data nașterii copilului (31 iulie 2011).
Referitor la sancțiunea aplicată, instanța având în vedere că prin ROI-ul intimatei P. Utilaj G. SA C. la articolul 30 au fost prevăzute pentru fiecare categorie de abateri sancțiunile disciplinare care "pot" fi aplicate a apreciat că sancțiunea desfacerii contractului de muncă este excesivă în raport de gravitatea abaterii săvârșite, de consecințele acesteia precum și față de împrejurarea că, contestatorul nu a mai fost sancționat anterior. Situația financiară precară invocată cu ocazia cercetării disciplinare, împrejurarea că acesta nu locuiește în C., constituie elemente care justifică înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatorului cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni .
Împotriva sentinței a formulat apel intimata . SA C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie, susținând că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a apreciat eronat că sancțiunea aplicată, in temeiul Regulamentului de Ordine Interioara, art.30, pct.8, este excesiva în raport de gravitatea abaterii săvârșite, de consecințele acesteia precum si față de împrejurarea că, contestatorul nu a mai fost sancționat anterior. A considerat că situația financiară precară invocată cu ocazia cercetării disciplinare, împrejurarea ca acesta nu locuiește in C., si ca art.30 din ROI prevede pentru fiecare categorie de abateri sancțiunile disciplinare care "pot fi aplicate ", constituie elemente care justifică înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancțiunea reducerii salariului de baza cu 10% pe o perioada de 3 luni.
Sancționarea disciplinară a salariatului a avut la baza Regulamentul de Ordine Interioara care prevede la art. 30 pct.8 ca la trei absente nemotivate de la serviciu se va proceda la desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Pentru a se lua o astfel de măsură se cere sa fie îndeplinită și condiția ca lipsa de la locul de muncă sa fie urmarea culpei salariatului, culpă ce a fost dovedită si recunoscută de către acesta.
Instanța de fond interpretează în mod greșit art.30 din ROI, respectiv faptul ca au prevăzute pentru fiecare categorie de abateri sancțiuni disciplinare care "pot fi aplicate".
Regulamentul de Ordine Interioara la art.30 prevede pentru fiecare categorie de abateri sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate, ele fiind clasificate în funcție de gravitatea abateri disciplinare, în situația de față sancțiunea fiind desfacerea contractului de muncă.
Mai mult, înlocuirea sancțiunii disciplinare de desfacere a contractului de munca cu sancțiunea reducerii salariului de baza cu 10% pe o perioada de 3 luni, adaugă si modifica Regulamentul de Ordine Interioara al S.C.P. UTILAJ G. S.A., act intern, încheiat de comun acord cu salariații, reprezentați de Sindicatul din cadrul societății, o sancțiune la lit. B- Diminuarea salariului cu 5-10% pe o durata de 1-3 luni se aplica pentru: (—) 12.. absentarea nemotivată de la serviciu mai mult de 3 zile.
Modificarea dispoziției de sancționare a angajatorului are ca urmare perturbarea activității societății noastre, creând astfel un precedent, salariații vor avea posibilitatea sa lipsească nemotivat 3 zile de la locul de munca, sancțiunea aplicabilă fiind una blânda, respectiv diminuarea salariului cu 5-10% pe o durata de 1-3 luni.
Apelul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prevederea din ROI al intimatei a faptului că în situațiile enunțate în Regulament angajatorul „poate” proceda la aplicarea sancțiunilor prevăzute în acesta este un mod de reglementare ce permite angajatorului să analizeze și sancționeze fiecare situație în parte în funcție de particularitățile proprii.
În speță Curtea apreciază că modul în care intimatul a „justificat” săvârșirea sancțiunii nu poate fi reținut ca temei pentru înlăturarea sancțiunii aplicate de angajator. Lipsa resurselor financiare, invocată, putea și trebuia să constituie un argument pentru reluarea activității imediat după încetarea concediului pentru creșterea copilului.
Faptul că pe durata desfășurării activității intimatul contestator nu a avut abateri nu constituie un impediment în aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă pentru absentarea nejustificată de la serviciu minim trei zile, aceasta fiind o abatere foarte gravă.
Constatându-se că, în realitate, lipsa de la serviciu a intimatului contestator mai mult de 3 zile nu a fost cauzată de motive obiective, verificabile, Curtea apreciază că sancțiunea aplicată de angajator este legală (conformă cu Regulamentul de Ordine Interioară) și fondată.
Cât privește restul aspectelor deduse judecății la fond și reluate prin întâmpinarea depusă la dosar de intimat acestea nu mai fac obiectul cercetării în apel câtă vreme intimatul contestator nu a declarat apel împotriva sentinței.
În temeiul art. 480 și următoarele Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimata S.C. P. U. G. S.A. C. cu sediul în C., ., județul D., împotriva sentinței numărul 1784 din data de 01 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatorul P. N. cu domiciliul în localitatea Predești, ..
Schimbă sentința în totalitate.
Respinge contestația formulată de contestatorul P. N..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2014.
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.C.D.P.
25.09.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2043/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
