Acţiune în constatare. Hotărâre din 02-10-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 13716/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3645
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - M. C. – Președinte Instanță
Judecător: - M. C. Ț.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul N. N., domiciliat în C., .. 49A, ., împotriva sentinței civile nr. 1629/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A. DE TRANSPORT C., cu sediul în C., .. 23, jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant N. N., personal și asistat de avocat P. M., cu delegație de substituire pentru avocat Băncioi C. și consilier juridic Nezbeda K., pentru intimata pârâtă R. A. DE TRANSPORT C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând încheiată cercetarea judecătorească, potrivit dispozițiilor art. 482, raportat la art. 244 Noul Cod de procedură civilă, a acordat cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Avocat P. M., pentru apelantul reclamant N. N., a pus concluzii de admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris, modificarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru acordarea grupei a II-a de muncă, susținerea instanței că meseria de electrician întreținere nu se încadrează în Ordinul nr. 50/1990 este greșită, atât timp cât la pct. 3 din preambulul Ordinului nr. 50/1990 se arată că beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă, printre alte categorii, și personalul de întreținere reparații; fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic Nezbeda K., pentru intimata pârâtă R. A. DE TRANSPORT C., a pus concluzii de respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. A arătat că, în mod corect s-a reținut, așa cum rezultă și din probele administrate în cauză, că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi lucrat ca electrician auto în condiții de grupa a II-a de muncă. De asemenea, din depozițiile martorilor audiați la fond rezultă că reclamantul a îndeplinit orice alte activități în afară de electrician auto.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.1629 de la 26.03.2014 a respins acțiunea reclamantului N. N. cu domiciliul în C., . 49 A, ., în contradictoriu cu pârât R. A. DE TRANSPORT C., cu sediul în C., . 23, județul D..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul N. N. a fost, în perioada vizată în cerere, salariatul unității pârâte, R. C. (fostă Întreprinderea de Transporturi C.), având funcția de "electrician auto" (07.05._87) și "acumulatorist" (12.12._89), conform mențiunilor din carnetul de muncă (fila 8 verso), respectiv conform dispoziției nr._/1987 (fila 60).
Reclamantul și-a exercitat ambele funcții în Secția IV a unității pârâte, așa cum a rezultat din dispoziția nr._/1987 (fila 60) și din cererea de modificare a funcției formulată de reclamant (fila 61).
La nivelul societății pârâte s-a realizat procedura prevăzută de Ordinul 50/1990 fiind încadrate în grupa a II a de muncă o parte din categoriile profesionale ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă din Secția I și Secția a III a, așa cum au fost nominalizate prin procesul verbal încheiat la 03.07.1998 ( filele 65).
A fost nominalizată la încadrarea în grupa a II a de muncă și funcția de "electrician întreținere (auto+ forță)" dar numai pentru salariații cu această funcție din Secțiile I și III. Or, reclamantul a deținut funcțiile de "electrician auto" și "acumulatorist" la Secția IV care nu a fost nominalizată în procesul verbal menționat anterior.
Temeiurile juridice, din Ordinul 50/1990, așa cum a fost completat de Ordinul 125/1990, invocate de reclamant privesc următoarele operațiuni:
Pct. 160 - Personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute, sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele …." .
Pct. 210 - Meseriile și funcțiile care concură la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate: - electrician …."
Din depozițiile martorilor audiați în cauză s-a reținut că reclamantul ar fi efectuat operațiuni specifice funcției de acumulatorist și anume: reparare și reconstruire acumulatori (martorul Ș. D.), încărcare cu acid a acumulatorilor de la tramvai, schimbarea elemenților din plumb ( S. I.), inclusiv în perioada în care avea funcția de "electrician auto".
Însă, niciunul din martorii audiați în cauză nu a lucrat împreună cu reclamantul, în aceiași secție, în perioada vizată de acesta în cererea de chemare în judecată, așa cum rezultă din depozițiile lor.
Instanța a constatat - pe de o parte - că niciuna dintre activitățile descrise de martori ca fiind realizate de reclamant nu se circumscriu activităților menționate la pctul 210 invocat de acesta.
Potrivit enumerării pct. 210 din anexa II la ordin, au fost vizate doar acele meserii și funcții ce concură la siguranța circulației .
Ca urmare, chiar și prin "asimilare", pentru a putea fi încadrată în grupa a II a de muncă, o activitate de natura celei efectuate de reclamant, de "electrician", trebuie să fie specifică exploatării căilor ferate și să fie legată de siguranța circulației, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, s-a constatat că activitățile descrise de martori se regăsesc parțial în activitățile menționate la pct. 48 (fost 37) anexa II din Ordinul 50/1990 așa cum a fost completat prin ordinul 125/1990 și anume: repararea acumulatoarelor electrice din plumb.
Activitatea de reparare a acumulatoarelor face însă parte dintr-un complex de operațiuni ce ar fi trebuit realizate toate sau măcar în majoritatea lor pentru a putea primi o nominalizare la grupa a II a de muncă. Oricare dintre activitățile enumerate în textul de la pct. 48 trebuiau realizate în cel puțin 50%, respectiv 70% din timpul normal de lucru aceasta fiind o condiție esențială în acordarea grupei de muncă, potrivit art. 7. Într-un flux tehnologic pot fi necesare mai multe operațiuni ce pot fi regăsite în mai multe dintre punctele anexelor, tocmai acesta fiind motivul pentru care anumite operațiuni au fost prevăzute doar pentru anumite întreprinderi sau unități .
În altă ordine de idei, așa cum rezultă din însuși titlul Ordinului 50/1990 beneficiază de încadrarea în grupe personalul care lucrează în: locurile de muncă nominalizate conform procedurii prevăzute de ordin, situație în care toți salariații ce desfășoară activitate în acel loc de muncă beneficiază de aceiași încadrare – indiferent de activitatea prestată ; activitățile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare toți salariații care prestează respectiva activitate (independent de funcția deținută și de locul de muncă); categoriile nominalizate, situație în care beneficiază de încadrare în grupă doar funcțiile și/sau categoriile de funcții nominalizate, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea .
Dacă, de exemplu, la nivelul societății – în urma procedurii prevăzute de Ordinul 50/1990 – s-a hotărât nominalizarea unui loc de muncă în grupa de muncă, fără a se menționa activitatea sau categoria de muncă, rezultă că vizat a fost tot compartimentul/atelierul/ divizia etc. fără limitarea numărului de salariați sau a categoriei și/sau funcției deținute de aceștia, situație care face incident art. 3 .
Dacă ordinul a vizat doar anumite funcții ce puteau fi încadrate în grupa a II a de muncă – de ex. pct. 210 anexa II, invocat de reclamant, acestea au fost enumerate expres, deci limitativ, în această ultimă situație nemaifiind incident art. 3, în opinia instanței.
În cauza de față, conform procesului verbal din 03.07.1998 (fila 63) au fost vizate doar anumite categorii profesionale ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă menționate în același proces verbal.
Rezultă că un salariat cu funcția de "electrician întreținere (auto+forță) " beneficia de încadrarea în grupă, doar dacă îndeplinea această funcție în cadrul secției I sau III, aceasta întrucât, chiar dacă salariații au aceleași funcții și realizează unele activități similare sau identice, natura meseriei lor, a activității efectiv depuse în exercitarea atribuției de serviciu - este diferită, realizându-se în condiții de muncă diferite și în perioade de timp diferite. Tocmai de aceea a fost impusă efectuarea procedurilor specifice de încadrare în grupele superioare de muncă, pentru identificarea acestor factori, funcție de care s-a hotărât încadrarea în grupe fie a locului, fie a activității, fie a funcției .
Reclamantul însă a îndeplinit funcții diferite de cele nominalizate de unitatea pârâtă, de "electrician auto", respectiv de "acumulatorist", lucrând în secția IV, de asemenea diferită de locurile de muncă nominalizate de pârâtă.
Chiar dacă ambii martori audiați în cauză, ce au deținut funcția de "acumulatorist", au primit încadrarea în grupa de muncă pentru această funcție, instanța va reține că niciunul nu a lucrat împreună cu reclamantul în aceiași secție, în perioada vizată în cererea de chemare în judecată potrivit propriilor lor depoziții.
Concluzionând, instanța a constatat că reclamantul nu a realizat nicio o operațiune dintre cele enumerate la pctul 210 anexa II la Ordinul 50/_, iar activitatea prevăzută de pctul 48 de "reparare acumulatori" presupune doar o parte din activitățile desfășurate de acesta în timpul normal de lucru, astfel că nu se poate aprecia asupra perioadei de timp în care aceasta s-a expus condițiilor grele (prevăzute la pct. 160), ce ar fi impus acordarea grupei.
Pentru toate considerentele expuse, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că a fost salariatul unității R. C. (fosta Întreprindere de Transporturi C.) având funcția de electrician auto în perioada 07.05._87 și acumulatorist în perioada 12.12._89, iar prin acțiunea depusă a solicitat să se constate că activitatea desfășurată se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 50/1990 punctul 160 și 210 prin asimilare și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens sau înscrierea în cartea de muncă a perioadei respective.
A arătat că acțiunea a fost respinsa prin sentința nr.1629/26.03.2014, instanța considerând ca nu a realizat nicio operațiune dintre cele enumerate la punctul 210 anexa II la Ordinul 50/1990, iar activitatea prevăzuta la punctul 48 de „reparare acumulatori" presupune doar o parte din activitățile desfășurate de el in timpul normal de lucru, motiv pentru care a considerat neacordarea grupei II de munca.
A mai arătat că instanța, in mod eronat a reținut ca nu îndeplinește condițiile legale pentru acordarea grupei a II, susținerea sa ca meseria de „electrician întreținere" nu se încadrează în Ordinul 50/1990 este greșita, atâta timp cat la pct.3 din preambulul acestui act se arata ca: „beneficiază de încadrarea în grupa I și II-a de muncă, fără limitarea numărului personalului care este în activitate, muncitorii, inginerii, subinginerii, maiștrii, tehnicienii, personalul de întreținere și reparații, controlorii tehnici și de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2”.
Menționează ca in anul 1973 în cadrul I.T.J.L D. existau 4 secții, iar activitatea desfășurata de angajații (electricieni, acumulatoristi etc) din secția IV era similara cu cea a angajaților (electricieni, acumulatoristi etc) din secțiile I-III.
Învederează instanței ca la nivelul societății parate au fost încadrate in anul 1998 în grupa a II de munca categoriile profesionale ce își desfășurau activitatea în locurile de munca din secțiile existente la acea data si anume I - III, secții ce au înglobat si secția IV (hala R.T. - reparații tramvaie), unde în perioada 1973 – 1989 își desfășura activitatea ca electrician întreținere/ acumulatorist.
În ceea ce privește susținerea instanței ca deși martorii audiați ce au deținut aceleași funcții ca si el au primit încadrarea în munca pentru acestea dar unul nu a lucrat împreună cu el in aceeași secție este nefondata, așa cum rezulta din însuși titlul Ordinului 50/199, beneficiază de încadrarea in grupe personalul care lucrează în: ... categoriile nominalizate, în care beneficiază de încadrare in grupa doar funcțiile si/sau categoriile de funcții nominalizate, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea, categoria de electrician întreținere (auto+forța) fiind nominalizată în procesul-verbal din 03.07.1998, precum și activitatea de repararea acumulatoarelor electrice din plumb fiind menționata la pct.48(fost 37) din anexa 2 din Ordinul 50/1990 completat prin Ordinul 125/1990.
De altfel, Ordinul nr.50/1990 nu are caracter limitativ, deoarece încadrarea în grupe superioare de muncă se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a acelor persoane ce au lucrat în astfel de condiții, Anexele nr. l și 2 ale acestui ordin constituind o enumerare a unor activități, ce cuprind în fapt mai multe meserii.
Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ superior, o astfel de interpretare impunându-se cu atât mai mult cu cât forma dobândită de Ordinul în discuție, prin completările și modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
În acest sens dispunând și ICCJ care, prin decizia nr.258/20.09.2004 a stabilit că Ordinului nr.50/1990, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
De aceea, arată ICCJ ca a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
Cum din mențiunile din carnetul de muncă al său privind funcțiile avute în perioadele menționate, se poate observa că a efectuat lucrări de reparații, ceea ce presupune că realizarea sarcinilor de serviciu în perioada mai sus amintită, s-a făcut în condiții dificile, prin expunerea la factori de risc si stres determinat de responsabilitatea activității și cum activitatea sa s-a desfășurat continuu, indiferent de anotimp sau de condiții meteorologice, se simte îndreptățit la obținerea unei adeverințe din care să reiasă că activitatea desfășurată în respectivele perioade a fost încadrată în grupa a II de muncă, conform Anexei II la Ordinul nr.50/1990, republicat.
Precizează că atât el, cât și colegii săi, electricieni întreținere de la secțiile I-IV (ulterior I-III) și-au desfășurat activitatea in aceleași condiții, împreună si concomitent, iar factorii de risc la care erau expuși erau aceeași, iar din punct de vedere administrativ aparțineau de aceeași structură.
În ceea ce privește motivarea instanței că activitatea reclamantului de „electrician” nu poate fi încadrata in grupa a II prin "asimilare" la pct. 210 din anexa 2 la Ordinul 50/1990, întrucât "trebuie sa fie specifică exploatării căilor și să fie legată de siguranța circulației, ceea ce nu este cazul în speță” este eronată, instanța confundând noțiunea de activitate legată direct de siguranța circulației, conform punctului 123 din Ordinul 50/1990 cu cea de activitate ce concură la siguranța circulației menționată la punctul 210 din Ordinul 50/1990.
Chiar prin definirea activității pe care o desfășurau, aceasta se încadrează la grupa a II-a de munca prevăzuta de art. 210 pct. 1 ce prevede: „electrician: electroalimentare, telemecanizare, forța, PRA, deservire, întreținere și reparare mașini grele de cale".
Susține că a lucrat în perioada 1973-1989 ca electrician Secția 4, loc de muncă încadrat în grupa a II-a de muncă conform anexei 2 la Ordinul 50/1990, pct.210, în categoria meseriilor și funcțiilor care concură la siguranța circulației (in sensul că își dau concursul indirect la siguranța circulației) și nu în categoria meseriilor și funcțiilor a căror activitate este legată direct de siguranța circulației (în sensul implicării directe), așa cum in mod eronat a motivat instanța.
Menționează ca a fost supus acelorași factori de risc, condițiile concrete deosebite de muncă justificând încadrarea sa în grupa a II a de muncă întrucât activitatea pe care a desfășurat-o se regăsește între cele enumerate la pct. 160 si pct.210 din anexa II la Ordinul 50/1990, atribuțiile concrete ce-i reveneau și condițiile în care și-a desfășurat activitatea sunt identice cu cele caracteristice meseriilor și funcțiilor din celelalte secții din unitate a căror activitate concura cu cea de siguranța circulației și care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Unul din martorii audiați în cauza a fost angajat ca "acumulatorist" si a primit din partea societății grupa a II a de munca si așa cum si rezulta din depoziția acestuia, a desfășurat aceeași activitate împreună cu el, astfel încât și din motive de echitate sociala, se impunea acordarea grupei a II a de munca către apelant..
Prin urmare, întrucât a lucrat împreună cu cei doi martori audiați în prezenta cauza in aceeași unitate și cărora li s-a recunoscut irevocabil încadrarea juridică a muncii lor ce fusese depusă în îndeplinirea funcțiilor identice de electrician/acumulatorist, solicită acordarea grupei a II, luând în considerare principiului nediscriminării, consacrat de art. 16 din Constituție, a Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței CEDO (cauzele Ș., B., D. contra României).
Avand în vedere motivele invocate, solicită admiterea apelului si modificarea sentinței civile nr.1629/26.03.2014 pronunțata de Tribunalul D. în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulata.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 alin.l si ale art.480 din NCPC.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit art. XV din Legea nr. 2/2013.
Legal citată intimata R. A. de Transport C., la data de 26.06.2014 a depus întâmpinare la apelul declarat de reclamantul N. N., apel pe care îl consideră netemeinic și nelegal.
Instanța de fond a respins acțiunea formulată, motivată de faptul că reclamantul prin probele administrate, nu a putut demonstra că în perioada menționată, ar fi desfășurat activități care să se încadreze în grupa a II-a de muncă, astfel că nici din declarațiile martorilor și nici din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu a reieșit că reclamantul ar fi desfășurat în cadrul regiei activități care se încadrează în grupa a II a de munca conf. Ordinului 50/1990 pct 160 si 210 prin asimilare.
În această situație R. C. nu a putut fi obligata la eliberarea unei adeverințe din care sa rezulte că reclamantul a beneficiat de condiții de grupa a II a de munca.
Reclamantului nu i s-a putut acorda beneficiul grupei a II a de munca întrucât chiar in cererea formulată personal la data de 24.11.1987, acesta solicita sa fie trecut în funcția de acumulatorist si totodată face mențiunea ca deși el îndeplinea funcția de electrician auto, timp de 4 si jumătate a lucrat ca acumulatorist, iar începând cu data de 12.12.1987 a fost trecut in funcția de acumulatorist, conform cererii nr._/24.11.1987.
Unitatea confirma faptul ca dl. N. N. a lucrat ca acumulatorist in cadrul regiei, în perioada menționată în acțiunea formulata, însa nu in condiții de grupa a II -a..
Prin Procesul - Verbal încheiat la data de 02.03.1999 si înregistrat sub nr.100/1670/03.03.1999, s-a făcut revizuirea si analiza categoriilor de personal ce-si desfășoară activitatea la locurile de munca ce se încadrează in grupa a II-a si care fuseseră inițial prevăzute în procesul-verbal din 03.07.1998.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupa I si a II- a de munca s-a făcut de către conducerea unității împreună cu sindicatele din unitate, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete, în care-si desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc deosebit de explozie, radiere sau infestare).
Astfel, stabilirea locurilor de munca si meseriile ce se încadrau în grupa a II- a de munca s-a făcut cu respectarea art 6 din Ordinul 50/1990.
În Procesul Verbal nr. 100/1670/03.03.1999 sunt cuprinse categoriile de personal care-si desfășurau activitatea pe locurile de munca ce se încadrau in condiții de grupa a II-a, funcția de acumulatorist, după cum se poate observa, nu face parte din aceste categorii, deci nu se încadrează in condițiile: de grupa a II-a.
Ținând seama de cele menționate, unitatea se afla in imposibilitatea de a încadra funcția de acumulatorist, pe care a fost încadrat dl. N. N., in condiții de grupa a II - a, regia neavând o bază legala in acest sens.
Consideră, față de cele arătate că, instanța a reținut în mod corect faptul că funcția de acumulatorist deținută de reclamant nu a fost menționată în procesul verbal încheiat în data de 03.07.1998 de către comisia pentru stabilirea locurilor de muncă și nominalizarea structurilor de personal care se încadrează in grupa a II a de munca si nici meseria de acumulatorist nu se încadrează în categoriile de personal care își desfășoară activitatea in locurile de munca ce se încadrează în grupa a II-a după cum reiese din procesul verbal încheiat la data de 02.03.1999.
Totodată nici declarația martorilor audiați nu au demonstrat ca activitatea depusa de reclamant în cadrul unității ca acumulatorist, s-ar încadra in activitățile enumerate de pct. 160 si 210 din Anexa II la Ordinul 50/1990.
In concluzie, solicită respingerea apelului formulat de reclamant pentru motivele invocate mai sus și menținerea ca temeinica si legala a sentinței nr. 1629/ 26 martie 2014 pronunțata de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-208 Cod. pr. civilă.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința apelată și motivele de apel, Curtea reține că apelul este nefundat, față de următoarele considerente:
Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situația personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în grupa a II a de muncă, potrivit prevederilor art 2 din Ordinul nr. 50/1990 modificat și completat sunt cuprinse în Anexa nr.2.
Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, prevede că „beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II”.
Textul art. 3 nu poate fi interpretat ca lăsând la aprecierea angajatorilor si sindicatelor din unitate încadrarea în grupe de muncă și a altor categorii de activități sau locuri de muncă decât cele prevăzute expres de Ordin. Astfel, dacă anexele încadrează în grupe de muncă anumite locuri de munca, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă.
Dacă însă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.
In consecința, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situații din cele prevăzute in anexe.
Alături de aceasta condiție obligatorie si legala, trebuie îndeplinite si celelalte condiții prevăzute de textul legal: nivelul noxelor existente la locurile de munca respective si salariatul sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Curtea retine totodata ca simpla exercitare a funcției în condiții dificile nu atrage automat încadrarea in grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in anexa II la Ordin
Reclamantul a susținut că pentru perioada respectiva când a îndeplinit funcția de electrician au și acumulatorist, trebuie sa beneficieze de încadrarea in situațiile prevăzute in anexa II, pct. 160 și 210 din Ordinul nr. 50/1990, fără a invoca și pct. 48, analizat de prima instanță.
Textele din Anexa nr. II pct. 160 și 210 a Ordinului nr. 50/1990 prevăd că aceste activități concrete sunt:
„Pct. 160 - Personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute, sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele …." .
„Pct. 210 - Meseriile și funcțiile care concură la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate:
- electrician: electroalimentare, telemecanizare, forță, PRAM, deservire, întreținere și repararea mașinilor grele de cale."
„Pct. 48 – „…Repararea acumulatoarelor electrice din plumb”
Angajatorul – intimata din cauză - a făcut demersurile necesare și a stabilit locurile de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, însă nici locul de muncă, nici activitatea prestată de reclamant, nu au fost încadrate în grupa II de muncă.
Astfel, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al apelantului reclamant, în perioada 07.05.1973 – 01.02.1989, acesta a fost angajatul pârâtei, în funcția de electrician auto; susținerea acestuia în sensul că în perioada 12.12.1987 – 01.02.1989 ar fi fost încadrat în funcția de acumulatorist nu se coroborează așadar cu mențiunile din carnetul de muncă, fiind susținută doar de cuprinsul cererii nr._ și adresei nr._/12.12.1987 (filele 60 și 61 din dosarul primei instanțe).
Din cuprinsul acelorași înscrisuri rezultă că apelantul și-a desfășurat activitatea în perioada menționată la Secția a IV; ori potrivit Procesului verbal din data de 03.07.1998 cu ocazia întrunirii la sediul unității a comisiilor administrație – sindicate pentru stabilirea locurilor de muncă și nominalizarea structurilor de personal care se încadrează în grupa a II-a de muncă, au fost stabilite locurile de munca si categoriile profesionale ce-și desfășoară activitatea în grupe de munca, inclusiv electricieni întreținere (auto și forță), dar în alte secții, respectiv Secția I și Secția a III a, unde reclamantul nu și-a desfășurat activitatea.
Afirmațiile acestuia din cuprinsul cererii de apel în sensul în anul 1998 secțiile I – III au înglobat și Secția IV (hala RT – reparații tramvaie) nu sunt susținute de probele administrate în cauză, iar în apel reclamantul nu a propus administrarea de probe noi în acest sens.
Nu s-a dovedit că neacordarea beneficiului grupei a II-a de muncă reclamantului ar avea la bază o eventuală înțelegere abuzivă dintre Sindicat și reprezentantul societății pentru eludarea principiul legalității încadrării în grupă.
Prin urmare, unitatea a făcut dovada ca a efectuat procedurile legale privind încadrarea locurilor de munca si a activităților in grupe de munca, locul de munca al reclamantului nefiind încadrabil ca urmare a neîndeplinirii condițiilor impuse de lege.
Dispozițiile pct. 210 din Anexa nr. II la ordinul nr. 50/1990 sunt clare, în sensul că fac referire expres la meserii și funcții care concură la siguranța circulației din unitățile de exploatare a căilor ferate, astfel că în mod corect a reținut prima instanță că nu erau incidente aceste dispoziții, reclamantul desfășurându-și activitatea în perioada menționată în cadrul Întreprinderii de Transport C.
În ceea ce privește activitatea de acumulatorist, pe care apelantul susține că a desfășurat-o, dincolo de faptul că aceasta nu a fost menționată în carnetul de muncă, prin cererea de chemare în judecată acesta nici nu a invocat ca și temei incidența pct. 48 din Anexa nr. II la ordinul nr. 50/1990
Mai mult decât atât, declarațiile martorilor audiați în cauză la propunerea reclamantului, nu pot justifica concluzia ca în toata perioada reclamantul a desfășurat activitatea prevăzută de pct. 48 din Anexa nr. II la Ordinul 50/1990, in procent de 100%, din programul normal de lucru zilnic, în condițiile în care martorii au lucrat fie în alte perioade (Șerba D.), fie în alt atelier (S. I.), astfel încât au făcut referiri cu caracter general cu privire la activitatea reclamantului și substanțele folosite.
Simpla exercitare a funcției în condiții dificile, grele sau periculoase de munca, nu atrage automat încadrarea în grupa de munca, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de munca sa fie din cele prevăzute in mod expres in Anexa II la Ordin. Proba testimonială nu este așadar de natura sa răstoarne dovezile produse de către unitate privind rezultatul demersurilor si procedurilor legale efectuate in sensul stabilirii locurilor de munca care au fost sau nu încadrate in grupe de munca.
Eliberarea de adeverințe altor salariați sau existenta unor hotărâri judecătorești obținute de către alte persoane care au lucrat in cadrul unității nu reprezintă un argument pentru neaplicarea dispozițiilor legale la cauza concreta dedusa judecații, activitățile realizate trebuind sa fie analizate in concret, in raport de specificul raportului de munca in care s-a aflat reclamantul cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează situația juridica dedusa judecații.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin.1 NCPC, apelul va fi respins și sentința păstrată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de formulat de reclamantul N. N., domiciliat în C., .. 49A, ., împotriva sentinței civile nr. 1629/26.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă R. A. DE TRANSPORT C., cu sediul în C., .. 23, jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Președinte, M. C. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, A. P. |
03.11.2014
Red.jud.M.C.Ț.
4 ex/AS
j.f.D.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 163/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
