Acţiune în constatare. Decizia nr. 2938/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2938/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 11610/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2938/2014
Ședința publică de la 09 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- T. R.
Judecător- P. B.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de pârâta ., cu sediul în C., Calea București, nr.80, împotriva sentinței civile nr. 920 din 25 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat”C. D.”, cu sediul în C., ., .,..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat excepția tardivității apelului formulat de pârâta ., iar prin motivele de apel s-a solicitat, în temeiul art. 411 NCPC, judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la deliberare asupra excepției.
CURTEA:
1. Prin sentința civilă nr. 920 din 25 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. I. împotriva pârâtei .>
S-a constatat că activitatea dsfășurată de reclamant în perioada 03.08._75 si 10.03._01 se încadrează în grupa a II -a de muncă în procent de 100% din timpul de munca conform Ordinului 50/1990 pct 3 anexa 2 pct 34.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens
Pentru a pronunța această sentință, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de susținerile părților, dispozițiile legale în materie tribunalul a constatat următoarele.
Instanța nu a putut reține că acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Ordinul 50/1990 a fost dat tocmai pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului și reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechității produse prin neacordarea grupei I de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea acestuia de a se adresa instanței de judecată este în deplină concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul a constatat că dispozițiile cuprinse în anexele la ordin nu sunt restrictive. Nici nu ar putea fi cât timp anexele nominalizează, deopotrivă ,locuri de muncă, activități concrete dar și categorii profesionale distincte. Or, în concret o activitate ce se poate încadra în grupa a II-a de muncă se poate desfășura întru-un loc de muncă ce face necesară încadrarea în grupa I-a .
De aceea legiuitorul, prin art. 6 din Ordin a rezervat activitatea de nominalizare a persoanelor numai conducerii unităților împreună cu sindicatele libere din unități, prezumându-se ideea că acești subiecți sunt cei mai abilitați să cunoască realitatea din unități în ceea ce privește condițiile de muncă.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată și, pentru considerentele dezvoltate în continuare, a fost admisă, iar apărările societății pârâte au fost înlăturate.
Așa cum a rezultat din cuprinsul întâmpinării, în opinia societății pârâte și în contextul concret al cererii deduse judecății, acțiunea ar fi neîntemeiată deoarece prevederile sau extinderea unor prevederi sau asimilarea unor activități cu cele prevăzute în actele normative în vigoare referitoare la grupele de muncă nu este posibilă
Teza extinderii așa cum o înțelege pârâta nu a putut fi însușită de către instanță deoarece:
-potrivit art 6 din Ordinul 50/1990 "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere
sau infectare etc.)"
Inserarea sintagmei "etcetera" după ce legiuitorul a nominalizat condițiile concrete, mai multe sau mai puține, este de natură nu să limiteze numărul acestora ci, dimpotrivă,face posibilă extinderea cazurilor în care condițiile de muncă (calificate generic ca fiind "condiții deosebite") se încadrează în, grupele I sau II de muncă-
Instanța a avut în vedere si faptul că, din declaratiei martorului S. I. audiat in sedinta publica din data de 25.02.2014 coleg cu reclamantul, care lucrau în aceleași condiții ca și acesta, activitatea desfășurată de salariat se încadrează în grupa de muncă solicitată., precum și practică judiciară în materie,
Tribunalul a făcut și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care in cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unui diferentieri de tratament care nu se bazează pe nicio justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o incălcare a articolului 14 din Convenție combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1
Având in vedere considerentele expuse, instanta a admis actiunea, a constatat ca activitatea desfasurata de reclamant pentru pârâta in functia de frezor in perioada 03.08._75 si 10.03._01 se încadrează în grupa a II -a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa II pct 34, în procent de 100% și a obligat pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens in conformitate cu art 40 alin 2 lit h din codul muncii .
2. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta .>, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Intimatul reclamant S. I. a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare în raport de dispozițiile art. 471 alin. 6 Cod procedură civilă.
Apelul este tardiv si se va respinge ca atare, in baza art. în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod de procedură civilă, pentru considerentele ce se vor arăta in continuare:
Potrivit prevederilor art.215 din Legea 62/10.05.2011 privind dialogul social, în materia litigiilor de muncă, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În speță, se constată că apelanta pârâtă a primit sentința la data de 14.03.2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 52 dosar fond, apelul a fost înregistrat la Tribunalul D. la data de 26 martie 2014 – fila 3 dosar apel.
Termenul de apel, calculat potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2, alin. 2 Cod procedură civilă, expira la data de 25 martie 2014 zi lucrătoare, astfel că cererea de apel depusă la 26 martie 2014, s-a formulat cu depășirea acestui termen.
Dispozițiile legii 62/2011 referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă, potrivit disp. art. 216.
Astfel, în conformitate cu art. 185 Cod de procedură civilă – când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul când legea dispune altfel, iar în conformitate cu art. 186 Cod procedură civilă partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Având în vedere că legea nu dispune altfel, dar și faptul că partea nu a dovedit depășirea termenului ca urmare a vreunei împiedicări în sensul legii, Curtea constată că operează sancțiunea decăderii, astfel că va respinge acest apel ca fiind tardiv în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod de procedură civilă raportat la art. 468 alin. 1 Cod de procedură civilă cu referire la art. 215 din legea specială.
Apelul fiind soluționat pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de schimbare care vizează celelalte aspecte ale litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.248 Cod de procedură civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta ., cu sediul în C., Calea București, nr.80, împotriva sentinței civile nr. 920 din 25 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat”C. D.”, cu sediul în C., ., .,., ca tardiv.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 iulie 2014.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, F. I. |
Red.jud. T.R.
Tehn.S.C. 4 ex.
Jud. fond: M.N.
16.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 54/2014.... → |
|---|
