Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 686/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 2894/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 686
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Președinte: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta C.N.A.D.N.R SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. împotriva sentinței civile nr. 7948/18.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. D., P. E., B. M. C., B. A., V. I., Ionăscuț N., D. C., I. I., M. P., F. G., V. I., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă C.N.A.D.N.R SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., prin consilier juridic T. I. și intimatul pârât P. E., personal, lipsind intimații pârâți D. D., B. M. C., B. A., V. I., Ionăscuț N., D. C., I. I., M. P., F. G., V. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic T. I., pentru recurenta reclamantă C.N.A.D.N.R SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris, modificarea în totalitate a sentinței civile pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimaților pârâți la acoperirea prejudiciului produs societății recurente, apreciind că sunt îndeplinit condițiile legale pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a acestora.
Intimatul pârât P. E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
P. cererea înregistrată la această instanță sub nr._, CNADR SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. a formulat acțiune în răspundere patrimonială împotriva salariaților DRDP C. D. D., P. E., B. M. C., B. A., V. I., I. N., D. C., I. I., Mormăleanu P., F. G., V. I., prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 236.486,18 lei reprezentând contravaloarea autorizațiilor speciale de transport prevăzute în procesele verbale de contravenție întocmite conform OG nr. 43/1997 (procese verbale de contravenție prevăzute în anexa nr. 1) care nu au fost urmărite și încasate.
În fapt, în perioada 09.02.-31.03.2009 a fost efectuat de către Camera de Conturi D. controlul privind evoluția patrimoniului public și privat al statului la DRDP C..
S-au efectuat verificări de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi D. și s-a constatat că în evidența contabilă a DRDP C. era înregistrată la 31.12.2008 în contul de ordine și evidență 8038.01 – 05 – "Alte valori în afara bilanțului" suma de 3.648.601,79 lei reprezentând taxe aferente autorizațiilor speciale de transport.
În acest sens a fost întocmit de către Camera de Conturi D. procesul verbal de constatare nr. 6055/03.04.2009 precum și decizia nr. 7/30.04.2009, acte administrative prin care s-a dispus ca DRDP C. să clarifice stadiul în care se află procesele verbale de contravenție în care sunt înscrise taxele aferente autorizațiilor speciale de transport menționate în contul de ordine și evidență 8038.01-05-"Alte valori în afara bilanțului" precum și stabilirea întinderii prejudiciilor și dispunerea măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea acestora.
DRDP C. a dispus măsuri de verificare a stadiului în care se află procesele verbale de contravenție în care sunt înscrise taxele aferente autorizațiilor speciale de transport menționate în contul de ordine și evidență 8038.01-05- -"Alte valori în afara bilanțului" și s-a constatat că procesele verbale menționate în anexa nr. 1 la prezenta acțiune nu au fost urmărite și încasate rezultând astfel un prejudiciu în sumă de 236.486,18 lei de care se fac vinovați pârâții.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.270 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare.
În temeiul art. 242, alin. 2 C.p.c. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus în fotocopie următoarele înscrisuri: carte de identitate, decizia nr.7/20.04.2009, procesul verbal de constatare nr. 6055/03.04.2009 însoțit de anexele aferente, procese verbale de contravenție.
La data de 10.02.2011, pârâtul B. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în ce-l privește deoarece conform organigramei de funcționare la SDN T. S., nu funcționa biroul cu sarcini EMCATR. În fapt, procesele verbale întocmite de echipajele mobile ce funcționau la SDN Tr. S. erau transmise la serviciul AVTR din cadrul DRDP C. pentru a fi înregistrate și urmărite. C. contabilitate din cadrul SDN Tr. S. nu primea aceste procese-verbale și nu avea în sarcini înregistrarea și urmărirea încasării acestora.
Persoanele din cadrul SDN Tr. S. nu avea atribuțiuni de urmărire și încasare a proceselor-verbale de contravenție.
Pârâtul V. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece urmărirea și încasarea sumelor cuprinse în procesele verbale de contravenție nu sunt de competența organelor de control, care doar constată și aplică sancțiuni.
În litigiul ce formează obiectul prezentului dosar, fapta de urmărire și încasare a unei contravenții consemnate în procesul verbal, nu decurge din obligațiile de serviciu ale pârâtului așa cum sunt specificate în contractul individual de muncă depus la dosar, sau regulamentul intern, iar fișa postului deși se specifică în contractul de muncă că este anexă la contract, angajatorul nu a anexat-o la contract și nu este semnată de pârât.
În drept, s-au invocat disp. art. 115-118 C.p.c.
În temeiul art. 242 C.pc. a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
La întâmpinare, pârâtul V. I. a anexat un set de înscrisuri (contract individual de muncă, sentința nr. 895/09.04.2010 pronunțată de Tribunalul M. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ .
În ședința publică din 16.02.2011 C. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. a formulat cerere de renunțare la judecată împotriva pârâtului V. I..
În aceeași ședință, pârâții D. D., P. E., B. A., Ionășcuț N., D. C., I. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat într-o primă teză, respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, dosarul fiind realizat după epuizarea termenului de 3 ani, reținut de art. 283, alin. 1, lit. c din Legea nr. 53/2003, cu modificările și completările ulterioare; într-o a doua teză, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ținând cont de petitul cererii introductive ce reține solicitarea antrenării răspunderii patrimoniale în solidar; în teză subsidiară, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în temeiul art. 274 C.p.c., obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorarii de avocat.
Pârâtul V. I. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât acțiunea în răspundere patrimonială este formulată pentru perioada 01.01.2001 – 31.12.2005, iar pârâtul s-a angajat la SDN Dr. Tr. S. în data de 08.11.2007.
La întâmpinare, pârâtul a anexat în copie carnetul de muncă.
Pârâta B. M. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, raportat la disp. art. 283, alin.1, litera c) Codul muncii.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 284, art. 287, art. 270, alin. 2, art. 271 și art. 273 Codul muncii.
Pârâtul F. G., a depus, la rândul său întâmpinare prin care a învederat că în perioada 2001-2005 a fost angajat ca și conducător auto, după care, din data de 01.07.2004 a fost încadrat ca și controlor de trafic neavând nici un proces verbal întocmit sau autorizare specială de transport din data de 1.07.2004 până pe data de 31.12.2005, neavând nicio semnătură și nicio atribuție de serviciu în executarea silită a proceselor verbale de contravenție, acestea neintrând în sarcinile sale.
În ședința publică din 13.04.2011, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecată față de pârâtul V. I..
La data de 20.05.2014, reclamanta C. SAprin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C. a formulat precizare la acțiunea introductivă de instanță prin care a solicitat obligarea pârâtului D. D. – Șef Serviciu Control Coordonare Trafic la plata sumei de 13.432,36 lei, reprezentând contravaloare autorizații speciale de transport aferente perioadei 2003-2005; obligarea pârâtului P. E. – șef Serviciu Juridic la plata sumei de 15.031,92 lei, reprezentând contravaloare autorizații speciale de transport aferente perioadei 2003-2005; obligarea pârâtei D. C. – șef echipaj mobil EMCATR T. S. la plata sumei de 22.423,19 lei, reprezentând contravaloare autorizației speciale de transport aferente perioadei 2003-2005; obligarea pârâtului Ionăscut N. – controlor trafic în cadru EMCATR T. S. la plata sumei de 8.859,28 lei, reprezentând contravaloare autorizației speciale de transport aferente perioadei 2003-2005; obligarea pârâtului I. I. controlor trafic în cadru EMCATR T. S. la plata sumei de 10.082,34 lei, reprezentând contravaloare autorizației speciale de transport aferente perioadei 2003-2005; obligarea pârâtului F. D. M. - controlor trafic în cadru EMCATR T. S. la plata sumei de 2.959,86 lei reprezentând contravaloare autorizației speciale de transport aferente perioadei 2003-2005; obligarea în temeiul art. 271, alin. 2 din Legea nr. 53/2003 a pârâților D. D., B. M. și P. E. la plata sumei de 167.307,55 lei, proporțional cu salariul net al fiecăruia, reprezentând contravaloare autorizației speciale de transport aferente perioadei 2000-2003.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamanta a arătat că a luat la cunoștință de existența acestui prejudiciu în urma raportului controlului Camerei de Conturi D., efectuat în perioada 09.02.-31.03.2009, privind evoluția patrimoniului public și privat al statului, astfel că se impune respingerea excepției prescripției dreptul la acțiune.
Având în vedere verificările făcute după introducerea acțiunii în răspundere patrimonială, DRDP C. înțelege să renunțe la judecata în contradictoriu cu pârâții B. A., Mamarleanu P., F. G., V. I..
Pârâta B. M. C. a formulat întâmpinare la precizarea la acțiune prin care a arătat că înțelege să susțină în continuare excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei și respingerea acțiunii precizate ca tardiv introdusă raportat la disp. art. 283, alin.1, lit.c) Codul muncii.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că în perioada 2000-2003 pârâta nu era angajată în cadrul serviciului AVTR, deci nu avea nicio legătură cu această activitate.
În ședința publică din 07.09.2011 s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 C.p.c. până la soluționarea dosarului cu nr._/63/2011 aflat pe rolul Tribunalului D. – Secția C..
La data de 10.10.2013, reclamant C.N.A.D.N.R SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. a formulat cerere de repunere pe rol a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului D., suspendat la termenul din 07 09 2011 până la soluționarea dosarului_/63/2011, având în vedere faptul că în dosarul nr._/63/2011 a fost pronunțată Decizia_/2013 prin care cauza a fost soluționată irevocabil.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 245 din cod pr civilă.
La data de 13.11.2013, B. M. C. în calitate de pârâtă în acest dosar a depus note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii precizate,pentru considerentele din întâmpinările deja depuse și pentru cele prezentate în cuprinsul prezentei note:
- reclamanta îi impută contravaloarea autorizațiilor speciale de transport menționate în procesele verbale de constatare a contravenției din anexa 7, ce cuprinde procesele verbale emise pe 3 ani înainte ca ea,pârâta să fie angajată în cadrul serviciului A V T R,adică în perioada_03,
- nu a avut în sarcinile de serviciu atribuții privind urmărirea și executarea contului 8038 – clienți neîncasați,cont găsit de camera de Conturi D. în anul 2009,
- reclamanta a renunțat în trei dosare la judecarea în contradictoriu cu pârâta din cele 5 care se aflau pe rolul instanței.
La data de 18.12.2013, pârâții P. E., D. D. au depus la dosar prin avocat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii în antrenarea răspunderii patrimoniale precum și a se lua act că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
A arătat că din probatoriile administrate nu reiese dovada existentei unor fapte ilicite ale pârâților (angajații societății) fapte care să fi condus la producerea cu vinovăție a unor pagube materiale, fapte săvârșite în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestora.
Pe de altă parte, răspunderea patrimonială ce se solicită a fi antrenată implică existenta unui prejudiciu cu caracter cert, produs societății angajatoare, dovada caracterului incontestabil al prejudiciului nefiind,la rândul său, dovedit.
Astfel cum au învederat și prin întimpinarea depusă la dosarul cauzei, împrejurarea că angajatorul a înregistrat prejudiciul ca urmare a nerecuperării în interiorul termenului de prescripție a contravalorii AST-uilor, fapt reținut prin Raportul Curții de Conturi și cuantificat prin același act de control, nu este de natură să antreneze răspunderea patrimonială a pârâților.
A solicitat instanței să aibă în vedere faptul că prejudiciul nu are un caracter cert, pe de o parte întrucât actele de control ale Curții de Conturi ce rețin prejudiciul produs Companiei ca urmare a nerecuperării în termen legal a contravalorii AST-uilor, sunt contestate, pe rolul Tribunalului D. aflându-se dosarul nr._/63/2011, în respectiva cauză, unitatea angajatoare contestând existenta prejudiciului generat de neîncasarea autorizațiilor AST.
Pe de altă parte, nu se poate vorbi de caracter cert nici pentru prejudiciul defalcat și imputat ulterior pin completarea la acțiune fiecărui pârât, în condițiile în care totalul prejudiciului, ca de altfel și existenta lui, sunt contestate de către același angajator.
La data de 18.12.2013, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Directa Regională de Drumuri și Poduri a depus la dosar concluzii scrise a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată și de asemenea să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 236.486,18 lei reprezentând contravaloarea autorizațiilor de transport, neurmărite și neîncasate, proporțional cu salariul net al fiecăreia, conform prevederilor art. 271 alin 2 din Codul Muncii.
In cuprinsul concluziilor depuse la dosar, reclamanta a reiterat unele aspecte care se găsesc în acțiunea principală pentru fiecare pârât.
În ședința publică de la 11.12.2013 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol în baza art. 245 C.p.c.
În aceeași ședință instanța a dispus rectificarea citativului, în sensul că nu va mai apărea consemnat pârâtul V. I. cu privire la care reclamanta a renunțat la judecată, instanța luând act de această renunțare prin încheierea de ședință din 13.04.2011.
P. sentința civilă nr.7948 din 18 decembrie 2013, pronunțată de tribunalul D. în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În perioada 09.02.2009 –31.03.2009 a fost efectuat de către Camera de Conturi D. controlul privind evoluția patrimoniului public și privat al statului la DRDP C..
S-au efectuat verificări de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Comerț D. și s-a constatat că în evidenta contabilă a DRDP C. era înregistrată la 31 12 2008 în contul de ordine și evidență 8038.01 – 05 – " Alte valori în afara bilanțului " suma de 3.648.601,79 lei reprezentând taxe aferente autorizațiilor speciale de transport.
In acest sens a fost întocmit de către Camera de Conturi D. procesul verbal de constatare nr.6055/03.04.2009 precum și decizia nr.7/30.04.2009, acte administrative prin care s-a dispus ca DRDP C. să clarifice stadiul în care se află procesele verbale de contravenție în care sunt înscrise taxele aferente autorizațiilor speciale de transport menționate în contul de ordine și evidentă 8038.01 – 05 – " Alte valori în afara bilanțului " precum și stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea acestora.
A arătat că a dispus măsuri de verificare a stadiului în care se află procesele verbale de contravenție în care sunt înscrise taxele aferente autorizațiilor speciale de transport și s-a constatat că aceste procese verbale menționate în anexa 1 la prezenta acțiune nu au fost urmărite și încasate rezultând astfel un prejudiciu în sumă de 236.486,18 lei.
Deci s-a constatat că fapta din care derivă prejudiciul constă in neinițierea măsurilor de executare silită in cadrul termenului de prescriere.
Aceste acte administrative au fost contestate la Secția de C. Administrativ a Tribunalului D. care a anulat in parte decizia nr. 7/2009, insă cu privire la alte aspecte care nu interesează cauza de fata si s-a menținut decizia cu privire la recuperarea prejudiciului reprezentând venituri rezultate din taxe privind autorizațiile speciale de transport.
P. decizia nr._/2013 din 04.09.2013 a Curtii de Apel C. s-a respins recursul formulat de DRDP C., s-a respins cererea de anulare a deciziei nr. 7/2009.
Instanța a respins cererea pentru următoarele considerente :
Potrivit disp. art. 254, alin. 1 din Codul Muncii, "Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.", iar potrivit alin. 3 din același articol, "În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluarea pagubei, recuperarea contravalorii acesteia prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării."
Din analiza prev. art. 255, alin. 1 din Codul muncii, rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond:
- calitatea de salariat la angajatorul păgubita celui ce a produs paguba;
- fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa;
- prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
Din probatoriile administrate nu reiese dovada existentei unor fapte ilicite ale pârâților (angajații societății) fapte care să fi condus la producerea cu vinovăție a unor pagube materiale, fapte săvârșite în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestora.
Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâților reglementată de art. 270 C. Muncii, deoarece aceștia in calitate de consilier juridic, sef serviciu AVTR, controlori de trafic nu aveau obligația recuperării efective a contravalorii autorizației speciale de transport, in sensul inițierii măsurilor de executare silită in cadrul termenului de prescripție, așa cum rezultă din analiza circuitului unei autorizații speciale de transport de la momentul nașterii obligației de plată a acesteia (momentul întocmirii procesului verbal de contravenție de către controlorul de trafic din cadrul EMCATR) si pana la încasarea efectivă a contravalorii.
Abia prin adresa nr._/17.09.2009 emisă de C., după raportul Curții de Conturi, s-a stabilit modul de urmărire si evidență a PVCC-urilor, începând cu luna iulie a anului 2009, respectiv identificarea PVCC-urilor încasate, evidenta lor extracontabilă se va efectua in cadrul fiecărei Secții de Drumuri Naționale, prin responsabili desemnați in acest sens, in colaborare cu oficiul juridic si Departamentul AVTR din cadrul DRDP C..
S-a stabilit tot la aceeași dată că evidenta si urmărirea PVCC-urilor emise până la 31.12.2008 va rămâne in continuare organizată in cadrul DRDP Central.
Deci prin această adresă se recunoaște că până în luna iulie 2009 nu erau stabilite atribuții clare si nominalizate persoane care să urmărească circuitul proceselor verbale de contravenție, iar modul de urmărire al proceselor verbale emise până la data de 31.12.2008 nu se putea face in luna iulie 2009 asa cum s-a menționat in adresă, ci trebuia organizat de către unitate anterior acestei date cu respectarea termenelor de prescripție a executării.
Societatea angajatoare nu deține organe proprii de executare silită, in vederea recuperării contravalorii autorizațiilor speciale, situație in care ar fi trebuit să facă demersuri necesare in vederea contractării unor servicii specializate ale executorilor judecătorești, aceștia fiind singurii abilitați de lege să recupereze asemenea venituri.
Împrejurarea că în ciuda atenționării Biroului Juridic din cadrul DRDP C. (al cărui sef serviciu este din 2003 pârâtul P. E.) încă din anul 2006, angajatorul nu a luat măsurile necesare in sensul alocării fondurilor in vederea contractării serviciilor unor executori judecătorești, altfel spus, lipsa de diligență a angajatorului, prin organele sale de conducere, nu poate fi imputată pârâților pentru simplul fapt că unii dintre aceștia dețin in fisa postului atribuții de recuperare, atribuții imposibil de dus la îndeplinire, dată fiind specializarea fiecăruia in parte si prevederile legale aplicabile in materia executării silite, inclusiv a competentei ce revine organelor de executare abilitate in aceeași materie.
In ceea ce privește precizarea de acțiune depusă de reclamantă la data de 20.05.2011 (filele 502-505) instanța retine următoarele:
Răspunderea pârâților controlori de trafic este conturată prin această precizare in sensul că aceștia nu au comunicat corect procesele verbale de contravenție, respectiv, deși contravenientul era persoană juridică, procesul verbal a fost comunicat conducătorului auto care nu era reprezentantul legal al contravenientului, fiind încălcate prevederile OG nr. 2/2001.
Instanța a reținut că prejudiciul constă in neinițierea măsurilor de executare silită in cadrul termenului de prescriere. Astfel, reclamanta nu a dovedit că, în situația comunicării corecte a proceselor verbale, acestea ar fi fost urmărite si executate, cu atât mai mult cu cât prin actul de control s-a stabilit că pe ansamblul unității procesele verbale nu au fost executate, indiferent de modul corect sau incorect de comunicare al acestora.
P. sentința Tribunalului D. nr.235/2012 din 12.01.2012 pronunțată în Dosar nr._, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 6987/07.06.2012 a Curții de Apel C. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. prin DRDP C. împotriva pârâților D. D., P. E., N. D., S. L., Tembea C., M. Gianii, Z. I., M. V., P. L. D., A. G., F. M., aceștia îndeplinind aceleași funcții ca in dosarul de față la același angajator.
Cererea de chemare în judecată privea tot contravaloarea autorizațiilor de transport conform procesului verbal de constatare nr. 6055/03.04.2009 și decizia nr. 7/2009 a Curții de Conturi, acte care stau la baza cererii de chemare în judecată din dosarul de față.
Tribunalul a constatat, așadar, că atât la nivelul unității cât și în reprezentarea organului constatator nu au existat norme și reguli stricte, materializate în sarcini și obligații prevăzute în fișele posturilor, care să protejeze împotriva unui eventual prejudiciu, și această stare de fapt nu se datorează exclusiv sau în special salariaților pârâți.
Totodată s-a mai reținut că starea de fapt reținută de organul constatator dovedește nu acte și fapte materiale generatoare de prejudicii în sarcina salariaților ci deficiențe majore de management, în special în ceea ce privește funcția de control intern și evaluare.
Curtea de Apel C. prin decizia nr.6987/07.06.2012 a respins ca neîntemeiat recursul formulat și a reținut următoarele:
La judecata în primă instanță, angajatorul reclamant a avut o atitudine oscilantă, solicitând mai întâi, obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 203 001,29 lei, pentru ca mai apoi, să ceară angajarea răspunderii în raport de salariul avut de fiecare pârât în perioada respectivă, prin ultima precizare indicând cuantumul exact al sumelor pretinse de la anumiți pârâți.
Cererile adresate instanței de fond au avut un caracter inform, lipsind din conținutul acestora acele elemente care să permită stabilirea exactă a faptelor culpabile săvârșite personal si cu vinovăție de către fiecare salariat, prin raportare la obligațiile de serviciu asumate contractual si indicate expres în fisa postului, pe perioada în litigiu, în vederea angajării răspunderii prevăzute de art. 270 C. Muncii.
In general, pârâților li se reproșează nerespectarea acelor atribuții privind înregistrarea, încasarea si urmărirea veniturilor din taxe pentru autorizații speciale de transport stabilite prin procese verbale de contravenție însă, se ignoră un aspect deosebit de important, legat de circuitul unei autorizații speciale de transport.
Circuitul acestei autorizații, așa cum a fost prezentat instanței de fond, de la momentul nașterii obligației de plata a acesteia, în urma întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției de către controlorul de trafic si până la încasarea efectivă a contravalorii sale, implică parcurgerea mai multor etape, pârâții având sarcini economice si juridice limitate numai până la un anumit nivel, astfel că pentru identificarea persoanelor vinovate, era necesar nu numai un act de sesizare a instanței cu trimiteri exacte la atribuțiile din fisa postului sau contractul individual de muncă pretinse a fi fost încălcate de salariații pârâți ci si administrarea unui probatoriu corespunzător, de natură a permite stabilirea salariaților vinovați si modalitatea de angajare a răspunderii acestora.
De altfel, chiar prin materialul întocmit de organul de control, s-a sesizat lipsa unor prevederi clare si coerente materializate în sarcini si atribuții concrete în realizarea acestor creanțe care, sub nici o formă, nu poate fi imputată pârâților, culpa aparținând altor entități, care exercită actele de management al firmei, cum corect a reținut judecătorul fondului.
Cele reținute în mod irevocabil de aceste instanțe se impun cu putere de lucru judecat și în această cauză, astfel că nu mai pot fi contrazise de o altă hotărâre conform art. 166 Cp. Civ.
Din decizia nr. 7/30.04.2009 a Curții de Conturi (fila 12 din dosar) care constituie temeiul celor două acțiuni in răspundere patrimonială, se constată suma totală rezultată din aceeași faptă care constă in neinițierea măsurilor de executare silită in cadrul termenului de prescripție.
In dosarul de față, sumele provin tot din aceleași acte de constatare ale Curții de Conturi, pentru aceeași faptă, doar procesele verbal provin de la SDN T. S., iar nu SDN V. ca în celălalt dosar, unitatea angajatoare fiind aceeași - CNDNR SA prin DRPD C., pârâții D. C., I. I., F. D. M. fiind șefi echipaj mobil EMCATR Dr. TR. S., I. N. fiind controlori trafic, iar pârâții D. D. si P. E. având aceleași funcții de sef serviciu AVTR, respectiv sef serviciu Birou Juridic.
In dosarul de față s-a constatat aceeași atitudine oscilantă a reclamantei și caracterul inform al cererilor formulate, inițial chemând în judecată 11 pârâți pentru angajarea răspunderii solidare a acestora, ulterior și-a precizat cererea la data de 20.05.2011(fila 502) prin care a solicitat obligarea a 7 pârâți prin indicarea sumelor pretinse, renunțând la judecata împotriva celorlalți pârâți, fără nicio justificare.
Pentru toate aceste considerente instanța a respins cererea precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C.N.A.D.N.R SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, a arătat că, în urma controlului efectuat în perioada 09.02-31.03.2009 de către Camera de Conturi D. ‚ privind evoluția patrimoniului public si privat al Statului la DRDP C., s-a constatat că în evidența contabilă a DRDP C. era înregistrată la 31.12.2008 în contul de ordine și evidență 8038.01 - 05- „Alte valori în afara bilanțului" suma de 3.648.601,79 lei reprezentând taxe aferente autorizațiilor speciale de transport, iar cu ocazia verificărilor dispuse de D.R.D.P. C. cu privire la stadiul în care se află procesele-verbale de constatare a contravenției în care sunt înscrise taxele aferente autorizațiilor speciale de transport menționate în contul respectiv s-a constatat că procesele verbale menționate în Anexa nr. 1 nu au fost urmărite și încasate, rezultând astfel un prejudiciu în sumă de 142.412,37 lei care este, în opinia recurentei, imputabil pârâților.
În acest sens, recurenta a susținut că salariatul D. D. - Sef Serviciu AVTR - se face vinovat de producerea unui prejudiciu în valoare de 13.432,36 lei reprezentând contravaloare AST aferente perioadei 2003-2005, întrucât prin emiterea adresei nr.2272/17.07.2003 către SDN-urile din teritoriu a încălcat prevederile OG 43/1997, OG 2/2001 precum și atribuțiile de serviciu, în acest fel DRDP C. fiind pusă în imposibilitatea de a mai putea recupera contravaloarea autorizațiilor speciale de transport ca urmare a neinițierii măsurilor legale în vederea încasării respectivelor AST-uri.
A precizat recurenta că aceste autorizații speciale de transport aplicate prin procesele-verbale de contravenție reprezentau venituri proprii ale C., urmărirea și încasarea lor revenind C. SA și nu organelor fiscale.
De asemenea, a susținut că salariatul D. D. si-a încălcat atribuțiile de serviciu, potrivit fișei postului, dat fiind că acesta avea sarcini precise de a asigura buna desfășurare a activităților agențiilor de control încasare, echipajelor mobile si control trafic, precum și obligația de a transmite angajaților din subordine toate reglementările privind desfășurarea activității conform legilor in vigoare si de a urmări punerea in aplicare si respectarea acestora.
În ceea ce îl privește pe salariatul P. E. - Sef Serviciu Juridic, recurenta a susținut că acesta se face vinovat de producerea unui prejudiciu în valoare de 15.031,92 lei reprezentând contravaloare AST aferente perioadei 2003-2005, întrucât potrivit celor reținute prin procesul-verbal întocmit de auditorii Camerei de Conturi D. acesta nu a luat măsurile de executare silită pentru recuperarea contravalorii autorizațiilor speciale de transport menționate în procesele verbale de contravenție, împotriva cărora au fost formulate plângeri contravenționale conform OG 2/2001 iar acestea au fost menținute pentru sentințele rămase definitive și irevocabile.
A precizat recurenta că acesta, n calitate de Sef Birou Juridic in cadrul DRDP C., avea sarcini clare si precise înscrise in fisa postului, potrivit căreia avea obligația de a „controla calitatea datelor, informațiilor, lucrărilor primite in vederea executării sarcinilor de serviciu", si de a „formula in termenul legal acțiuni, întâmpinări, recursuri la organele jurisdictionale".
In ceea ce privește salariata D. Constanta - Sef Echipaj Mobil EMCATR Dr. T. S., recurenta a susținut că acesta se face vinovată de producerea unui prejudiciu în valoare de 22.423,19 lei reprezentând contravaloare AST emise în trafic către șoferii contravenientei, întrucât aceasta, în calitate de agent constatator, a comunicat procesul-verbal în trafic conducătorului auto care nu era reprezentantul legal al contravenientului și prin această faptă au fost încălcate dispozițiile OG 2/2001 privind legalitatea comunicării proceselor-verbale de contravenție, contravenientul persoană juridică neluând cunoștință de procesul verbal de contravenție și, prin urmare, nebeneficiind de dreptul de a formula plângere în termenul legal.
In ceea ce-l privește pe I. N. - controlor trafic, recurenta a susținut că acesta se face vinovat de producerea unui prejudiciu în valoare de 8.859,28 lei reprezentând c/v AST emise în trafic către șoferii contravenientei, imputându-i-se încălcarea acelorași obligații ca și în cazul pârâtei D. C..
Potrivit susținuerilor recurentei, aceleași fapte au fost imputate și pârâților I. I. - Sef Echipaj Mobil EMCATR Dr.T. S. și Fratila D. Mihaita-Sef Echipaj Mobil EMCATR Dr T. S., precizând că, în cazul primului prejudiciul ar fi în în valoare de 10.082,34 lei, iar pentru cel de-al doilea în valoare de 2.959,86 lei reprezentând c/v AST emise în trafic către șoferii contravenienelor persoane juridice.
Cu privire la angajații în funcția de controlor trafic aveau, recurenta a susținut că se impune angajarea răspunderii patrimoniale, întrucât conform art.6 din Fișa Postului, aceștia aveau anumite responsabilități, printre care:
- „angajatul răspunde de modul cum efectuează controlul asupra traficului rutier de marfă și a modului cum tratează și aplică reglementările în vigoare ;
- răspunde de evidența și urmărirea documentelor emise pe circuitul intern până la rezolvare".
De asemenea, a menționat că, la art.7 din Fișa Postului, sunt enumerate atribuțiile angajatului, arătându-se că acesta „trebuie să își însușească în toată integritatea legislația ce reglementează activitatea de control, respectiv prevederile OG 43/1997 și OG 2/2001 precum și alte legi și reglementari noi din domeniul de activitate", recurenta considerând că aceste atribuții au fost încălcate în mod vădit prin nerespectarea legii și a Instrucțiunilor de funcționare a echipajelor mobile de control și autorizare a transporturilor rutiere, producând prejudicii instituției angajatoare.
În ceea ce îi privește pe salariații D. D., B. M. și P. E., recurenta a susținut că acestora le este imputabilă suma de 167.307,55 lei proporțional cu salariul net al fiecăruia deoarece nu au demarat procedura legală de recuperare a contravalorii autorizațiilor speciale de transport.
Concluzionând, recurenta consideră că a reușit să demonstreze îndeplinirea cerințelor pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței instanței de fond prin obligarea pârâților la acoperirea prejudiciului produs DRDP C..
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299-316 C.Proc Civ.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
P. prezentul recurs, reclamanta critică, în esență, aprecierile instanței de fond în sensul că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii patrimoniale în sarcina pârâților chemați în judecată.
Potrivit art.254 alin.1 C.Muncii, „ Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.”
Analizând considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond, Curtea constată că aceasta nu a analizat condițiile prevăzute de textul de lege enunțat, în ceea ce îi privește pe unii dintre pârâți, apreciind că în cazul acestora se impune puterea lucrului judecat a sentinței nr.235/2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, astfel cum a fost menținută prin decizia nr.6987/2012 a Curții de Apel C..
Instanța de fond a argumentat, în acest sens, că prin sentința Tribunalului D. nr.235/2012 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. prin DRDP C. împotriva pârâților D. D., P. E. și a altor pârâți îndeplinind aceleași funcții ca in dosarul de față la același angajator, că respectiva cererea de chemare în judecată privea tot contravaloarea autorizațiilor de transport conform procesului verbal de constatare nr. 6055/03.04.2009 și decizia nr. 7/2009 a Curții de Conturi, acte care au stat la baza cererii de chemare în judecată din dosarul de față și că argumentele pe care instanța de fond și de recurs și-au bazat soluția de respingerea au fost, în esență, că s-a sesizat lipsa unor prevederi clare si coerente materializate în sarcini si atribuții concrete în realizarea creanțelor din AST-uri care, sub nici o formă, nu poate fi imputată pârâților, culpa aparținând altor entități, care exercită actele de management al firmei.
Față de aceste argumente, instanța de fond a reținut în cauza de față că „ Cele reținute în mod irevocabil de aceste instanțe se impun cu putere de lucru judecat și în această cauză, astfel că nu mai pot fi contrazise de o altă hotărâre conform art. 166 Cp. Civ.”
Curtea apreciază că soluția Tribunalului bazată pe prezumția legală a puterii lucrului judecat este corectă numai în ceea ce îi privește pe pârâții D. D. și P. E., întrucât aceștia au fost părți, în aceleași calități, în dosarul nr._ al Tribunalului D., în care s-a pronunțat sentința nr. 235/2012.
Astfel, se reține că, potrivit art.1201 C.civil 1864, „ Este lucru judecat atunci cind a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.”, iar în conformitate cu art.1200, pct.4 “ Sint prezumtii legale acelea care sint determinate special prin lege, precum: (…)4. puterea ce legea acorda autoritatii lucrului judecat.”
Puterea lucrului judecat, în manifestarea sa de prezumție legală absolută, se referă așadar la efectul pozitiv al hotărârii judecătorești, constituind un mijloc de probă ce vine să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
D. urmare, în condițiile în care în litigiul anterior s-a reținut că, pentru activitatea desfășurată în perioada vizată de controlul Camerei de Conturi D. din intervalul 09 02 – 31 03 2009, nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâților D. D. și P. E. în funcțiile de Sef Serviciu AVTR și, respectiv, Șef Serviciu Juridic, în cauza de față nu se poate reține contrariul, în condițiile în care este vizată aceeași perioadă, întrucât se opune puterea de lucru judecat a sentinței nr. 235/2012 .
În schimb, pentru ceilalți pârâți, prezumția puterii lucrului judecat nu poate opera, în condițiile în care nu au fost părți în dosarul nr._ al Tribunalului D., chiar dacă postul ocupat de aceștia ar fi identic cu cel ocupat de alți pârâți pentru care s-a urmărit angajarea răspunderii patrimoniale în respectivul dosar.
Deși spre deosebire de excepția procesuală a autorității de lucru judecat, prezumția lucrului judecat nu presupune tripla identitate, așa cum reiese din disp. art.1202 alin.2 prin raportare la art.1200 pct.4 Vechiul Cod Civil, această prezumție legală nu poate să opereze decât între aceleași părți.
Or, în cauză, cu excepția pârâților D. D. și P. E., ceilalți pârâți nu au fost părți în dosarul nr._ al Tribunalului D., astfel încât în privința acestora nu poate opera prezumția puterii lucrului judecat.
Împrejurarea că, pentru un salariat având aceeași funcție, nu a fost antrenată, pe calea unei acțiuni în justiție, răspunderea patrimonială nu înseamnă că pentru orice alt salariat care îndeplinește funcția respectivă nu ar putea fi îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, aceasta depinzând de modul în care fiecare salariat își îndeplinește atribuțiile din fișa postului și de modul în care această exercitare a generat sau nu prejudicii pentru angajator. A admite contrariul înseamnă a exclude de plano anumite posturi din structura organizatorică a angajatorului de sub incidența art.254 C.Muncii, ceea ce este inadmisibil.
Totodată, faptul că o instanță a apreciat într-un alt proces că, în raport de circuitul AST, de la momentul nașterii obligației de plată a acesteia, în urma întocmirii procesului-verbal de contravenție de către controlorul de trafic și până la încasarea contravalorii sale, nu putea fi angajată răspunderea patrimonială a salariaților îndeplinind anumite funcții în organigrama reclamantei nu presupune că instanța s-a pronunțat în această privință, dând dezlegări care să se impună cu putere de lucru judecat oricărei alte instanțe învestite de aceeași reclamantă cu o acțiune în răspundere patrimonială. Aceasta constituie o problemă de apreciere a judecătorului, de convingere intimă a acestuia formată pe baza probelor administrate și a modului de derulare a procedurii judiciare, în respectivul proces, în toate etapele acestuia și, atâta timp cât nu există cel puțin o identitate de părți, dezlegarea diferită dată de instanțe unor probleme de drept poate constitui cel mult o divergență de jurisprudență, în măsura în care există o identitate de situații juridice, dar în niciun caz nu s-ar putea reține incidența prezumției legale a puterii de lucru judecat.
În cauză, din actele dosarului de fond nu rezultă nici măcar o identitate de situații juridice, pentru ca eventual să se pună discuție necesitate evitării unei practici neunitare. Dimpotrivă, din considerentele deciziei nr.6987/07.06.2012, pronunțată în recurs de Curtea de Apel C. reiese că, între modul de derulare a procedurii judiciare și modul în care reclamanta a înțeles să-și susțină și să-și dovedească pretențiile în dosarul nr._ și în cauza de față, există o diferență esențială, și anume: în dosarul nr._, reclamanta a urmărit inițial angajarea unei răspunderi solidare pentru toți pârâții, iar ulterior în raport de salariul avut de fiecare pârât în perioada respectivă, neindicând obligațiile de serviciu asumate contractual si indicate expres în fisa postului încălcate de fiecare pârât. Aceasta a fost considerată drept un impediment pentru instanțe în verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii patrimoniale, instanța de recurs reținând că „Cererile adresate instanței de fond au avut un caracter inform, lipsind din conținutul acestora acele elemente care să permită stabilirea exactă a faptelor culpabile săvârșite personal si cu vinovăție de către fiecare salariat, prin raportare la obligațiile de serviciu asumate contractual si indicate expres în fisa postului, pe perioada în litigiu, în vederea angajării răspunderii prevăzute de art. 270 C. Muncii”.
În schimb, în dosarul de față, prin precizarea depusă la filele 502-513 din dosarul de fond, reclamanta a precizat ce prevederi legale și atribuții de serviciu consideră că au încălcat pârâții, astfel că Tribunalul avea posibilitatea să verifice dacă acestea sunt prevăzute sau nu în fișele posturilor, dacă au fost sau nu îndeplinite în mod corespunzător de către pârâți și dacă, pe cale de consecință, puteau constitui sau nu fapte ilicite în legătură cu serviciu generatoare de prejudicii în patrimoniul reclamantei.
P. urmare, în ceea ce îi privește pe ceilalți pârâți, în mod greșit, a reținut instanța de fond puterea de lucru judecat a sentinței nr. 235/2012, fără a proceda la o analiză pe fond a condițiilor răspunderii patrimoniale prin prisma disp.art.254 C.Muncii.
Referitor la situația controlorilor de trafic, instanța de fond a reținut, în prezenta cauză, că „, reclamanta nu a dovedit că, în situația comunicării corecte a proceselor verbale, acestea ar fi fost urmărite si executate, cu atât mai mult cu cât prin actul de control s-a stabilit că pe ansamblul unității procesele verbale nu au fost executate, indiferent de modul corect sau incorect de comunicare al acestora”.
Argumentându-și astfel soluția adoptată, Tribunalul nu a examinat, însă, măsura în care eventuala necomunicare legală a proceselor verbale de contravenție permitea parcurgerea următoarelor etape în circuitul de încasare a contravalorii AST-urilor, având în vedere că, în raport de prevederile OG nr.2/2001, momentul în care procesul-verbal de contravenție dobândește caracter executoriu depinde de momentul comunicării acestuia contravenientului și contestarea sau nu a acestuia în instanță.
P. urmare, nici în privința pârâților controlori de trafic, Tribunalul nu a verificat dacă aceștia au îndeplinit sau nu atribuțiile din fișa postului, în raport de prevederile legale ce se invocă a fi încălcate prin precizarea la acțiune, dacă există sau nu o culpă a acestora sub aspectul modului de comunicare a proceselor verbale de contravenție, dacă s-a produs un prejudiciu cert în patrimoniul reclamantei și, eventual, dacă există legătură de cauzalitate între pretinsele fapte ce se impută pârâților a fi săvârșite în legătură cu serviciul și respectivul prejudiciu.
De altfel, sentința nu cuprinde o motivare clară și precisă care să răspundă exigențelor art.261 pct.5 C.pr.civ. și din care să reiasă analizarea condițiilor răspunderii patrimoniale pentru fiecare dintre pârâți, în raport de funcția îndeplinită și de obligațiile din fișa postului ce se invocă a fi încălcate pentru fiecare dintre aceste funcții.
Instanța de fond a făcut o analiză generică pentru toți pârâții, indiferent de funcțiile îndeplinite, bazându-și în principal argumentația pe adresa nr._/17.09.2009 emisă de C., privind modul de evidență și de urmărire în cadrul reclamantei a PVCC-urilor emise anterior și, respectiv, ulterior datei de 31.12.2008.
Or, în cauză, în raport de precizarea depusă de reclamantă la filele 502-513, se urmărește angajarea răspunderii patrimoniale pentru încălcarea, în concret, a unor obligații care, potrivit susținerilor acesteia, s-ar regăsi între atribuțiile de serviciu ale pârâților, astfel că instanța trebuia să verifice dacă respectivele obligații sau atribuții erau prevăzute în fișele postului salariaților, pe perioada pe care se invocă producerea prejudiciului, dacă aceste atribuții au fost sau nu îndeplinite corespunzător și dacă, prin modalitate de îndeplinire, a fost sau nu cauzat prejudiciul invocat de reclamantă, modul de organizare la nivelul reclamantei a activității de încasare a sumelor din titlurile executorii putând fi avut în vedere pentru înlăturarea răspunderii patrimoniale numai în măsura în care aceasta excludea orice culpă a salariatului.
În concluzie, Curtea apreciază că, reținând greșit prezumția puterii lucrului judecat și neexaminând pentru o parte din pârâți condițiile prevăzute de art.254 C.Muncii, pentru angajarea răspunderii patrimoniale, Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, fiind incidente disp. art.312 alin.5 C.pr.civ.
Având în vedere aceste considerente, Curtea urmează a admite recursul ca fondat, va casa în parte sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare în ceea ce privește cererea formulată împotriva pârâților D. C., Ionășcuț N., I. I. și F. D. M.
Se va menține sentința în ceea ce îi privește pe pârâții D. D. și P. E., față de care s-a reținut că operează prezumția de lucru judecat a sentinței nr. 235/2012 a Tribunalului D..
De asemenea, va fi menținută soluția și în ceea ce îi privește pe ceilalți pârâți, întrucât reclamanta nu a invocat în concret critici cu privire la soluția adoptată față de aceștia.
În rejudecare, instanța de fond va examina dacă sunt îndeplinite cerințele art.254 C.Muncii, în raport de atribuțiile din fișa postului ce se invocă a fi încălcate de către pârâți, de prejudiciul ce se susține că ar fi fost cauzat, analizând și apărările și excepțiile invocate de pârâți sub acest aspect prin întâmpinările depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C. împotriva sentinței civile nr. 7948/18.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. D., P. E., B. M. C., B. A., V. I., Ionăscuț N., D. C., I. I., M. P., F. G., V. I., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Casează în parte sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare în ceea ce privește cererea formulată împotriva pârâților D. C., Ionășcuț N., I. I. și F. D. M..
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate, în ceea ce îi privește pe ceilalți pârâți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2014.
Președinte, L. M. L. | Judecător, N. D. | Judecător, Florența C. C. |
Grefier, A. P. |
Red.jud.F.C.C.
Tehn.MC/3 ex.
Data red.29.04.2014
j.f. R.S.G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
