Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 915/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 915/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 6887/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 915
Ședința publică de la 24 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător S. P.
Grefier M. V. A.
********************
Pe rol judecarea declarat de reclamantul S. T.- REGIONALA CF C. cu sediul în C., Blvd D., nr.5, D. pentru reclamanții membri de sindicat Z. CICERONE, CNP_ ,N. I.,CNP_, G. C., CNP_, C. C., CNP_, D. C., CNP_ împotriva sentinței civile nr. 7059 din 07.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Națională de Căi Ferate "CFR SA" (CNCF CFR SA ), C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA cu sediul în București, ..38, Sector 1 - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., cu sediul în C., ., D., cod fiscal_, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică avocat R. A. cu delegație de substituire pentru avocat Gătejescu A. F., pentru apelanta S. T. - REGIONALA CF C. PENTRU Z. CICERONE, N. I., G. C., C. C., D. C., lipsind intimatele pârâte
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că s-au comunicat intimatei cererile de renunțare formulate de apelanții reclamanți, după care;
Avocat R. A., a învederat instanței că nu mai are cererii de formulat și excepții de invocat .
Curtea, constatând că nu mai sunt cererii de formulat și excepții de invocat, în baza art. 392 Noul cod de procedură civilă, raportat la art. 216 Noul cod de procedură civilă și art. 482 Noul cod de procedură civilă, a acordat cuvântul.
Avocat R. A., pentru apelanta reclamantă S. T. - REGIONALA CF C. PT. PENTRU Z. CICERONE, N. I., G. C., C. C., D. C., a solicitat să se ia act de renunțarea reclamanților la judecata capetelor de acțiune privind salariul suplimentar pe anul 2010 și primă de C. pe anul 2010.
A pus concluzii de admitere a apelului conform motivelor expuse în cererea de apel, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 7059 din 07.11.2013 a respins acțiunea formulată de S. T.- REGIONALA CF C. pentru reclamanții membri de sindicat Z. CICERONE, N. I., G. C., C. C., D. C., în contradictoriu cu pârâtele: C. Națională de Căi Ferate "CFR SA" (CNCF CFR SA ), C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariați ai pârâtei în perioada dedusă judecății, astfel cum rezultă din documentele de muncă anexate la dosarul cauzei.
Potrivit disp.art.30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi feroviare, pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010, acest drept este reglementat la art.43 alin.2 lit.a
Această prevedere este preluată în CCM la nivel de unitate 2009-2010 la art.32(1) potrivit căruia pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. (2)Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.(3)Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 % din fondul de salarii realizat lunar".
S-a constatat că, deși potrivit acestei prevederi din CCM la nivel de grup de unități și CCM la nivel de ramură transporturi, acordarea acestui drept nu este condiționată, în CCM la nivel de unitate acordarea acestui drept salariaților este condiționată de realizarea unor venituri care să permită constituirea acestui fond.
În CCM la nivel superior a fost recunoscut în principiu acest drept tuturor salariaților din unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar în CCM la nivel de unitate părțile contractante-patronatul și salariații reprezentați de organizația sindicală, au stabilit de comun acord condițiile de acordare a acestui drept, ce vizează constituirea fondului necesar plății acestuia și criteriile de acordare, ceea ce nu contravine dipozițiilor Legii nr.130/1996.
Instanța a reținut astfel că pârâta a fost în imposibilitate financiară să constituie acest fond prev.la art.32(3)din CCM la nivel de unitate, dovada fiind în acest sens situația financiară a acesteia atestată de fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli .
Nu se poate susține astfel că pârâta a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă în condițiile în care i-a fost impusă de legiuitor o anumită conduită financiar contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli.
Pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamanți privind plata salariului suplimentar pe anul 2009 și 2010 este neîntemeiată și a fost respinsă.
Cu privire la cererea privind acordarea ajutorului material de P. și de C. pe anul 2010 și premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 instanța a reținut următoarele:
În CCM la nivel de grup de unități aceste drepturi sunt reglementate la art.71 iar în CCM la nivel de unitate, drepturile sunt menționate la art.65.
Potrivit disp.art.71 din CCM la nivel de grup de unități, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație la nivelul clasei 1 de salarizare.
Potrivit dispozițiilor art.65 din CCM la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de P., de C. și de Ziua Feroviarului se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare ;de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată pentru o perioadă de un an.
Acordarea acestor drepturi este condiționată de disponibilitatea financiară a unității, condițiile și criteriile fiind stabilite de către partenerii sociali în urma negocierii prin intermediul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate .
S-a constatat că prin actul adițional nr.1718/22 04 2010 au fost modificate prevederile art.65 ultimul aliniat în sensul că părțile au convenit următoarele: " Pentru anul 2009, 2010 nu se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C. și de Ziua Feroviarului ."
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. "T. "- Regionala CF C. pentru S. T.- REGIONALA CF C. pentru reclamanții membri de sindicat Z. CICERONE, N. I., G. C., C. C., D. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând apelul reclamanții au arătat că prin prevederile CCM încheiat la nivel de grup de unități s-a creat o obligație fermă a acordării unor drepturi salariale, nu doar o posibilitate de acordare a acestora.
De asemenea, faptul că nu există o hotărâre a Consiliului de Administrație al societății de acordare a acestor drepturi nu poate fi interpretat în sensul solicitat de recurentă, că inexistența dreptului, deoarece existența sa rezultă din clauzele contractuale în discuție, prin hotărâre putându-se eventual stabili cuantumul acestora și nicidecum acordarea sau neacordarea lor.
Din modul de redactare a prevederii art. 30 contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități se observă că acesta nu instituie o facultate, ci o obligație în sarcina angajatorului care este condiționată de conduita angajatorului la locul de muncă.
În speță dedusă judecații nu s-au administrat probe din care să rezulte că reclamanta intimată nu a avut o conduită corespunzătoare la locul de muncă sau că ar fi fost sancționată în perioada de referință.
Conform dispozițiilor art. 243 Codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Apărările apelantei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot înfrânge voința comună a părților reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de configurarea prestabilită a fondului de salarii.
Revenind la dispozițiile art. 243, alin.l, lit. b Codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți impunându-se părților ca și legea, astfel că executarea obligațiilor care rezultă din acesta este prevăzută sub sancțiunea atragerii răspunderii părții care se face vinovată de neîndeplinirea acestuia.
Prin art. 40, alin.2 Codul muncii, raportat la art. 155 si 243 Codul muncii si art. 41, alin 5 din Constituție se statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractelor individuale de muncă, existența sau inexistenta resurselor financiare neputând avea vreo influentă asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale.
Referitor la drepturile salariate solicitate prin acțiunea introductiva s-a învederat faptul că în data de 07-04-2011 la solicitarea societății angajatoare s-a încheiat un protocol prin care recunoaște expres existența drepturilor aferente Premierii de Ziua Feroviarului, Primei de Paste, Primei de C. si Salariul Suplimentar și propune federațiilor sindicale reprezentative o modalitate amiabilă de eșalonare a plații acestui drepturi având ca scop evitarea procedurii de executare, convenție care dovedește existenta dreptului fapt recunoscut de angajator.
S-a învederat faptul că în materia litigiilor de munca în cazul conflictelor de muncă derivate din nerespectarea dispozițiilor Contratelor Colective de Muncă pentru perioada când la nivelul unității intimate nu exista o reglementare proprie erau aplicabile dispozițiile contractului colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar care este contractul colectiv de munca imediat superior.
În acest sens sunt aplicabile dispozițiile art. 247 Codul muncii care stabilesc în mod expres ca în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca la nivel superior.
În concluzie nu se poate susține că pentru perioada în discuție ar exista un vid contractual între parți, contractele încheiate la nivel de grup de unități aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 11, alin. 1, lit. b din Legea nr. 130/1996 tuturor salariaților care fac parte din acel grup.
Referitor la salariul suplimentar pentru anul 2009 si 2010:
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010 se prevăd la articolul 30, paragraf (1) următoarele: "Pentru munca ireproșabila desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unitarilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv."
Același lucru este stipulat și de Contractul Colectiv de Munca unic la nivel de ramura Transporturi pe anii 2008-2010, unde, la articolul 43, paragraf (2), punctul a) se prevede: "Alte venituri sunt al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor.""
Referitor la ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010, si sărbătorilor de Paste pentru anul 2010 si de asemenea, premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010:
În conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional pana la data de 28.12.2010 se prevăd la articolul 71 următoarele:
"În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paste si de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cei puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; (...); pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al caret cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare;"
S-a considerat că în paragrafele enunțate mai sus expresiile "vor primi", "va fi acordat", "vor mai beneficia" și „se va acorda” au un caracter imperativ,, neacordând angajatorului posibilitatea de a le omite.
S-a precizat că în calitate de angajator, pârâta nu i-a acordat aceste drepturi salariale, încălcând astfel prevederile art. 40, aliniat 2, litera c), din vechiul Cod al muncii (valabil la acea data), potrivit căruia: "angajatorul are obligația sa acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractul individual de munca".
Potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1. din vechiul Cod al muncii (valabil la acea data), ""contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele de muncă încheiate la nivel superior” iar aliniatul 3 al aceluiași articol prevede ca "la încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal".
Mai mult, în cadrul Contractului Colectiv de Munca al societății angajatoare, valabil pentru perioada 2009-2010, la articolul 2, aliniat (2) este prevăzut faptul că "Părțile se obligă, ca la negocierea CCM să nu susțină și să nu promoveze clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior sau prin legislație", iar aliniatul (7) prevede că „Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se vor adapta prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse sau ale căror clauze nu se regăsesc incluse”
Ținând cont de dispozițiile articolului 241, aliniat 1, litera c) din vechiul Cod al muncii (valabil la acea data), pentru perioada dedusa judecații "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel" .
Potrivit articolului 3, aliniat (1) din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, valabil pe anii 2006-2007, prelungit prin act adițional pană la data de 28.12.2010, (contract la nivel superior contractului colectiv de munca la nivel de societate) clauzele acestui CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de muncă (...) și de asemenea, părților le revine obligația de a respecta prevederile din respectivul contract colectiv de muncă.
Potrivit articolului 3, aliniat 1 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 (contract la nivel superior Contractului Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar), clauzele acestui CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din tară, indiferent de structura capitalului acestora.
Totodată Anexa 5 la acest CCM, în care sunt nominalizate unitățile la care se aplică acest contract colectiv de munca, unde la poziția 2 se regăsește societatea pârâtă CNCFR CFR SA București, cea care are in subordine directa Sucursala CREIR C..
Potrivit articolului 7, aliniat 2 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Ca atare, pentru perioada dedusă judecații, contractul colectiv de munca încheiat de societate pentru perioada, 2009-2010 și înregistrat la Ministerul Muncii. Familiei și Protecției Sociale - Direcția de Muncă și Protecție Sociala a Municipiului București sub nr. 2584/04.06.2009 nu trebuia să conțină clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective, de munca încheiat la nivel superior si anume Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 si Contractului Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar,
În aceste condiții, pârâta avea obligația să acorde salariul suplimentar pentru anul 2009 si 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010, și sărbătorilor de Paste pentru anul 2010 și de asemenea, premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010.
Totodată, a solicitat a se observa faptul ca articolul 2, aliniat (8) din CCM al societății angajatoare valabil pentru anii 2009-2010, articolul 5, paragraf (6) din Contractul Colectiv de Munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar, ca si articolul 5, aliniat (6) din Contractului Colectiv de Munca Unic la nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 prevăd același lucru și anume că "în cazul în care părțile își încalcă obligațiile lor prevăzute în prezentul contract, neexercitarea de către partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere legal executarea întocmai sau, după caz prin echivalent bănesc a obligațiilor respective, nu înseamnă ca ea a renunțat la acest drept al sau".
De asemenea, articolul 38 din Codul muncii stipulează ca „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile prevăzute prin lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.”
În drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 466 și următoarele din NCPC.
Intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR "SA- SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C. a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile.
În ședința publică din 24 februarie 2014, apelanții reclamanți au depus, prin apărător, cereri de renunțare la două capete de cerere, respectiv cel privind salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010.
Curtea reține astfel incidența în cauză a disp. art.406 alin.1 și 2 NCPC, potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, cererea putând fi făcută personal sau prin mandatar cu procură specială și a disp.alin.5 potrivit cărora când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz a hotărârilor pronunțate.
Curtea constată a fi nefondate criticile privind modul de soluționare a cererii referitoare la acordarea salariul suplimentar pe anul 2009, a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. 2010 și premierea pentru Ziua Feroviarului pentru anul 2010, pentru următoarele considerente;
Cu privire la salariul suplimentar pe anul 2009, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi feroviare 2009-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10%din fondul de salarii realizat lunar.
În CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010, acest drept este reglementat la art.43 alin.2 lit.a . La același articol, dar la alineatul 3 din CCM la nivel de ramură transporturi se prevede expres “ La nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit, cât și la al 13-lea salariu, se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă”.
În CCM la nivel de unitate acest drept este reglementat la art.32, care prevede că pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, fondul necesar pentru acordarea acestuia se constituie lunar în cadrul fondului de salarii în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar, părțile contractante patronatul și salariații reprezentați de organizația sindicală, stabilind de comun acord condițiile de acordare a acestui drept, ce vizează constituirea fondului necesar plății acestuia.
Din interpretarea acestor dispoziții menționate în contractele colective de muncă rezultă că acordarea acestui drept, este condiționată de constituirea fondului necesar plății acestuia, ceea ce nu contravine dipozițiilor Legii nr.130/1996.
Din această perspectivă, nu se poate reține că CCM la nivel de unitate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior fiind îndeplinite cerințele art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996.
În contextul în care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi, Curtea reține că intimata a fost în imposibilitate financiară să constituie acest fond, dovada fiind în acest sens situația financiară a acesteia atestată de fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli.
Nu se poate susține astfel că intimata a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă în condițiile în care i-a fost impusă de legiuitor o anumită conduită financiar contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli.
Pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamanți privind plata salariului suplimentar pe anii 2009 este neîntemeiată.
Referitor la cererea privind acordarea ajutorului material pentru sărbătorilor de P. 2010 și premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 Curtea reține următoarele:
Ajutorul material de P. și Ziua Feroviarului este reglementat la art.71 din CCM la nivel de grup de unități. În CCM/2009-2010 încheiat la nivel de unitate înregistrat la DMPS la 06.06.2009, aceste drepturi sunt reglementate la art. 65.
Potrivit disp.art.71 cu ocazia sărbătorilor de P. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliu de administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Aceeași reglementare se regăsește și la art.65 din CCM la nivel de unitate.
Curtea constată astfel că CCM la nivel de unitate nu conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
La același articol din CCM la nivel de unitate, s-a menționat că aceste drepturi nu se acordă în anul 2009, iar prin Actul adițional la acest CCM înregistrat la ANPPS la data de 28.04.2010, părțile contractante au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde pentru anul 2009 și 2010.
Referitor la acordul părților privind neacordarea acestor drepturi conform actului adițional menționat mai sus, Curtea reține că, în acest fel a avut loc o modificare a clauzei din CCM la nivel de unitate, posibilitate conferită de art. 31 alin.1 din Legea nr.130/1996 potrivit căruia, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Concluzia care se impune este aceea că salariații, prin reprezentanți au renunțat practic la aceste drepturi recunoscute prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități și CCM la nivel de unitate, renunțarea fiind posibilă deoarece nu a privit drepturi la care face referire art. 38 din Codul muncii .
Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, respectiv din folosirea de către legiuitor a sintagmei „salariații nu pot renunța” precum și din prevederea expresă a sancțiunea nulității absolute a tranzacțiilor, rezultă că norma instituită de text are caracter imperativ.
Este însă de observat că în cuprinsul aceleiași norme legale se face referire repetată la drepturile recunoscute salariaților de lege ( sau prin lege), astfel că interdicția, respectiv nulitatea absolută, privesc exclusiv această categorie de drepturi salariale, adică acelea care sunt prevăzute de lege în sensul restrâns al termenului.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să interzică renunțarea la toate categoriile de drepturi, adică atât acelea obținute prin lege, cât și prin negocieri colective sau individuale, ar fi făcut mențiune expresă, așa cum s-a făcut în cuprinsul art. 39 din Codul muncii. Acest text legal, enumerând drepturile și obligațiile salariaților, prevede că salariații au orice alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile ( art. 39 alin 1 lit. n), cât și alte obligații prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile( art. 39 alin 2 lit. g).
Așadar, Codul muncii face distincție între drepturile prevăzute de lege, care au un caracter minimal, de protecție și la care nu se poate renunța și alte drepturi negociate de salariat, individual sau prin reprezentanții sindicali.
Cu privire la aceste ultime categorii de drepturi legea nu instituie interdicția renunțării la ele și nu stabilește expres nulitatea tranzacțiilor.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată a fi neîntemeiată solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata acestor drepturi salariale.
Curtea ia act de renunțarea reclamanților la judecata cererilor pentru salariul suplimentar aferent anului 2010 și ajutorul material pentru C. 2010, anulează sentința în ceea ce privește capetele de cerere la care s-a renunțat.
În temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins apelul pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea apelanților reclamanți la capetele de cerere cu privire la salariul suplimentar pe 2010 și C. 2010.
Anulează sentința civilă în ceea ce privește capetele de cerere la care s-a renunțat.
Respinge pe fond apelul declarat de reclamantul S. T.- REGIONALA CF C. cu sediul în C., Blvd D., nr.5, D. pentru reclamanții membri de sindicat Z. CICERONE, CNP_ ,N. I.,CNP_, G. C., CNP_, C. C., CNP_, D. C., CNP_ împotriva sentinței civile nr. 7059 din 07.11.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Națională de Căi Ferate "CFR SA" (CNCF CFR SA ), C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA cu sediul în București, ..38, Sector 1 - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., cu sediul în C., ., D., cod fiscal_.
Definitivă.
Cu recurs în ceea ce privește cererea de renunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2014
Președinte, M. L. | Judecător, S. P. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.M.L.
Jud.fond C.D.P.
Teh.red. A.G./4 ex
Data:02.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
