Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 950/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 950/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 6602/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 950/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. C. Ț.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul pârât C. I., împotriva sentinței civile nr.138/10.02.2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA PRIN DIRECȚIA SILVICĂ O., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât C. I. personal și asistat de avocat P. C. P., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata reclamantă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA PRIN DIRECȚIA SILVICĂ O., reprezentată de consilier juridic N. Ș..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat P. C. P. pentru recurentul pârât C. I., față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral, a pus concluzii de admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză prin cercetare la fața locului pentru că este strict necesar pentru o soluționare justă a cauzei și efectuarea unei expertize contabile, iar în subsidiar admiterea recursului și pe fond respingerea cererii întrucât nu sunt îndeplinite cumulative condițiile răspunderii patrimoniale, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic N. Ș. pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul O.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul O. prin sentința civilă nr.138 de la 10.02.2014 a admis acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta R. Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică O., cu sediul în Slatina, . O., în contradictoriu cu pârâtul C. I., cu domiciliul în localitatea Crâmpoia, județul O., a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei_,71 lei, reprezentând contravaloare arbori tăiați în delict și contravaloarea materialului lemnos lipsă în gestiune și la 1500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, în temeiul art. 254 Codul Muncii salariați răspuns patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus menționate a rezultat că pentru a exista răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat al angajatorului păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșirea în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția salariatului.
În speță analizând prima condiție s-a constatat că pârâtul a fost salariatul reclamantei în funcția de pădurar titular al cantonului silvic 13 Coscove, având în gestiune o suprafața de 371,25 ha, aflată pe raza teritorială a Ocolului Silvic Drăgănești O., raporturi de muncă care au încetat la data de 10.05.2012 conform Hotărârii din data de 10.05.2012 a Consiliului de Disciplină din cadrul Direcției Silvice O..
Din întâmpinarea formulată și raportul de expertiză a rezultat că potrivit fișei postului, principala obligație de serviciu a pârâtului a constituit-o asigurarea integralității fondului forestier aferent cantonului silvic al cărui titular era, prin luarea de măsuri de prevenire a sustragerilor ilegale de material lemnos, de depistare a tăierilor și a sustragerilor ilegale de material lemnos.
Din înscrisurile atașate la dosar instanța a reținut că pe parcursul anilor 2011 – 2012 au fost efectuate mai multe controale în canton, ocazie cu care s-au constatat pagube provenite din tăieri de arbori sau lipsa materialului lemnos din gestiunea pârâtului.
Cu privire la rezultatul acestor controale pârâtul a dat o declarație în data de 22.05.2012 prin care a recunoscut prejudiciul stabilit în sarcina sa, precum și faptul că acesta se datorează vinovăției sale.
Din cele mai sus expuse instanța a constatat că prejudiciul rezultat din delicte silvice și lipsa materialului lemnos se datorează neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu astfel cum au fost mai sus expuse.
În ceea ce privește susținerea pârâtului din întâmpinare privind faptul că sustragerea materialului lemnos are loc independent de voința sa, indiferent ce măsuri ar fi fost luate, tribunalul constată că acesta nu a făcut nicio dovadă că ar fi luat astfel de măsuri, pe care să le aducă la cunoștința conducerii Direcției Silvice O., pentru a putea fi exonerat de răspundere, în perioada pendinte.
Pe de altă parte suportarea acestor lipsuri de către pădurari nu poate fi considerată ca abuzivă având în vedere că la data încadrării sale pădurarul ia în gestiune fondul forestier de a cărei pază și îngrijire trebuie să se ocupe, având în același timp și calitatea de gestionar și astfel își asumă răspunderea materială pentru lipsurile din gestiune.
Instanța a apreciat că tocmai această lipsă de reacție a pădurarilor în ceea ce privește propunerea unor măsuri concrete de combatere a furtului de material lemnos a cauzat distrugerea fondului forestier la nivel național, aspect de altfel de notorietate.
Cu privire la critica acestuia privind imputarea unor cioate care nu aparțineau cantonului a cărui pază a asigurat-o instanța constată că acest aspect a fost lămurit de expert cu ocazia efectuării raportului de expertiză, identificând în anexa 2 la raport diametrele și mc al cioatelor din afara cantonului 13 Coscove, a căror valoare a stabilit-o la suma de 127,78 lei.
Din cele anterior evocate instanța a concluzionat că reclamanta a făcut dovada existenței faptei ilicite constând în neîndeplinirea corespunzătoare a îndatoririlor de serviciu, precum și a legăturii de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciu, fără ca instanța să identifice vreo cauză exoneratoare de răspundere.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, având în vedere concluziile raportului de expertiză instanța a reținut că acesta se ridica la data de 20.11.2013 la suma de 16.397,71 lei fiind compus din 15.541,01 lei- contravaloarea arborilor tăiați în delict și nejustificați și 856,70 lei contravaloarea materialului lemnos lipsă în gestiune acestuia.
În consecință având în vedere toate considerentele expuse instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile patrimoniale reglementată prin dispozițiile art. 254 C.Muncii republicat și în consecință a fost admisă acțiunea astfel cum a fost precizată și a fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei_,71 lei, reprezentând contravaloarea arborilor tăiați în delict și contravaloarea materialului lemnos lipsă în gestiune.
În temeiul art.453 NCPC instanța a obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului a arătat că în fapt instanța in mod greșit a admis acțiunea reclamantei R. Naționala a Pădurilor - Romsilva prin Direcția S. O., motivat de faptul ca potrivit probelor administrate in cauza rezulta cu certitudine ca nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale.
Arată că a fost angajatul reclamantei si avea in administrare două cantoane situate în doua localități diferite mai exact 371 ha pădure. Pot spune
Consideră că lucrurile au decurs oarecum normal până la sfârșitul anului 2010 când s-au eliberat din penitenciar foarte mulți delicvenți care au si trecut la sustragerea materialului lemnos.
Susține că, deși eu a anunțat conducerea si a solicitat suplimentarea controlului întrucât era imposibil sa facă față pazei la 317 ha si amplasate in doua localități Direcția nu i-a pus la dispoziție nici-un ajutor.
Practica era ca in urma controalelor efectuate lipsa de material lemnos sa le fie imputata, iar ei să semneze fără nici-o obiecție. In acest sens există la dosarul cauzei o . înscrisuri ce emana de la reclamantă. Așa a procedat până în anul 2011 când a avut o discuție contradictorie cu șeful direct raportat la faptul ca sunt multe delicate iar el singur nu are cum să facă față. ci pentru că a îndrăznit să aduc la cunoștință pentru a doua oară acest lucru i s-a desfăcut contractul de muncă și i s-a imputat toata masa lemnoasă pe toata perioada, si chiar ce nu aparținea cantoanelor ce erau in paza sa. După ce a semnat a constatat ca i s-a imputat și ce nu era, a solicitat Direcției efectuarea unui control, însă au refuzat.
Odată cu promovarea prezentei cereri a solicitat efectuarea unei expertize specialitatea silvicultura cat si o expertiza contabila.
S-a efectuat in cauza expertiza în silvicultura în doua etape, o primă etapă in care pe data de 08.08.2013 s-au deplasat la sediul reclamantei din Drăgănești O. de unde nu s-au putut culege prea multe date, întrucât în contabilitate la acel moment nu era înregistrat debitul respectiv, iar contabilul ea în concediu. De asemenea pentru acest considerent chiar expertul desemnat a constatat că nu poate răspunde la acest obiectiv, făcând adresă la instanță. Totodată a rămas ca pentru verificarea în teren să stabilească alte date telefonic.
Expertul a anunțat telefonic că se vor întâlni la ora 13 la sediul Primăriei din . i-a spus că nu în Brebeni este cantonul său, iar timpul nu le ajunge decât să ajungă până la primul canton expertul s-a supărat și a efectuat expertiza din birou.
Susține că a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză și a arătat că era imposibil fizic ca in doua ore sa parcurgi 371 ha chiar si alergând, dar, sa mai găsești cioatele de care am făcut vorbire, cu toate acestea instanța i-a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, ba mai mult a dispus sa răspundă si la obiectivul ce-i revenea unui expert contabil.
Cu toate acestea, instanța a constatat ca sunt îndeplinite cumulative toate condițiile privind răspunderea materială delictuala.
Consideră că nu sunt îndeplinite, în primul rând prejudiciul, în al doilea rând legătura de cauzalitate și al treilea rând vinovăția. In ceea ce privește prejudiciul nici nu s-a putut constata motivat de faptul că expertul, nu a făcut constatarea în teren pe cele 317 ha,singur a afirmat ca pentru un asemenea obiectiv îi trebuiesc mai mult de 3 luni de zile, deci in 2 ore era imposibil fizic sa le parcurgă.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate nu se poate retine ca exista, întrucât și-a făcut datoria si a anunțat ca nu mai pot face față datorită numărului mare de delicvenți si, ca așa au stat lucrurile, a recunoscut însăși reclamanta. Faptul ca a adus la cunoștință in repetate rânduri, i s-a desfăcut contractul de munca, în condițiile în care era în concediu, (pe rolul tribunalului exista si contestația sa privind nulitatea desfacerii contractului de muncă, dosar suspendat până la soluționarea prezentului dosar), deci nu se poate retine vinovăția ca si condiție îndeplinita. Singura greșeală a sa a fost aceea ca a semnat acea declarație fără să verifice prejudiciul care era trecut, pentru ca era deja o practica si exista si actualmente, nu și-a imaginat că-i va trece acest prejudiciu .
Prin urmare față de cele relatate solicită în principal admiterea recursului și trimiterea cauzei la rejudecare in vederea refacerii raportului de expertiză prin cercetare la fața locului pentru ca este strict necesar pentru o soluționare justa a cauzei și efectuarea unei expertize contabile, si in subsidiar admiterea recursului și pe fond respingerea cererii întrucât nu sunt îndeplinite cumulative condițiile răspunderii patrimoniale.
In drept invocă prevederile art. 304 alin 9 Cod proc civilă.
Recursul este nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de disp. art. 3041 și art. 304 pct. 1-9 c. pr. civilă, recurentul nefăcând o încadrare în drept a motivelor sale de recurs, recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Criticile pe fond, ce vizează, în principal, lipsa vinovăției salariatului, precum și faptul că nu ar fi trebuit luate în considerare Raportul de expertiză întocmit și actul de control, nu pot fi primite întrucât, potrivit dispozițiilor procedurale (art. 3041 raportat la arz. 292 alin.1 C. pr. civilă), părțile nu pot invoca în calea de atac mijloace de apărare și dovezi, altele decât cele invocate în fața primei instanțe.
Curtea constată că, față de dispozițiile art. 2 din Regulamentul de pază a fondului forestier „Paza fondului forestier dintr-un canton se execută și se asigură de către pădurarul titular de canton printr-o supraveghere permanentă, luând măsuri speciale în locurile în care se înregistrează frecvent tăieri ilegale de arbori, pășunat neautorizat, incendii sau alte fapte ce contravin regimului silvic”, iar potrivit art. 6 lit.a),,Pădurarul poartă răspunderea pentru modul în care își desfășoară activitatea de pază a cantonului”.
Pornind de la analiza acestor responsabilități și a faptelor săvârșite, așa cum rezultă din economia dosarului, prima instanță a reținut și incidența art. 254 alin. 1 din Codul muncii republicat, potrivit cu care „salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”.
Astfel, instanța de fond a analizat dacă sunt întrunite condițiile care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator reținând că pârâtul a fost angajat ca pădurar în cadrul Ocolului Silvic Drăgănești O., Cantonul silvic 13 Coscove, având în gestiune o suprafață de 371, 25 ha. Raporturile de muncă au încetat la data de 10.05.2012, conform hotărârii din 10. 05. 2012 a Consiliului de Disciplină din cadrul Direcției Silvice O., deci a avut calitatea de salariat în cadrul societății angajatoare păgubite, constatând astfel îndeplinirea primei condiții.
Cu privire la condiția existenței unei fapte ilicite producătoare de prejudicii, s-a reținut că aceasta trebuie să fie săvârșită în legătură cu munca sa. Caracterul ilicit al faptei s-a apreciat prin raportare la obligațiile de serviciu care îi reveneau salariatului C. I., sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a creat prejudiciu ce se cere a fi reparat.
În acest context, instanța a analizat atribuțiile ce reveneau salariatului, așa cum rezultă ele din fișa postului, reținând corect că, potrivit fișei postului, pârâtul avea printre atribuții și pe aceea de a urmări respectarea integrității fondului forestier și răspunde de pagubele nedescoperite sau neraportate la timp precum și de neregulile constatate în cantonul său. De asemenea răspundea de orice înstrăinare sau prejudicii aduse arboretelor, plantațiilor, semănăturilor directe, regenerărilor naturale, terenurilor de cultură și fânețelor, construcțiilor de orice fel, semnelor topografice și amenajistice aflate în perimetrul cantonului său.
Ansamblul materialului probator administrat în cauză a relevat faptul că recurentul de față nu și-a îndeplinit corespunzător aceste atribuții în timpul efectuării controalelor, pe parcursul anilor 2011-2012 constatându-se pagube provenite din tăieri de arbori, aspect recunoscut de însuși recurent, prin declarația dată în 22. 05. 2012.
În cauză s-a administrat și proba expertizei tehnice de specialitate, astfel că, având în vedere și concluziile raportului de expertiză, în mod just, în conformitate cu, materialul probator și în raport de normele legale incidente, instanța a constatat că prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiunilor din fișa postului s-a produs o pagubă în cuantum de 16. 397,71 lei, fiind îndeplinită și condiția legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Susținerea că a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit la fond nu este reală, avocatul pârâtului invocând doar timpul insuficient pe care l-ar fi alocat expertul pentru a face cercetarea, or, în condițiile în care criticile nu sunt de substanță, adică să vizeze modul de calcul, cubajul sau metri steri, calculate greșit, c-valoarea masei lemnoase calculate greșit etc, susținerea este lipsită de relevanță juridică și asta cu atât mai mult cu cât expertiza a avut în vedere o perioadă în care s-au făcut controale de însăși angajatorul reclamant, controale al căror rezultat a fost asumat de recurentul de față prin semnătură, fără nici o obiecție, astfel că expertul era de ajuns să facă o centralizare a lipsurilor constatate prin acte de control și bsă calculeze prejudiciul conform normativelor în domeniul forestier.
În considerarea celor expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 c. pr. civilă, recursul nefiind fondat, urmează a fi respins, iar sentința va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât C. I., împotriva sentinței civile nr.138/10.02.2014, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA PRIN DIRECȚIA SILVICĂ O..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2014
Președinte, I. V. | Judecător, M. C. Ț. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red. 08.07.2014
jud.F.D.
2 ex/AS
j.f.A.C.Tițoiu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 224/2014.... → |
|---|
