Obligaţie de a face. Decizia nr. 69/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 4775/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 69
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul reclamant S. I. Suseni împotriva sentinței civile nr. 3788 din 27.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, că prin întâmpinare și răspunsul la întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă ,după care;
Instanța, luând act de cererile privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare apelul de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 3788 din 27.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. I. Suseni în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul S. I. Suseni a solicitat obligarea pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj la achitarea sumelor restante din ianuarie 2011 până la soluționarea cauzei și în continuare, reprezentând contravaloarea mesei calde în valoare de 7 lei/zi conform art.14 din Legea nr.319/2006, valoare ce reiese din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008-2009.
Potrivit art.14 din Legea nr.319/2006 “Alimentația de protecție se acorda în mod obligatoriu și gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiții de munca ce impun acest lucru și se stabilește prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de muncă”.
Prin art.84 alineat 5 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, valabil pentru anii 2008-2009 s-a stabilit: ,,Angajatorul asigură condițiile necesare pentru servirea de către fiecare salariat (personal contractual și funcționari publici) a unei mese calde gratuit în incinta unității, în fiecare zi în care salariatul și-a desfășurat efectiv activitatea. În situația în care angajatorul nu poate asigura servirea unei mese calde, salariații sunt îndreptățiți să primească, lunar, odată cu drepturile salariale, contravaloarea acesteia în cuantum de minim 7 lei/zi. În bugetul de venituri și cheltuieli, la titlul 20 angajatorul va cuprinde sumele necesare acestei cheltuieli”.
La data de 22.12.2009 a fost încheiat Actul adițional nr.2 la contractul colectiv de muncă prin care s-a convenit prelungirea prevederilor contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul DGASPC, pentru anul 2010.
Având în vedere prevederile art.84 alineat 5 din contractul colectiv de muncă, prin acte adiționale, s-a convenit modificarea contractelor individuale de muncă în sensul că s-a prevăzut printre altele, contravaloarea mesei conform prevederilor menționate, ca fiind de 7 lei/zi, drept care a fost acordat salariaților până la 31.12.2010, când contractul colectiv de muncă a încetat de drept, având în vedere că începând cu data de 01.01.2011 nu a mai fost încheiat nici un contract colectiv de muncă la nivelul instituției pârâte.
Prin urmare, odată cu încetarea contractului colectiv de muncă și-au încetat aplicabilitatea și aceste acte adiționale, conform cărora modificările intervenite la contractele individuale de muncă au avut loc tocmai în baza Contractului colectiv de muncă la nivelul DGASPC Gorj, valabil pentru anii 2008-2009, prelungit și pentru anul 2010. Acordarea contravalorii mesei, de 7 lei /zi nu a fost prevăzut ca un drept distinct prin contractul individual de muncă, ci a fost stabilit tocmai în baza art.84 alineat 5 din contractul colectiv de muncă. Ori, în condițiile în care contractul colectiv de muncă a încetat, salariații instituției pârâte nu mai pot beneficia în continuare de acest drept.
Pe de altă parte, s-a reținut că alimentația de protecție se acordă în mod obligatoriu și gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru. Prin buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă depuse la dosarul cauzei nu se recomandă acordarea alimentației de protecție, prevăzută de art.14 din Legea nr.319/2006.
Față de considerentele de mai sus, instanța a apreciat cererea ca fiind nefondată, astfel că a dispus respingerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând apelul reclamantul a arătat că potrivit prevederilor art. 1270 Cod procedură civilă, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Instanța, în mod eronat a făcut precizarea că actul adițional la contractul individual de muncă încetează odată cu încetarea contractului colectiv de muncă.
Potrivit Codului muncii, contractul individual de muncă se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege astfel că nu se justifică acordul reclamanților atunci când s-a modificat contractul individual de muncă dacă aceasta se făcea în baza contractului colectiv de muncă.
În raport de prevederile art. 14 din Legea 319/2006, „alimentația de protecție se acordă în mod obligatoriu și gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru și se stabilește prin contractul colectiv de muncă și/sau contractul individual de muncă.”
S-a susținut că potrivit legii, nu se mai impune obligativitatea acordării acestor sume prin Buletinele de expertizare a locurilor de muncă, acestea stabilindu-se în cauza de față prin contractul individual de muncă.
Au fost invocate și prevederile art. 37 din Legea 284/2010 potrivit cărora „prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.”
În drept, reclamantul și-a întemeiat prezentul apel pe dispozițiile art. 466 NCPC.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 27.09.2013 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, iar la data de 03.12.2013 recurenta a depus răspuns la întâmpinare.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Ca aspect procedural prealabil, Curtea constată că motivele apelului au fost depuse la data de 18.09.2013, cu depășirea termenului prevăzut de art. 468 din Codul de procedură civilă, iar cererea de apel declarată în termen nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 470 alin. 1 lit. c din Codul de procedură civilă, cu consecința aplicării sancțiunii decăderii prevăzute la art. 470 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Cu toate acestea, în temeiul dispozițiilor art. 476 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va examina cauza în fond pe baza celor invocate la prima instanță.
Sunt nefondate susținerile reclamantului în sensul că angajatorul ar avea obligația de plată a acestor sume, iar această obligație ar izvorî din clauza înscrisă în actele adiționale la contractele individuale de muncă și art. 14 din Legea nr. 319/2006.
Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor contractelor individuale de muncă.
Clauza înscrisă în actele adiționale la contractele individuale de muncă este evident consecința negocierii colective, în conținutul acestor acte adiționale fiind menționat expres faptul că salariații beneficiază de „7 lei/zi contravaloarea mesei cf. art. 84 alin. 5 din C C M”. În condițiile în care clauza art. 84 din contractul colectiv de muncă nu mai este în vigoare, rezultă că dreptul la plata contravalorii mesei calde pentru salariați nu mai subzistă, câtă vreme el a fost înscris în contractul individual de muncă ca efect al negocierii colective, fiind astfel o clauză care își produce efecte numai pe durata valabilității contractului colectiv de muncă .
Nici în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 319/2006, susținerile reclamantului nu sunt întemeiate. Textul legal invocat se referă la asigurarea obligatorie a unei alimentații de protecție persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru . Textul vizează astfel locurile de muncă cu risc pentru salariați, în care condițiile de muncă ar impune acordarea unei alimentații „de protecție”. Or, dreptul negociat prin art. 84 din contractul colectiv de muncă și preluat în actele adiționale la contractele individuale de muncă nu reprezintă alimentație de protecție, fiind un drept negociat în favoarea salariaților, nu pentru asigurarea securității și sănătății în muncă.
De altfel, nici din buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr. 15/2011 și 26/2012 întocmite de Direcția de Sănătate Publică Gorj nu rezultă că la nivelul unității s-ar recomanda acordarea unei alimentații de protecție vreunui salariat.
În consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a legii și dispozițiilor contractuale, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apelul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant S. I. Suseni cu sediul în comuna R., . împotriva sentinței civile nr. 3788 din 27.06.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj cu sediul în Tg-J., .. 365 bis, județul Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. M.P. P.
Tehn. A.C.
2ex/ 12.02.2014
Jud. fond: M. V.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 224/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
