Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1653/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1653/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 2675/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2077
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul V. I. împotriva sentinței civile nr. 1653 din 14 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă ., prin consilier juridic E.C., lipsind apelantul pârât V. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor scrise, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 al.1, pct.2 teza finală și art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra apelului:
Consilier juridic E.C., pentru intimata reclamantă ., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1653 din 14 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Sectia I Civilă, în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul V. I..
A fost obligat pârâtul reclamant către reclamanta pârâtă la plata sumei de 1291 lei din care 1141 lei reprezentând primă C. actualizată și 150 lei contravaloarea tichetelor cadou pentru anul 2008, reprezentând drepturi bănești nedatorate.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant V. I..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :
Potrivit art. 256 alin. 1 C.Muncii republicat, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Pentru această formă de răspundere, singurele condiții sunt existența unei plăți către salariat și caracterul nedatorat al acestei plăți, fiind irelevantă vinovăția sau nevinovăția salariatului în încasarea sumei.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 324/02.03.2009 Tribunalul O. a admis în parte acțiunea promovată de pârâtul reclamant prin care unitatea angajatoare a fost obligată să achite prima de C. de 75% din salariul de bază plus sporurile permanente și tichetele cadou în valoare de 150 lei, actualizate, sentință care a fost executată de angajator, ca urmare a cererii formulate de pârât la data de 17.06.2009, plata fiind dovedită cu înscrisurile aflate la fila 25 și 26 din dosar intitulat stat de plată prima de C. și fișă analitică.
Ulterior executării, ca urmare a promovării recursului de ambele părți, sentința mai sus menționată a fost casată prin decizia Curții de Apel C. nr. 3488/28.05.2010, cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanța de fond, care prin sentința civilă nr.1170/18.10.2010, a admis acțiunea și a obligat angajatorul la plata acelorași drepturi bănești, sentința care la rândul ei a fost modificată prin decizia nr.48/10.01.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ în sensul că a fost respinsă acțiunea și cererea reconvențională.
Într-o atare situație se constată că de la data de 10.01.2012 nu mai subzistă obligația angajatorului la plata drepturilor bănești reprezentate de prima de C. și contravaloarea tichetelor de masă, iar plata efectuată către pârât este nedatorată.
În consecință tribunalul având în vedere considerentele expuse și dispozițiile art. 256 alin.1 C. Muncii republicat a admis acțiunea și a obligat pârâtul reclamant la plata sumei de 1291 lei din care 1141 lei reprezentând primă C. actualizată și 150 lei contravaloarea tichetelor cadou pentru anul 2008.
Analizând cererea reconvențională prin care pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata unei indemnizații egale cu două salarii medii brute pe societate potrivit art. 68 lit. e din CCM A. pe anul 2008 prin prisma excepției autorității de lucru judecat tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 430 NCPC Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
În conformitate cu dispozițiile art.431 NCPC nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, autoritatea de lucru judecat privind atât dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
O primă problemă care se impune a fi lămurită este aceea a temeiului încetării raporturilor de muncă față de care s-a stabilit cu putere de lucru judecat prin decizia nr.48/10.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. că acestea au încetat conform deciziei nr. 2473/04.09.2008, pentru motive neimputabile salariatului, motiv pentru care apare ca neîntemeiată susținerea acestuia că fundamentul încetării raporturilor de muncă îl reprezintă decizia nr. 46/19.01.2009, privind încetarea raporturilor de muncă ca urmare a pensionării încadrării în grad de invaliditate.
Prin prezenta cerere reconvențională pârâtul reclamant a solicitat obligarea reclamantei pârâta la plata a două salarii de bază mediu brute pe societate potrivit art. 68 lit. a din CCM A. pe anul 2008, în cazul soldat cu invaliditate de gradul I sau II din motive neimputabile salariatului sau plăți compensatorii potrivit programului de optimizare personal pe anul 2008.
Însă o astfel de cerere privind plata celor două salarii a mai fost formulată de același pârât reclamant împotriva angajatorului la data de 02.02.2009, cerere soluționată prin sentința civilă nr.1350/11.12.2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ rămasă irevocabilă prin nerecurare și la data de 02.02.2012, cerere soluționată prin sentința civilă nr.540/2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._ rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 7125/12.06.2012 a Curții de Apel C..
Într-o atare situație se constată că există identitate de părți și obiect în ceea ce privește prezenta cerere reconvențională și acțiunile soluționate irevocabil prin hotărârile mai sus menționate.
S-a mai constatat că există identitate există identitate și în ceea ce privește fundamentul juridic al acțiunii între prezenta cerere reconvențională și cele soluționate definitiv și irevocabil prin hotărârile mai sus evocate și în consecință va admite excepția autorității de lucru judecat și respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant V. I..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul V. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel pârâtul reclamant susține că salariatul beneficiază de prima de C. în funcție de posibilitățile financiare ale societății, clauză pe deplin valabilă întrucât angajatorul își poate rezerva dreptul de a acorda anumite prime dacă situația financiară permite.
Apelantul face trimitere la art.17 alin.3 lit.k) coroborat cu alin.4 Codul muncii, care prevăd că unul din elementele contractului de muncă este salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale precum și periodicitatea plății salariului, deci primele reprezintă un element constitutiv al veniturilor salariale, care se menționează în Contractul individual de muncă.
Totodată, apelantul critică respingerea greșită a cererii reconvenționale, făcând trimitere la hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile anterioare, în care se analizează decizia 2473/2008, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă și i se resping cererile de acordare a indemnizației egale cu 2 salarii medii brute, conform art.68 lit.e din CCM pe 2008.
Apelul este nefondat.
Prin demersul judiciar inițiat de reclamanta . la Tribunalul O. sub nr._, aceasta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul V. I., obligarea acestuia, prin hotărâre judecătoreasă la plata sumei de 1291 lei constituită din 1141 lei ce reprezintă primă C. actualizată în cuantum de 75 % din salariul de bază plus sporurile permanente și 150 lei contravaloarea tichetelor cadou pentru anul 2008, temeiul de drept fiind art.256 alin.1 Codul muncii.
Reconvențional, pârâtul V. I. a solicitat obligarea reclamantei la plata unei indemnizații egale cu 2 salarii medii brute pe societate conform art.68 lit.e din CCM A. pe 2008, în cazul soldat cu invaliditate gradul I sau II, din motive neimputabile salariatului sau plăți compensatorii potrivit programului de optimizare personal pe 2008.
Prin sentința 1653/2013, pronunțată de Tribunalul O., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 1291 lei, din care 1141 lei cu titlu de primă C., actualizată, și 150 lei contravaloare tichete cadou pentru anul 2008, s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins cererea reconvențională.
Soluția adoptată de instanță este temeinică și legală, acțiunea principală fiind întemeiată pe dispoz.art.256 alin.1 Codul muncii, potrivit cărora „ Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nelegală, este obligat să o restituie”.
Acest text reglementează posibilitatea angajatorului de a recupera sumele de bani pe care salariatul le-a primit fără a fi îndreptățit.
Deși reglementată în cadrul răspunderii patrimoniale, recuperarea sumelor plătite salariatului fără a fi datorate, se fundamentează pe un alt temei juridic decât în cazul răspunderii patrimoniale.
Astfel, dacă în cazul răspunderii patrimoniale temeiul juridic este constituit de răspunderea civilă contractuală, reglementată de art.1350 cod civil, care are la bază vinovăția salariatului și elementul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în situația recuperării sumelor primite și nedatorate, aceasta nu are la bază un act de vinovăție al salariatului.
Recuperarea sumelor nedatorate se întemeiază pe dispozițiile art.1341 alin.1 cod civil, conform căruia „cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire”.
Obligația de restituire a salariatului,reglementată de art.256 alin.1 Codul muncii se bazează pe normele și principiile dreptului civil mai sus menționate, având ca obiect plată nedatorată.
Curtea constată că plata nedatorată rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, care fac dovada că între cele două părți s-au mai purtat litigii ce au legătură cu cauza de față.
Astfel, prin sentința civilă nr.324/2009 a Tribunalului O., a fost admisă în parte acțiunea promovată de pârâtul reclamant, prin care unitatea angajatoare a fost obligată să-i achite prima de C. de 75 % din salariul de bază plus sporurile permanente și tichetele cadou, în valoare de 150 lei actualizate, sentință care a fost pusă în executare ca urmare a cererii formulate de pârât la data de 17.06.2009, plata fiind dovedită cu înscrisurile depuse la dosar (filele 25, 26).
Ulterior executării, ca urmare a recursului declarat de ambele părți, sentința a fost casată prin decizia nr.3488/2010, pronunțată de Curtea de Apel C., cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanța de fond. Prin sentința civilă nr.l1170/2010 a fost admisă acțiunea, a fost obligat angajatorul la plata acelorași drepturi bănești, sentință care la rândul său a fost modificată prin decizia nr.48/2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în sensul că a fost respinsă atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională.
Deci tribunalul a statuat corect că de la data de 10.01.2012, nu mai subzistă obligația angajatorului la plata drepturilor bănești reprezentate de prima de C. și contravaloarea tichetelor de masă, iar plata efectuată către pârât este nedatorată.
Curtea apreciază că în mod corect a fost respinsă cererea reconvențională ce a avut ca obiect obligarea reclamantei la plata unei indemnizații egale cu 2 salarii medii brute pe societate potrivit art.68 lit.e din CCM A. pe 2008, prin prisma excepției autorității de lucru judecat, cerere strâns legată de temeiul încetării raporturilor de muncă ale pârâtului reclamant.
Prin decizia civilă nr.48/10.01.l2012, Curtea de Apel C. a reținut cu autoritate de lucru judecată că raporturile de muncă dintre reclamantul pârât V. I. și pârâta reclamantă . au încetat conform deciziei 2473/04.09.2008, pentru motive care nu sunt imputabile salariului, având loc o concediere individual în temeiul art.65 Codul muncii, în vigoare la acea dată.
Potrivit art.431 Noul cod de procedură civilă, „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
Din perspectiva prevederilor acestui text legal, autoritatea lucrului judecat îndeplinește două funcții, sau se privește sub două aspecte: unul negativ constând în interdicția pentru părți de a relua același litigiu; altul pozitiv, constând în dreptul părții de a se prevala de dreptul recunoscut prin hotărâre, ca expresie a prejudiciabilității în procesul civil, în cadrul aceluiași proces, dacă se adoptă hotărâri succesive, în procese succesive și diferite, în cadrul procesului civil care urmează celui penal.
Spre deosebire de primul aspect care presupune identitatea totală a materiei litigioase, tripla identitate de obiect, părți, cauză, în ceea ce privește funcția pozitivă, invocarea acesteia presupune o diferență de cauză și obiect.
În speță, autoritatea de lucru judecat se prezintă sub primul aspect, fiind o identitate totală de obiect, părți și cauză între litigiul dedus judecății și alte două litigii.
Astfel, prin sentința civilă 1350/2012, pronunțată în dosarul_ a Tribunalului O., a fost respins capătul de cerere prin care reclamantul V. I. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7340,2 lei reprezentând 2 salarii medii brute pe societate, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovezi din care să rezulte că angajatorul avea această obligație la data concedierii angajatului, în baza art.65 din Legea nr.53/2003 republicată.
Prin sentința nr.540/2012, pronunțată de Tribunalul O. în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr.7125/2012, pronunțată de Curtea de Apel C., s-a respins cererea reclamantului V. I., având ca obiect plata drepturilor compensatorii la care sunt îndreptățiți salariații la încetarea raporturilor de muncă prevăzute prin programul de optimizare personal, aprobat de Consiliul de administrație pentru anul 2009 al acordului de încetare al contractului individual de muncă așa cum au fost negociate și acceptate de reprezentanții sindicatului din societate.
În consecință, apreciindu-se că există identitate de părți, obiect și cauză în ceea ce privește prezenta cerere reconvențională și acțiunile soluționate irevocabil prin hotărârile mai sus menționate, în mod corect a fost respinsă cererea reconvențională.
Față de cele ce preced, urmează ca în baza art.480 alin.2 noul cod de procedură civilă, să se respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul V. I. împotriva sentinței civile nr. 1653 din 14 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Sectia I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.20.06.2014
j.f. A.C.Tițoiu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 555/2014.... → |
|---|
