Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 555/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 555/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 4111/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 555/2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. C. Ț.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă . S., împotriva sentinței civile nr.6334/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât . S. reprezentat de avocat I. M. F. cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul reclamant T. I. reprezentată de avocat F. C. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față:
Avocat I. M. F. pentru recurentul pârât . S., față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral, a pus concluzii de admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat F. C. pentru intimata reclamantă T. I., a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul D., fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.6334 de la 09.10.2013 a admis cererea formulată de reclamanta T. I. cu domiciliul în C., .. V9, . în contradictoriu cu pârâta . S., cu sediul în S., ., județul S. având ca obiect drepturi bănești, a obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a 8500 euro reprezentând diferența dintre diurna datorată de 35 euro/zi și cea plătită, pentru perioada 13.02._12, precum și 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Reclamanta a fost angajata pârâtei în funcția de agent de turism, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă, înregistrat la ITM S. sub nr._/22.07.2008, pe perioada 09.07.2008 – 14.04.2012.
În această calitate în perioada 13.02.2010 – 05.01.2012 a făcut mai multe deplasări în interesul serviciului în Italia și Germania, primind în acest sens o diurnă prevăzută de contractul colectiv de muncă la nivelul unității.
În contractul individual de muncă nr._/22.07.2008 la capitolul salarizare la punctul J.6 se prevede că în situația în care salariatul este trimis în delegare sau detașare beneficiază de următoarele drepturi: transport: cu trenul sau autobuz, cazare: la hotel sau în locuri amenajate, diurna: negociabilă în limite legale.
Potrivit dispozițiilor art. 45 lit b din CCM Unic la Nivel Național valabil pe anii 2007-2010, salariații unităților trimiși în delegație în țară sau străinătate vor beneficia de diurnă de deplasare al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate, nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin acte normative care se aplică la instituții publice.
Norma la care face trimitere art. 45 lit. b din CCM Unic la Nivel Național este HG 518/1995 care reglementează unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
HG nr. 518/1995 reglementează unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
În art. 1 din HG nr. 518/1995 se prevede că actul normativ de aplică personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar reprezentând: a) vizite oficiale, tratative (negocieri), consultări, încheieri de convenții, acorduri și alte asemenea înțelegeri; b) participări la târguri și expoziții; prospectarea pieței; acțiuni de cooperare economică și tehnico-științifică; contractări și alte acțiuni care decurg din executarea contractelor de comerț exterior; c) documentare, schimb de experiență; d) cursuri și stagii de practica și specializare sau perfecționare, inclusiv participarea elevilor, studenților și cadrelor didactice însoțitoare la olimpiade și concursuri în domeniul învățământului; e) participări la congrese, conferințe, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte reuniuni, care prezintă interes pentru activitatea specifică a unității, precum și la manifestări științifice, culturale, artistice, sportive și altele asemenea. f) primiri de titluri, grade profesionale, distincții sau premii conferite pentru realizări științifice, culturale, artistice sau sportive; g) desfășurarea unei activități științifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fără dobândirea calității de salariat a partenerului extern, precum și pentru ținerea de cursuri în calitate de profesor vizitator; h) control și îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare și alte asemenea reprezentante în străinătate; i) executări de lucrări de construcții, reparații și amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și ale celorlalte forme de reprezentare în străinătate, precum și ducerea și aducerea pe roti a mijloacelor auto aparținând acestor reprezentante; j) asigurarea protecției demnitarilor romani pe timpul cat aceștia se deplasează în străinătate de către personalul specializat din cadrul Serviciului de Protecție și Paza sau din alte unități din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, dacă în sistemele respective este prevăzută o asemenea activitate; k) exerciții, aplicații, ateliere de lucru, controale la unitățile militare participante la misiuni de menținere a păcii, cursuri la școli și academii militare. l) crearea și consolidarea democrației, a prosperității, cooperării și stabilității în Europa de Sud-Est, ca etapa preliminară a integrării statelor regiunii în structurile euroatlantice.
În conformitate cu prevederile art. 5 din HG nr. 518/1995 personalului trimis în străinătate în condițiile prezentei hotărâri i se acordă în străinătate: a) o indemnizație zilnică în valută, denumită diurnă, în vederea acoperirii cheltuielilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum și a costului transportului în interiorul localității în care își desfășoară activitatea; b) o sumă zilnică în valută, denumită în continuare plafon de cazare, în limita căreia personalul trebuie să-și acopere cheltuielile de cazare.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din HG nr. 518/1995 diurna în valută se diferențiază pe două categorii și se acordă la nivelul prevăzut pentru fiecare țară în care are loc deplasarea, potrivit anexei din același act normativ.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 16 din HG 518/1995 se constată că prevederile prezentei hotărâri se aplică și personalului din regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acțiunilor menționate la art. 1.
Însă, art. 17 al. (1) prevede că se recomandă agenților economici, alții decât cei prevăzuți la art. 16 alin. (1), precum și fundațiilor, asociațiilor și altora asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța a reținut că HG 518/1995 se referă la categoriile de persoane expres enunțate de art. 1 și 16, pentru personalul celorlalți agenți economici având doar caracter de recomandare.
Art. 17 din HG nr. 518/1995 cuprinde numai o recomandare în ceea ce privește raporturile de muncă dintre angajați și angajatorii care nu fac parte din sistemul public.
Dar, în art. 47 lit.b) din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi pentru anii 2008-2010(înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.722/03/24.01.2008 și publicat în M.O, Partea V nr.3 din 11.02.2008) se stabilea că salariații unităților trimiși în delegație în țară și străinătate vor beneficia de diurnă de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de grupuri de unități sau unitate, cu obligația stabilită în mod expres în sensul că nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică în instituții publice.
Această prevedere corespunde celei cuprinse în art.45 lit.b) din contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010.
Ca urmare, dreptul reclamantei la diurnă nu rezultă din aplicarea HG nr.518/1995 ci din prevederile cuprinse în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi și din prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național.
În cuprinsul acestor contracte, partenerii sociali au stabilit în mod expres și fără echivoc un nivel al diurnei de deplasare acordată angajaților prin raportare la cuantumul diurnei stabilite în instituții publice.
Ca urmare, prin voința partenerilor sociali, în concret, normele din HG nr.518/1995 devin norme de trimitere.
Normele din contractele colective de muncă permiteau recolerarea nivelului minim al diurnei odată cu modificare cuantumului diurnei stabilite în instituțiile publice.
Este adevărat că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității cuantumul diurnei era unul inferior dar această împrejurare este fără relevanță.
Astfel, potrivit art.241(1) lit.c) din Codul Muncii (în forma anterioară republicării, aplicabilă în cauză) clauzele din contractele colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, art.238 alin.1 și alin.3 din Codul muncii (în formă anterioară republicării, aplicabilă în cauză) și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 (în vigoare și aplicabilă în perioada relevantă), contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar la încheierea contractelor colective de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal.
Așadar, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel inferior, părțile pot cuprinde drepturi noi sau la un nivel superior celor stabilite în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național care au un caracter minimal.
Pentru considerentele arătate, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a 8500 euro reprezentând diferența dintre diurna datorată de 35 euro/zi și cea plătită, pentru perioada 13.02._12 așa cum a fost solicitată de reclamantă și cum a fost calculată de expert.
Văzând dispozițiile art. 274 C.pr.civilă a obligat intimata la 800 lei cheltuieli de judecată fond, onorariu apărător și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs . S..
În motivarea recursului a arătat că instanța a înțeles să admită acțiunea reclamantei, motivat de faptul că aplicabil în această speță este contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2011, unde se prevede că salariații unităților delegați în țară sau în străinătate beneficiază de diurna de deplasare a cărui cuantum se stabilește prin negociere la nivel de unitate, la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate, nivelul minim al diurnei fiind cel stabilit prin care normative ce se aplică la instituțiile publice.
Având in vedere faptul ca pentru anul 2011, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel național pe anii 2007-2011, a fost denunțat la sfârșitul anului 2010, pe anii 2011 si 2012, nu si-a produs efectele, nu exista niciun fundament juridic pentru acordarea diurnelor la nivelul prevăzut de HG 518/1995. In aceste condiții, începând cu anul 2011 aplicabile sunt Contractele Colective de munca la Nivel De Unitate.
Mai mult de atât, Codul muncii și CCMUN nu fac distincția între drepturile cuvenite salariaților în cazul delegare și detașare, astfel:
Art.44 alin.2 din Codul muncii prevede ".„Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Art.46 alin.4 din Codul muncii prevede:„Salariatul detașat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de detașare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil".
În art.45 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, avem următoarele dispoziții: Salariații unităților trimiși în delegație în țară sau străinătate vor beneficia de următoarele drepturi:
b) diurnă de deplasare, al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituțiile publice.
Art.46 „Salariații unităților trimiși în detașare beneficiază de drepturile de delegare prevăzute la art. 45. In cazul în care detașarea depășește 30 de zile consecutive, în locul diurnei zilnice se plătește o indemnizație egală cu 50% din salariul de bază zilnic. Această indemnizație se acordă proporțional cu numărul de zile ce depășește durata neîntreruptă de 30 de zile”.
Pe cale de consecință, chiar dacă ar fi aplicabile dispoz. HG nr.518/1995, nu se procedează la un calcul automat nr. zile de delegarex35 Euro/zi, ci se acordă proporțional deoarece, diurna nu trebuie să fie un mijloc de îmbogățire a salariatului, ea are menirea de a acoperi cheltuielile făcute cu hrana, având în vedere că acesta avea asigurat: transportul și cazarea, plus salariul pe care îl primea integral.
Excepția prescripției se impune a fi admisă în raport cu normele invocate de reclamant, respectiv art.45 din CCM la nivel național.
Mai mult de atât reclamanta nu a investit instanța de judecată cu un petit având ca obiect:
- constatarea nulității clauzelor prevăzute în art.40 litc) și art.41 din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2008-2010 înregistrat sub nr.189/05.05.2008 și nici a actului adițional nr.6539 la CCM la nivel de societate pe anii 2008-2010,, astfel încât, nu poate pretinde aplicabilitatea directă a clauzelor din CCM la nivel național pe anii 2007-2010.
Potrivit art. 142 din Legea nr.62/2011, legea dialogului social:: (1) clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate; (2) Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
Instanța de judecată nu a fost investită cu un asemenea petit, astfel încât, solicitarea acordării diferenței de diurnă în baza art.45 din CCM la nivel național, atât timp cât clauzele CCM la nivel de societate nu au fost anulate, este nelegală. Contractul colectiv de muncă la nivel de societate se bucură de o puternică prezumție de legalitate, iar potrivit art.148 din Legea nr. 62/2011, legea dialogului social Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți”.
În concluzie, instanța de judecată nu poate „omisso medio " să aplice direct clauzele CCM la nivel național, în condițiile existenței unui contract valabil la nivel de societate, care constituie legea părților și care nu a fost contestat în termenele și condițiile prevăzute de Codul muncii, ceea ce face ca acțiunea introductivă să fie inadmisibilă.
Pe fond, susținerile reclamantei referitoare la aplicabilitatea în speță a H.G. nr.518/1995, pentru care s-ar impune acordarea unei diferențe de diurnă în sumă de 8500 Euro, sunt nefondate, astfel, pentru perioada de delegare acesta a fost plătit conform contractului individual de muncă, act încheiat cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Din punct de vedere legal, reclamanta a beneficiat pentru perioada de detașare în străinătate de diurna în euro și salariul aferent conform Regulamentului de acordare a diurnelor pentru personalul detașat în străinătate, a Contractului Colectiv de muncă la nivel înregistrat sub nr. 1890/05.05.2008 (pentru perioada 05.05._11) și a actelor adiționale la CCM nr. 1890/05.05.2008 cat si cel înregistrat sub nr._/30.11..2011 valabil pentru perioada 01.01._13 si a Actelor Adiționale încheiate la acesta.
HG nr.518/1995 a suferit de la data intrării în vigoare, până la data judecării cauzei nu mai puțin de 22 de modificări.
Chiar dacă, prin reducere la absurd s-ar aplica HG nr.518/1995, trebuie să se aibă în vedere modificările aduse prin HG.nr.606/26.07.1996 și art.2 alin.l lit.a) din Legea nr.118/03.07.2010, care au diminuat succesiv cu 25% nivelul diurnei, conform calculului efectuat mai sus.
Solicitarea efectuării plății diurnei în baza HG 518/1995 este inadmisibilă, deoarece, art.1, art.2 și art. 16 din HG nr. 518/1995 privesc în mod special misiunile cu caracter temporar instituțiile față de care se acordă drepturile în condițiile reglementate de art. 5 și art.7.Pentru ca HG 518/1995 să fie aplicabilă trebuie îndeplinite două condiții: (1) personalul delegat - care trebuie să facă parte din ministere, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, precum și alte instituții publice; (2) misiunile cu caracter temporar să reprezinte (conform art. 1 din HG 518/1995): a) vizite oficiale, tratative (negocieri), consultări, încheieri de convenții, acorduri și alte asemenea înțelegeri; (b) participări la târguri și expoziții; prospectarea pieței, acțiuni de cooperare economică și tehn ico-științifică, contractări și alte acțiuni care decurg din executarea contractelor de comerț exterior.; (c) documentare, schimb de experiență; c) cursuri și stagii de practică de specializare sau perfecționare, inclusiv participarea elevilor, studenților și cadrelor didactice însoțitoare la olimpiade și concursuri în domeniul învățământului; e) participări la congrese, conferințe, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte reuniuni, care prezintă interes pentru activitatea specifică a unității precum și la manifestări științifice, culturale, artistice, sportive și alte asemenea; f) primiri de titluri, grade profesionale, distincții sau alte premii conferite pentru realizări științifice, culturale, artistice sau sportive; g) desfășurarea unei activități științifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fără calității de salariat a partenerului extern, precum și pentru ținerea de cursuri în calitate de profesor vizitator; h) control și îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare și alte asemenea reprezentante în străinătate; i) executări de lucrări de construcții, reparații și amenajări la imobilele misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și ale celorlalte forme de reprezentare în străinătate precum și aducerea pe roți a mijloacelor auto aparținând acestor reprezentanțe; j) asigurarea protecției demnitarilor români pe timpul cât aceștia se deplasează în străinătate de către personalul specializat din cadrul Serviciului de Protecție și Pază.
Actul normativ are prevederi exprese în privința sferei de aplicare, astfel:
ARt. 15 din HG nr. 518/1995, prevede: „De drepturile stabilite prin prezenta hotărâre beneficiază și personalul care participă la unele acțiuni organizate de către partenerii externi, dar numai în măsura în care documentele primite sau din înțelegerile încheiate, rezultă că partenerii în cauză nu suportă integral cheltuielile de deplasare".
Iar art.16 din HG nr.518/1995, lărgește sfera de aplicare doar la personalul societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;
Prevederile prezentei hotărâri se aplică și personalului din regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acțiunilor menționate la art. 1".
Art.17 din HG nr.518/1995, prevede: ,”Se recomandă agenților economici, alții decât cei prevăzuți la art. 16 alin. (1), precum și fundațiilor, asociațiilor și altora asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri". Norma juridică fiind una de recomandare și nu una imperativă, cum în mod greșit interpretează reclamanta dispozițiile HG nr.518/1995.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca diurna reglementată de HG nr.518/1995 să fie aplicabilă și societăților cu capital privat ar fi prevăzut acest lucru în mod expres, așa cum a înțeles să prevadă în cazul societăților comerciale cu capital de stat.
Rațiunea legii, rezidă în faptul că societățile cu capital privat nu se bucură de fonduri din bugetul de stat, părțile contractante (angajat și angajator în cadrul unui contract de muncă) fiind guvernate de principiul consensualismului și al libertății contractuale.
Arătă instanței faptul că, în cazul societăților comerciale cu răspundere limitată drepturile salariate fac obiectul negocierii directe între angajat și angajator, aceste drepturi fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, precum și în contractul individual de muncă.
Dacă solicitarea reclamantei va fi admisă și de Curtea de Apel atunci, vor fi în situația de a admite și faptul că postul ocupat prin contract individual de muncă de agentul de turism la o societate de tip SRL este echivalentul postului de înalt demnitar, reprezentant al statului român, magistrat sau alt funcționar public ori a administratorului societății comerciale.
Pe de altă parte, admiterea acțiunii înseamnă o îmbogățire fără justă cauză, deoarece patrimoniul reclamantei se mărește pe seama micșorării patrimoniului societății fără a exista un temei juridic..
Nu există nicio legătură între activitatea reclamantei și activitățile prevăzute de HG nr.518/1995, acesta a fost trimisă în străinătate în delegație să vândă bilete de călătorie persoanelor fizice și juridice care doresc să călătorească cu . și să desfășoare alte activități specifice postului la Agenția . din străinătate.
Sub un alt aspect, dacă reclamanta era nemulțumita de cuantumul diurnei acordat de subscrisa, avea posibilitatea, în baza principiului libertății contractuale să nu încheia contractul individual de muncă și mai mult chiar, în timpul derulării raporturilor juridice de muncă, avea posibilitatea de a ataca contractul colectiv de muncă aplicabil, potrivit art.283 din Codul muncii.
Nici pe cale de acțiune și nici pe cale de excepție, reclamanta nu a contestat valabilitatea clauzelor contractuale, astfel încât, acțiunea este nefondată.
Tabelul cu valorile diurnelor angajaților în cazul deplasărilor în străinătate precum și actele adiționale la Contracte colective de Muncă la nivelul unității pentru anii 2008-2010, 2011-2013 fac parte integrantă din acest contracte și au fost înregistrate la Agenția Națională pentru Prestațiii Sociale S..
Pornind de la acest raționament, instanța de judecată urmează să constate valabilitatea CCM, în raport cu dispozițiile legii speciale, Codul muncii, și, pe cale de consecință, să respingă acțiunea având ca obiect plata diferenței de diurnă, în alt cuantum față de cel convențional și legal stabilit.
Mai mult, la negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă, salariatul cunoștea care sunt limitele negocierii și a acceptat fără nicio obiecție să semneze contractul de muncă.
Reclamanta putea să sesizeze atât Direcția de Muncă și Protecție Socială S., dacă ar fi constatat că drepturile sale sunt încălcate, sau să atace în instanță Contractul Colectiv de muncă, or, aceasta s-a rezumat la pretinderea diferenței de diurnă, invocând direct dispozițiile HG nr.518/1995.
În speță, sunt aplicabile dispozițiile CCM la nivel de societate care potrivit art.241 Codul muncii "produce efecte pentru toți salariații”.
CCM la nivel de unitate a fost înregistrat potrivit art.25 din Legea nr. 130/1996 la Direcția Județeană de Muncă și Protecție Socială S., însemnând că negocierea clauzelor cu salariații a respectat dispozițiile legale.
La nivel individual au făcut dovada că reclamanta cunoștea prevederile CCM al . pe care și le-a însușit, a negociat condițiile salariale, pe care de asemeni și le-a însușit, timp ce diferența de diurnă pe care o pretinde nu a făcut obiectul negocieri a făcut dovada negocierii și nici nu a făcut dovada că a cheltuit mai mult decât i-a oferit angajatorul
Art.3 din Codul muncii prevede: (2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă și a profesiei, meseriei sau activității pe care urmează să o presteze. (3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.
În baza libertății contractuale reclamanta a fost liberă să-și aleagă angajatorul, nu a fost obligat să plece în delegare și nici să accepte diurna acordată de . tuturor salariaților fără nicio discriminare.
Raportul juridic de muncă are caracter personal, fiind încheiat intuitu personae, atât în considerarea pregătirii, aptitudinilor și calităților personale care prestează munca, cât și în funcție specificul celeilalte părți, având în vedere colectivul, climatul și condițiile de muncă existente în cadrul acesteia.
Fiind încheiat intuitu personae, reclamanta nu mai poate pretinde că diurna primită nu este satisfăcătoare, deoarece timp de 3 ani nu a contestat-o deși ar fi avut posibilitatea legală.
. a înțeles să aplice în derularea raporturilor de muncă principiile fundamentale ce guvernează relațiile dintre oameni: libertatea muncii, responsabilitate, buna credință, încrederea și proporționalitatea.
În derularea raporturilor juridice de muncă, salariatul nu și-a manifestat nemulțumirea față de condițiile de muncă, a acceptat suma plătită de societate și nu a pretins că este insuficietă.
Contractului individual de muncă al reclamantei îi sunt aplicabile clauzele contractului colectiv de muncă în vigoare și nu HG nr.518/1995, deoarece CCM este rezultatul negocierii cu reprezentanții salariaților, astfel că, pretențiile recurentei se subordonează principiului "pacta sunt servanda".
Mai mult, dacă instanța ar acorda reclamantei suma pretinsă, ar transforma o normă de recomandare într-una imperativă. "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus " este adagiul latin care îl obligă pe judecător să distingă doar acolo unde legea îi permite acest lucru. Structura logico-juridică a normei juridice are o componenta trihotomică, formată din ipoteza, dispoziție și sancțiune, în conținutul cărora se prevăd condițiile de aplicare, tipul de conduită și urmările nerespectării și încălcării normei.
Normele de recomandare prevăd o anumită conduită pe care statul o recomandă unor organe ale sale sau unor cetățeni. D. iar în ipoteza în care destinatarii lor își însușesc recomandările, normele capătă caracter obligatoriu.
Art. 17 din HG nr.518/1995 nu este o normă imperativă - a căror respectare se impune obligatoriu, fără a fi admisă nici o derogare sub amenințarea sancțiunii, ci este o normă de recomandare, care nu este obligatorie și nu prevede nicio sancțiune.
Față de motivele prezentate, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată.
În drept, invocă prevederile art.299, 304 ind.l C.pr.civ., art.304 pct.9 C.pr.civ.
Intimata T. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că dreptul său la diurnă nu rezultă din HG nr.518/1995, ci din prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național.
Pentru dovedirea motivelor de recurs, recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține că recursul este întemeiat, față de următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată intimata reclamantă a solicitat diferența dintre diurna datorată de 35 euro/zi și cea plătită, pentru perioada 13.02._12
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nr. 1890/05.05.2008, este prevăzut expres cuantumul diurnei pentru deplasările în străinătate, în sensul că, potrivit art. 40 lit. c salariații trimiși în delegație în țară și în străinătate beneficiază de „diurnă în valută pentru deplasarea în străinătate în conformitate cu anexa la prezentul contract”.
Cuantumul diurnei a mai fost modificat ulterior prin actele adiționale încheiate la acest contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
În ceea ce privește Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 – 2010, va reține Curtea că acesta a fost denunțat la sfârșitul anului 2010, încetându-și aplicabilitatea la data de 31.12.2010, astfel încât incidența acestuia, ca și temei al acțiunii intimatei reclamante, nu putea fi avută în vedere decât pentru perioada 13.02._10.
Referitor la drepturile aferente acestei perioade, va reține Curtea că, potrivit art. 45 lit.”b” din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 – 2010, salariații unităților trimiși în delegație în țară sau în străinătate vor beneficia de diurnă de deplasare al cărei cuantum se stabilește prin negociere la nivel de ramură, grupuri de unități sau unitate; nivelul minim al diurnei este cel stabilit prin actele normative ce se aplică la instituțiile publice.
Norma la care face trimitere art. 45 lit. b din CCM Unic la Nivel Național nu putea fi însă HG 518/1995, care reprezintă un act normativ cu caracter special, ce reglementează unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.
Astfel, acest act normativ se referă la categoriile de persoane expres enunțate de art. 1 și anume: personalului trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar reprezentând vizite oficiale, tratative, consultări, încheierii de convenții, acorduri și alte asemenea înțelegeri, participări la târguri și expoziții, prospectarea pieții; acțiuni de cooperare economică și tehnico-științifică; contractări și alte acțiuni care decurg din executarea contractelor de comerț exterior; documentare, schimb de experiență; cursuri sau stagii de practică și specializare sau perfecționare, inclusiv participarea elevilor, studenților și cadrelor didactice însoțitoare la olimpiade și concursuri în domeniul învățământului, participări la congrese, conferințe, simpozioane, seminarii, colocvii sau alte reuniuni, care prezintă interes pentru activitatea specifică unității, precum și la manifestări științifice, culturale, artistice, sportive și altele asemenea; primiri de titluri, grade profesionale, distincții sau premii conferite pentru realizări științifice, culturale, artistice sau sportive; desfășurarea unei activități științifice, culturale, artistice sau sportive, temporare, fără dobândirea calității de salariat a partenerului extern, precum și pentru ținerea de cursuri în calitate de profesor vizitator; control,și îndrumare la misiuni diplomatice, oficii consulare și alte asemenea reprezentanțe în străinătate.
Este adevărat că dispozițiile art. 16 din HG 518/1995 stipulează că prevederile prezentei hotărâri se aplică și personalului din regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, dar doar dacă se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acțiunilor menționate la art. 1.
În schimb, HG nr. 1860/2006 reglementează drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului
Acest act normativ prevede la art. 2 că, pentru salariații din cadrul companiilor naționale, societăților comerciale și regiilor autonome la care drepturile salariale se acordă prin negociere, drepturile bănești pe perioada delegării și detașării se acordă în condițiile prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă.
Nici în ceea ce privește perioada 01.01._12, ulterioară încetării aplicabilității Contractului colectiv de muncă unic la nivel național, nu se va putea reține aplicabilitatea HG nr. 518/1995.
Astfel, art. 16 din acest act normativ precizează că de aceste drepturi beneficiază și personalul din regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acțiunilor menționate la art. 1, în cazul personalului celorlalți agenți economici, alții decât cei prevăzuți de art. 16, prevederile HG nr. 518/1995 având doar caracter de recomandare (art. 17).
În consecință, atâta timp cât normele legale invocate au caracter de recomandare, iar la nivel de unitate nu s-a negociat individual cuantumul unei diurne la momentul încheierii contractului individual de muncă între părțile din prezenta cauză, dreptul la diurnă al intimatei reclamante era cel stabilit de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Acest contract colectiv de muncă își produce deplin efectele cu privire la salariații unității, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 133 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011. Înlocuirea clauzelor de la nivelul unității cu clauzele încheiate la nivel superior se poate realiza numai în condițiile constatării exprese a nulității clauzei inferioare, în condițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 142 alin.4 din Legea nr. 62/2011.
Pentru aceste considerente, va reține Curtea că în mod greșit instanța de fond a obligat recurenta pârâtă la plata diferenței de diurnă pentru deplasări în străinătate pe perioada 13.02._12, nefiind incidente dispozițiile HG nr. 518/1995, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va admite recursul și va modifica în . sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
În baza dispozițiilor art. 274 alin.1C.pr.civ. va fi obligată intimata să achite recurentei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, anume onorariu apărător ales, conform facturii nr. 588/21.11.2013 și ordinului de plată nr. 8506/16.12.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă . S., împotriva sentinței civile nr.6334/09.10.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă T. I..
Modifică în tot sentința civilă în sensul că pe fond, respinge acțiunea.
Obligă intimata către recurentă la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2014
Președinte, I. V. | Judecător, M. C. Ț. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.M.C.Ț.
3 ex/AS
j..fC.D.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 1653/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
