Anulare act. Decizia nr. 1564/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1564/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 1718/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1564
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: I. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 1084/25.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2012*, formulată de revizuentul Garjoaba C. în contradictoriu cu intimata . SA – Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru revizuent avocat ales B. I., cu împuternicire la dosar, și pentru intimat – consilier juridic Dungarn L., cu împuternicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că Tribunalul Gorj a dat curs cerințelor adresei și a înaintat dosarul solicitat, iar prin serviciul registratură intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Interpelat fiind, apărătorul revizuentului precizează că actul nou invocat în cererea de revizuire este reprezentat de fișele de post anterioare prin care se atestă că al său client avea aceleași atribuții, precum și actele adiționale la contractul individual de muncă semnate de revizuentul de azi, punctând că la dosar se regăsesc doar actele adiționale depuse de unitatea intimată nesemnate de către reclamant.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, se constată încheiată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul asupra admisibilității cererii de revizuire.
Avocat B. I. pentru revizuent solicită admiterea cererii de revizuire și, în baza actelor noi invocate, schimbarea deciziei instanței de recurs în sensul respingerii recursului promovat de unitatea pârâtă. Arată că cu înscrisurile noi depuse dovedesc faptul că reclamantul avea aceleași atribuții, astfel că, potrivit art. 32 din Codul Muncii, funcția nu este nouă. Ca atare, soluția instanței de recurs ar fi fost alta dacă ar fi cunoscut aspectele menționate.
Consilier juridic D. L. pentru intimat pune concluzii de respingere a cererii de revizuire, motivele invocate neîncadrându-se în cele strict și limitativ în art. 322 Cod proc. civ., reprezentând critici pe fondul cauzei, care au fost analizate și în cadrul contestației în anulare.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1084/25.06.2014, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat de pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A. împotriva sentinței civile nr. 281 din 13 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2012*, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. C. și intimata pârâtă Societatea C. E. Oltenia S.A.-Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu.
A modificat sentința civilă în sensul că, a respins contestația în totalitate.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, în ceea ce privește decizia nr. 39/332/13.06.2012, a cărei anulare s-a cerut a fi dispusă de către contestatorul intimat sub aspectul perioadei de probă-de 120 zile impusă de Directorul Sucursalei Diviziei Miniere Tg.-J., Curtea a constatat că, motivul de recurs formulat de recurenta intimată este întemeiat în sensul că, această perioadă de probă nu a fost impusă contestatorului și nici nu a fost nelegal cuantificată pentru următoarele considerente:
Potrivit deciziei de casare nr. 7596/12 iulie 2013, pronunțată în primul ciclu procesual, Curtea a stabilit că, referitor la perioada de probă, trebuie pornit de la premisa că durata acestei perioade de probă trebuie stabilită convențional pentru a produce efecte juridice, ea neputând fi asimilată cu o dispoziție unilaterală a angajatorului.
Curtea a constatat că, într-adevăr perioada de probă este inserată în cuprinsul unei decizii a angajatorului dar, această împrejurare nu atrage „de plano” constatarea că a fost stabilită unilateral și, prin urmare, nelegal de către angajator.
Curtea a avut în vedere că această decizie este semnată de contestator – fără obiecțiuni în ceea ce privește perioada de probă - după cum, la fel, este semnată fără obiecțiuni la durata perioadei de probă și informarea privind încheierea actului adițional la contractul de muncă, ulterior acestei decizii de numire pe postul de Șef Departament R.U.A. – adresa nr. 331/13.06.2012 –fila 21 dosar fond, împrejurări în raport de care, concluzia indubitabilă care se impune este aceea a acordului contestatorului cu privire la durata perioadei de probă.
Această concluzie rezultă și din conduita ulterioară a contestatorului pe toată durata acestei „perioade de probă” contestatorul manifestându-se activ în sensul „contestării” perioadei de probă după expirarea acesteia, abia la data de 4.10.2012 – astfel cum rezultă din mențiunile sale de pe notificarea nr. 4151 din 1 .X2012 existentă la fila 18 dosar fond, contestația fiind înregistrată la data de 15.10.2012 pe rolul instanței.
În ceea ce privește termenul de 120 zile, se constată că, existând acordul părților cu privire la acest termen și fiind aplicabile dispozițiile art. 31 alin.1 C.M. –potrivit cărora, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă (…) de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere - Curtea constată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală în sensul că, acest termen de 120 zile nu putea fi depășit, dar putea fi, ca atare stabilit ca durată a perioadei de probă.
În raport cu numirea contestatorului pe această funcție prin nominalizare, iar nu ulterior unui concurs, perioada de probă se justifică, ceea ce interesează pe angajator în această situație fiind convingerea că salariatul face față acestei funcții noi, neavând nici un fel de relevanță că, anterior acesta a mai ocupat funcții similare în altă unitate. Din acest punct de vedere apar a fi fără relevanță apărările contestatorului cu privire la „experiența” sa îndelungată în funcții de conducere.
Curtea a constatat că dezlegarea dată de instanța de fond cu privire la referatul de evaluare este, de asemenea, greșită.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul de muncă - în speță, noul raport juridic corespunzător funcției în care a fost numit contestatorul prin decizia nr. 39/332/13.06.2012 – poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz ,la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea.
În raport cu aceste dispoziții legale, aspectele relevate de contestator referitoare la cele două rapoarte de evaluare contradictorii, nu au relevanță, câtă vreme legea nu instituie nicio obligație de motivare a încetării raportului de muncă în sarcina angajatorului, această modalitate de încetare a raportului de muncă - prevăzută de art. 31 alin.3 C.M. constituind o excepție în favoarea angajatorului de la regula în materia încetării contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului potrivit căreia, acesta este obligat să precizeze motivele care conduc la încetarea sub acest temei a contractului de muncă.
Pe de altă parte Curtea a reținut că, deosebit de aceste dispoziții legale, potrivit adresei nr. 315/20.09.2012 emisă de S.C. C. energetic Oltenia S.A – cu caracter intern, s-a stabilit că, la sfârșitul perioadei de probă, în situația în care salariatul corespunde sau nu exigențelor postului /funcției ocupate conform structurii organizatorice ,seful direct împreună cu șeful ierarhic superior vor supune aprobării conducerii sucursalei propunerea de atestare sau nu a salariatului pe post printr-un referat de apreciere.
Din acest punct de vedere se poate constata că decizia nr. 499/4222/02.10.2012 emisă de directorul sucursalei Divizia Minieră Tg. J., prin care contestatorul este trecut în funcția sa inițială - inginer mine - este legală ea având la bază un referat de neatestare pe post - aflat la fila 69 din dosar –care corespunde procedurii prevăzute în adresa 315/20.09.2012 emisă de S.C. C. energetic Oltenia S.A în sensul că a fost aprobat de directorul Sucursalei.
În același timp referatul de care face vorbire contestatorul-nr. 7422/26.09.2012 nu îndeplinește această condiție a avizării de către șeful ierarhic.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că decizia nr. 499/4222/02.10.2012 este legală, angajatorul neavând obligația de a motiva încetarea contractului de muncă la sfârșitul perioadei de probă, legea prevăzând că și o simplă notificare scrisă este suficientă.
Cum angajatorul a emis notificarea scrisă, cu nr. 4151/01.10.2012 ( fila 56 din dosar), prin care i s-a adus la cunoștință reclamantului că nu a fost atestat pe post și începând cu data de 02.10.2012 poate opta pentru unul dintre posturile de inginer din C. Compartimentului Producție – M. Tahomir, E.M.C. Jilț și Cariera Jilț Sud, Curtea a apreciat că decizia nr. 499/4222/02.10.2012, emisă de directorul Sucursalei Divizia Minieră Tg.J., prin care începând cu data de 02.10.2012, s-a dispus trecerea reclamantului în funcția de inginer – Sucursala Divizia Minieră Tg.-J. – E.M.C. Jilț – Biroul Planificare și Urmărire Producție este legală, motivul de recurs formulat de angajator fiind, de asemenea întemeiat.
În ceea ce privește plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada 20.08._13 Curtea a constatat că, potrivit art. 147 din C. C. M. la nivel de unitate pentru anii 2009-2012, salariile de bază individuale se stabilesc prin negocieri cu respectarea limitelor minime și maxime corespunzătoare nivelelor funcțiilor și meseriilor prezentate în nomenclatorul unic de funcții și meserii limite maxime putând fi depășite numai protocol încheiat între conducerea unității și organizațiile sindicale semnatare.
S-a reținut că funcția de inginer potrivit anexei 14b din Nomenclatorul de funcții și meserii conform CCM este cuprinsă între clasa minimă 58 și maximă 75, salarizarea contestatorului încadrându-se în această grilă, în raport cu soluția pronunțată de Curtea în ceea ce privește cele două decizii contestate contestatorul nemaiputând fi plătit la nivel de director.
Constatând deci, pentru considerentele expuse că, recursul formulat de pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A., împotriva sentinței civile nr. 281 din 13 februarie 2014 este fondat, în temeiul art. 312 alin.1 teza I raportat la art. 304 pct. 9 Cod Proc. civ . Curtea l-a admis și, modificând sentința civilă recurată a respins contestația în totalitate.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul Garjoaba C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:
Raportat la argumentele instanței de control judiciar reținute in motivarea deciziei a cărei revizuire se solicita prin prezenta, înțelege sa supună atenției instanței pe aceasta cale extraordinara de atac următoarele aspecte absolut determinante in schimbarea soluției pronunțate cu ocazia soluționării recursului.
Face precizarea ca înscrisurile la care se referă in continuare (parte din ele) nu au putut fi înfățișate instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința pârtii, întrucât acestea s-au aflat in posesia intimatei, care desi avea obligația sa le depună, fiind vorba de un litigiu de dreptul muncii, sarcina probei incumbandu-i acesteia, nu a facut-o.
De asemenea intimata a înțeles sa se prevaleze de înscrisuri care nu reflecta realitatea depunand in acest sens acte adiționale la contractul de munca nesemnate de reclamant încercând astfel sa-si susțină prin disimularea realității, abuzurile săvârșite împotriva revizuientului.
Considera așadar ca se impune ca instanța sa se aplece asupra acestor chestiuni învederate, sa le analizeze si sa pronunțe o hotărâre cu adevărat temeninica si legala, pentru a se remedia o mare nedreptate săvârșita asupra revizuientului.
In concret, instanța de control judiciar Curtea de Apel C., cu ocazia casării sentinței pronunțate in primul ciclu procesual a dat niște indicații clare si precise instanței de fond investita cu soluționarea cauzei in rejudecare.
Aceasta instanța de fond a analizat temeinic cauza sub toate aspectele si a pronunțat o sentința corecta, tinand cont de toate indicațiile instanței de control judiciar.
Cu ocazia formulării recursului declarat de către intimatul CEO in cel de-al doilea ciclu procesual instant de control judiciar modifica in tot sentința recurata, înlăturând toate argumentele paratului, prin raportare la actele depuse de către intimata, acte care insa nu reflecta realiatea.
1. Astfel, motivează instanța de control judiciar, in motivarea data capătului de cerere privind anularea deciziei care impunea parcurgerea unei perioade proba, faptul ca desi aceasta a fost inserata in cuprinsul unei decizii a angajatorului, aceasta împrejurare nu atrage de planp constatarea ca aceasta perioada a fost stabilita unilateral si prin urmare nelegal de către angajator, mai ales ca decizia este semnata de revizuient fara obiectiuni, aspect care in opinia instanței conduce la concluzia indubitabila a acordului contestatorului cu privire la durata perioadei de proba. (fila 9 din decizie alin.6,7)
Aceasta motivare a instanței de control judiciar este contrazisa de inscrisul reprezentat de actul adițional la contractual de munca nr.1160/13.06.2012, înscris întocmit ulterior deciziei contestate.
Acest înscris, este relevant sub aspectul ca in cuprinsul clauzelor acestuia nu se regăsește o clauza care sa impună parcurgerea unei perioade de proba.
De asemenea acest înscris mai este relevant si sub aspectul ca el este insusit de ambele parti, aspect care conduce la reținerea unei convenții bilaterala cu privire la neimpunerea unei perioade de proba.
A se observa fisa postului revizuientului inregistrata sub numărul 9077/23.03.2011, aferenta perioadei in care acesta a deținut funcția de director direcția, relevanta sub aspectul faptului in virtutea acestei funcții avea in subordine directa Departamentul R.U.Salarizare Jilt.
In atare condiții, fata de împrejurarea ca prin convenție insusita bilateral părțile au stabilit ca nu se impune ca revizuientul sa parcurgă o perioada de proba, este evident ca acest petit al cererii de chemare in judecata trebuia sa fie admis.
Ori, cum intimatul a depus la dosarul cauzei o copie a acestui inscris care nu poarta semnătura reclamantului, probabil raționamentul instanței a fost altul.
Nu in ultimul rand invederează ca revizuientul nu a inteles sa conteste imediat aceasta decizie, sub aspectul impunerii unei perioade de proba exclusiv pe considerentul ca ulterior acestei decizii s-a incheiat actul adițional care nu mai prevedea aceasta perioada de proba.
Contestarea deciziei a survenit ulterior, respectiv la data de 04.10.2012, pentru ca abia in acel moment revizuientul a luat la cunostiinta prin notificarea nr.4151 nu a fost atestat pe post si ca atare are posibilitatea sa opteze pentru alte locuri de munca ori sa fie concediat printr-o simpla notificare.
In continuare, instanța de control judiciar, la alin.9, fila 9 din decizie face referiri la durata perioadei de proba, aspect de asemenea contestat in subsidiar de către revizuient reținând ca exista acordul părtilor sub aspectul intinderii acestei durate, si ca atare acest termen putea fi stabilit ca durata a perioadei de proba. Cu privire la acest aspect, motivarea instanței de recurs este de asemenea in contradicție cu înscrisurile pe care le-a anexat astfel:
Durata perioadei de proba, in cazul de fata este reglementata exclusiv de prevederile art.59 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, prevederi care limitează durata perioadei de proba la 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.
Ca atare, instanța trebuia sa se raporteze exclusiv la dispozițiile din contractul colectiv de munca (legea pârtilor) si nu la prevederile din Codul Muncii, care oricum nu sunt imperative.
Redă dispozițiile in vigoare la data emiterii deciziei contestate din codul muncii.
Art. 29. - (1) Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale și personale ale persoanei care solicită angajarea.
(2) Modalitățile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal - profesional sau disciplinar - și în regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.
Art. 31. - (1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție $i de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.
(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.
(3) Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.
(4) Pe durata perioadei de proba salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de munca aplicabil, în regulamentul intern, precum $i în contractul individual de munca.
(5) Pentru absolvenții instituțiilor de învățământ superior, primele 6 luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu. Fac excepție acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfârșitul perioadei de stagiu, angajatorul eliberează obligatoriu o adeverință, care este vizată de inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială de competență acesta își are sediul.
(6) Modalitatea de efectuare a stagiului prevăzut la alin. (5) se reglementează prin lege specială.
Tot in ceea ce privește perioada de proba si durata acesteia impusa revizuientului invederează instanței investita cu soluționarea acestei cereri inclusiv aspectul ca a intrat in posesia actului adițional la contractul de munca nr. 3494/01.09.2012, act necomunicat revizuientului, unde se poate observa la pct-ul A, inserarea unei clauze in sensul ca se stabilește o perioada de proba pana la data de 13.10.2012.
Ori, fata de existenta acestei clauze cum a fost posibila emiterea deciziei 499/02.10.2012 prin care revizuientul a fost trecut din funcția de Sef Departamnt Resurse Umane in funcția de inginer la Sucursala Divizia Miniera Tg-J.-EMC Jilț, anterior expirării termenului in care revizuientul s-ar fi aflat in perioada de proba?
Ori, considera ca, cel puțin in virtutea dreptului la un proces echitabil si in considerarea unei judecați corecte cu respectarea tuturor principiilor dar mai ales a legii, revizuientul merita un răspuns motivat la toate aceste abuzuri.
3.) La alin.10 din decizie, instanța de control judiciar analizând apărările revizuientului cu privire la faptul ca in cazul acestuia perioada de proba nu se impunea ca urmare a faptului ca si anterior înființării acestei noi entități ca urmare a fuziunii prin contopire, funcțiile si atribuțiile exercitate anterior au fost identice, le considera fara relevanta, aspect care de asemenea este contrazis de înscrisurile anexate, respectiv fisele de post care atesta sarcinile, atribuțiile si relațiile cu compartimentele din subordine si alte instituții.
Astfel de-a lungul timpului revizuientul a îndeplinit următoarele funcții:
-Sef Departamant;
-Director al Departamentului Management Resurse Umane Turceni;
-Director in cadru! compartimentului Direcția Resurse Umane, Salarizare, Structura de Securitate având in subordine directa Departamentul R.U, Salarizare Jilt.
Ori, toate aceste înscrisuri, reținute si nedepuse de partea potrivnica sunt mai mult decât apte sa formeze convingerea instanței in sensul ca perioada de proba nu se impunea a fi parcursa de către revizuient.
De altfel, in cuprinsul clauzelor contractului individual de munca nr.5045/31.05.2012 respectiv a actului adițional nr.1160/13.06.2012 nu se regăsește o asemenea clauza, aspect care conduce la reținerea ideii ca in mod nelegal si arbitrar revizuientul a fost schimbat din funcție.
4.) Cu privire la soluția data de instanța de control judiciar, in ceea ce privește existenta a doua referate de evaluare întocmite de aceeași persoana dar cu conținut diametral opus, apreciază ca nu a fost observata depoziția martorului P. I., depoziție care este mai mult decât elocventa in soluționarea cauzei. Lecturând aceasta depoziție se poate observa foarte limpede ca neatestarea pe post a reclamantului nu s-a datorat necorespunderii profesionale a acestuia ci dimpotrivă aceasta chestiune a reprezentat de fapt o "dorința" a noilor șefi veniți in conducerea intimatului.
Ori, este trist ca instanța de control judiciar nu face absolut nici o referire cu privire la aceasta proba, încuviințata si administrata nemijlocit de instanța de fond, aspect care conduce cu certitudine la ideea ca instanța a soluționat acest recurs doar prin prisma argumentelor recurentului, neînsoțite de înscrisuri relevante, argumente ce au fost insa demontate de către contestator prin toate apărările si probele administrate, care insa din păcate nu au contat pentru instanța de control judiciar.
Așadar, in ceea ce privește decizia 4222/02.10.2012 se poate observa ca aceasta a fost emisa fara nici o baza legala.
Astfel, angajatorul, ca urmare a faptului ca in urma asa-zisei perioade de proba s-ar fi dovedit ca revizuientul este necorespunzator, trebuia sa procedeze in conformitate cu prevederile art.31 alin.3 din C.muncii respectiv sa emită o notificare in sensul incetarii contractului individual de munca al reclamantului, lucru care nu s-a intamplat in realitate, ci dimpotrivă s-a emis respectiva decizie prin care in mod unilateral si contrar legii, reclamantul a fost trecut in funcția de inginer.
Așadar, aceasta decizie este nelegala atat prin prisma argumentului mai sus evocat cat si prin prisma faptului ca angajatorul prin prepusii sai a dispus in mod arbitrar, respectiv a procedat la întocmirea in fals de acte cu conținut nereal, cu scopul vădit de a-l priva pe reclamant de drepturile sale in conformitate cu prevederile contractului individual de munca insusit si consimțit de ambele parti.
Concluzionând, decizia 499/4222/02.10.2012 contestata, nu poate fi considerata legala doar pe criteriul ca aceasta are la baza un referat întocmit in condițiile expuse mai sus, in condițiile in care la baza acesteia nu au stat dispoziții întemeiate pe lege ci doar dispoziții unilaterale si nelegale ale angajatorului.
Consideră așadar ca instanța s-a aflat in eroare cu privire la felul deciziei emise ca urmare a neatestarii pe post, aceasta trebuind sa fie decizie in sensul încetării contractului individual de munca si nicidecum o decizie in sensul modificării felului muncii, locului muncii etc.
5.) In ceea ce privește dezlegarea data capătului de cerere privind plata diferentelor de drepturi salariale conform contractului individual de munca 5045/3818 si drepturile salariale efectiv acordate reclamantului pentru activitatea prestata in perioada 29.08._13 consideră ca modul de dezlegare a acestui capăt de cerere de către instanța de control judiciar este complet greșit, instanța raportandu-se doar la actele depuse de către intimat, acte care insa nu se stie insa in ce măsura reflecta realitatea. Dispozițiile art.41 din Codul Muncii, reglementează faptul ca orice modificare a contractului individual de munca, inclusiv salariul, este posibila doar cu acordul pârtilor.
Ca atare in mod corect instanța de fond a apreciat ca revizuientul este îndreptățit la plata diferenței de drepturi salariale intre cele care i s-ar fi cuvenit potrivit contractului individual de munca modificat prin actul adițional si cele efectiv primite pana in momentul la care a intervenit suspendarea contractului individual de munca.
In mod tendențios recurentul a încercat sa acrediteze ideea cu privire la un nivel al salarizării potrivit limitelor de salarizare specifice funcțiilor si meseriilor prezentate in nomenclatorul unic de funcții si meserii, cata vreme salariul a fost negociat la încheierea contractului individual de munca prin semnarea acestuia de către ambele parti.
Așadar, aserțiunile reclamantului la prevederile contractului colectiv de munca, respectiv la încheierea unui protocol intre conducerea unității si organizațiile sindicale semnatare nu puteau fi primite de către instanța de control judiciar cata vreme, asa cum a arătat, exista un contract individual de munca negociat si insusit de ambele parti.
Astfel, dispozițiile art.147 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anii 2009-2012 nu pot fi aplicabile in mod diferit respectiv doar cand acestea profita angajatorului (intimatului de fata) cata vreme aceleași dispoziții erau in vigoare si la data încheierii contractului individual de munca nr. 5045/3818, contract insusit de către intimat.
Așadar, daca la vremea respectiva, angajatorul nu a înțeles sa se prevaleze de aceste dispoziții, evident ca nici in prezent nu poate sa o faca cata vreme se afla in prezenta unei convenții bilaterale încheiata in mod liber, neviciat.
Un alt argument tot cu privire la acest aspect, deriva din lectura dispozițiilor art.150 din contractul colectiv de munca, respectiv art.3 din decizia 3317/31.05.2012.
"Salariul de baza corespunzător clasei din grila de salarizare prevăzut in contractul individual de munca reprezintă un drept câștigat atâta timp cat salariatul respectiv isi indeplineste in mod corespunzător sarcinile proprii conform fisei postului.
In atare condiții, si fata de împrejurarea ca exista un singur contract individual de munca insusit de ambele parti, apreciază ca diminuarea salariului menționat in cuprinsul respectivului contract de munca, prin folosirea de diverse pretexte, reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale in materie, mai ales ca reclamantul a beneficiat de plata acestui salariu pana in momentul cand s-au emis deciziile contestate, decizii in baza cărora recurentul a procedat la redactarea de acte adiționale la contractul individual de munca pe care intimatul a refuzat sa le semneze.
"Art. 41. - (1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
(2) Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condițiile de muncă;
e) salariul;
f) timpul de muncă și timpul de odihnă.
Art. 42. - (1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detașarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă.
(2) Pe durata delegării, respectiv a detașării, salariatul își păstrează funcția și toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.
Art. 17. - (1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice. (2) Obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz.
Învederează ca prin modificările succesive si unilaterale ale recurentului-parat, retribuția bruta lunara a intimatului a fost diminuata succesiv astfel:
-_ lei asa cum rezulta din prevederile inserate la lit. H in actul adițional nr.1160/13.06.2012, neinsusit de către recurent;
-_ lei, asa cum rezulta din prevederile inserate la lit. H in actul adițional nr.3494/01.09,2012, neinsusit de către recurent;
-5025 lei, asa cum rezulta din prevederile inserate la lit. H in actul adițional nr.4958/02.10.2012, de asemenea neinsusit de către recurent;
Ori, in ceea ce privește drepturile salariale cuvenite revizuientului, arată faptul ca modificarea lor poate interveni in sensul diminuării numai cu acordul părtilor (cu excepția sancțiunii disciplinare) si la fel, tot numai prin acordul pârtilor se poate majora salariul ca o consecința a promovării/avansării ..
Per-a-contrario, diminuarea salariului prin act unilateral al angajatorului este inadmisibila (ilegala) si pe cale de consecința nula absolut, iar majorarea salariului, prin act unilateral al angajatorului, fara schimbarea atribuțiilor funcției apare logic, ca posibila.
Înțelege sa invoce si dispozițiile art.17 alin.1, 2, 4 din Codul Muncii sub aspectul ca, fata de semnarea de către revizuient a actului adițional la contractul individual de munca, cu obiectiuni in ceea ce privește salariul pe considerentul ca prin acest act i s-au diminuat drepturile salariale obligația de informare nu s-a realizat.
In raport de aceste dispoziții apreciază ca in mod corect instanța de fond a apreciat ca reclamantul este îndreptățit la plata diferenței drepturilor salariale prevăzute in contractul individual de munca nr. 5045/3818.
Potrivit contractului nr.5045/3818, la pct-ul D, se specifica felul muncii reclamantului, respectiv inginer minier, dar cu atribuții bine definite prin fisa postului, respectiv atribuții de Director.
Ulterior, ca urmare a emiterii in mod succesiv de decizii de către recurentul-parat, intimatului i s-a solicitat semnarea actului adițional nr. 4958/02.10.2012, prin care, desi la pct-ul B lit.b funcția/meseria este de inginer, adică aceeași ca si in contractul individual de munca nr.5045/3818, retribuția salariata a fost substanțial diminuata pana la concurenta sumei de 5025 lei.
Concluzia care se poate trage din conținutul acestor decizii si acte adiționale emise dupa bunul plac al angajatorului, este aceea ca s-a urmărit in permanenta ca reclamantului sa-i fie diminuate in mod unilateral drepturile salariale aspect care vine in contradicție cu prevederile art. 3 din decizia 3317/31.05.2012, decizie pe care intimatul nu intelege sa o respecte iar instanța de judecata nu a observat-o si nici nu a analizat-o nefacand vreo referire la aceasta.
In concluzie, orice act adițional la contractul individual de munca, întocmit asa cum a arătat in considerarea dispozițiilor din respectiva decizie, opozabila angajatorului, trebuie incheiat cu consimțământul ambelor parti, respectiv cu respectarea dispozițiilor art.173,174 din Codul Muncii, coroborat cu dispozițiile art.5 din legea 67/2006:
CAPITOLUL V
Protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia
Art. 173. - (1) Salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.
(2) Drepturile si obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
(3) Transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaților de către cedent ori de către cesionar.
Art. 174. - Cedentul și cesionarul au obligația de a informa și de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților cu privire la implicațiile juridice, economice și sociale asupra salariaților, decurgând din transferul dreptului de proprietate.
" CAPITOLUL II
Drepturile salariaților
Art. 5. - (1) Drepturile si obligațiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă si din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
In concluzie, apreciază ca prin diminuarea drepturilor salariale ale revizuientului, ca efect al infiintarii acestei noi societăți, ca urmare a fuziunii prin contopire, toate aceste dispoziții si actele incheiate in considerarea acestora, ar ramane pur formale si golite de conținut.
In atare condiții, nimic nu împiedica pe intimat sa ofere revizuientului o funcție si sarcini specifice nivelului de salarizare negociat prin contractul individual de munca.
In nici un caz insa nu ii este permis angajatorului sa acționeze . totul si cu totul discreționar prin emiterea de diverse decizii, respectiv acte adiționale, care ulterior sunt opuse salariaților in vederea semnării acestora folosindu-se diverse forme de constrângere.
F. de toate aceste argumente, si de înscrisurile anexate cere a se observa ca decizia pronunțata este in contradicție evidenta cu principiile de drept, cu starea de fapt reala, cu probele administrate si chiar cu practica instanței in cazuri similare.
Nu in ultimul rand, solicită a se avea in vedere cu ocazia analizării acestei cereri inclusiv practica si jurisprudenta C.E.D.O care in dese recomandat redeschiderea unor procese ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile derulate în fața instanțelor nu au respectat cerințele art. 6 (cauza L. vs. România).
In drept, iși întemeiez cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct.5 Cod proc. civila, art.6 din C.E.D.O.
Intimatul a formulat și depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire și menținerea soluției instanței de recurs ca temeinică și legală.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor aduse prin cererea de revizuire și a dispozițiilor legale incidente, Curtea, constată următoarele:
Revizuențul a susținut că își întemeiază cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. arătând că actul nou invocat în cererea de revizuire este reprezentat de fișele de post anterioare prin care se atestă că al său client avea aceleași atribuții, precum și actele adiționale la contractul individual de muncă semnate de revizuentul de azi, punctând că la dosar se regăsesc doar actele adiționale depuse de unitatea intimată nesemnate de către reclamant.
Textul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. care care constituie temeiul juridic al prezentei cereri prevede că "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Din interpretarea dispozițiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. rezultă că, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire și a se admite cererea, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să se bazeze pe un înscris probator nou, care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant - în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția ar fi fost alta; înscrisul nou trebuie prezentat de partea ce exercită revizuirea.
Referitor la prima condiție, va reține Curtea că toate actele menționate de revizuent în cuprinsul cererii de revizuirii respectiv contractul colectiv de muncă pe anul 2009, contractul individual de muncă,actele adiționale la contractul individual de muncă și fișele de post ,chiar nesemnate de contestator au fost depuse și în dosarul nr._/95/2012, dosarul nr._/95/2012 *.
În consecință, în condițiile în care înscrisurile arătate au fost depuse la dosarul în care s-a pronunțat decizia împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire, acestea nu reprezentau înscrisuri noi, în sensul avut în vedere de legiuitor în art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
Revizuentul contestator care avea cunoștință de existența înscrisurilor semnate avea posibilitatea să solicite angajatorului să le depună pe acestea.
Astfel,partea prin diligența sa,le putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care le considera relevante pentru obținerea de consecințe juridice.
Alte aspecte invocate, precum pretinsa nelegalitate și injustețe a soluției pronunțate,nu se circumscriu cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege și nici nu prezintă relevanță pentru a determina incidența unuia din cele reglementate, dacă nu sunt îndeplinite toate condițiile cumulativ prevăzute de legiuitor.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nu de reformare aceasta nevizând fondul procesului, ci modul în care au fost aplicare și respectate drepturile și garanțiile procesuale și se fundamentează pe motive cu privire la încălcările prevăzute expres și limitativ de art. 322 Cod procedură civilă, a căror nesocotire atrage schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate.
Față de aceste argumente,Curtea urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuentul Garjoaba C.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1084/25.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2012*, formulată de revizuentul Garjoaba C. în contradictoriu cu intimata . SA – Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 Noiembrie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător I. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. A.G. 21 Noiembrie 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3359/2014.... → |
|---|
