Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 135/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 1881/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 135/2014
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. A. C.
Judecător M. M.
Judecător I. M.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestator P. M V., împotriva deciziei civile nr.2378/23.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2008, în contradictoriu cu intimații . G., V. I I. C., B. G. T., C. D I., C. D V., P. C I. G., L. I D., PĂLĂRUȚĂ D., V. I C., R. D A. V., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prezenta cauză a fost propusă pentru perimare.
Apreciind cauza în stare de judecată Curtea va rămâne în pronunțare pe excepția perimării.
CURTEA
Asupra contestației în anulare:
Prin sentința civilă nr.5184/07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/95/2008, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material invocată de intimată.
A admis actiunea formulata de petentii V. I. I.-C., BUTURĂ G. T., C. D. I., C. D. V., P. C. I.-G., L. I. D., P. M. V., PĂLĂRUȚĂ D., V. I. C., R. D. A.-V., in contradictoriu cu intimata ..
A constatat nulă clauza prevăzută în art.168 din CCM/2008.
A obligat intimata sa plateasca petentilor drepturile banesti reprezentand suplimentari salariale corespunzatoare sarbatorii de Paste pentru anul 2008, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societati.
A obligat intimata la comunicarea salariului mediu la nivelul unității la data evenimentului pentru P. 2008 către petenți.
A obligat intimata la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată către petenți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Potrivit art. 168 al. 1 din CCM la nivelul P. SA pe anul 2004: ”Cu ocazia sarbatorilor de Paste si C. salariatii SNP P. SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP P. SA . Cu minim 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentarile vor incepe negocierile cu FSLI P. in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor”.
La aliniatul 2 al art. 168 din CCM/2004 s-a mentionat ca: ”Pentru anul 2003 suplimentarile de la alin. 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitatii si in conditiile negociate cu FSLI P..”
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 mentine textul al. 1 al. Art. 168 aducând o modificare de continut aliniatului 2 in sensul consemnarii ca: ”in anul 2003 suplimentarile salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat”. Același text se regăsește in ultima forma menționata in CCM pe anul 2006. In fine, pentru anul 2007 textul păstrează același conținut ca in contractele precedente.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca „ partile semnatare confirma faptul ca in redactarea art. 168 al. 1 si 2 la momentul negocierilor colective vointa . fost aceea ca incepand cu anul 2003 primele de Paste si de C. sa fie introduse in salariile de baza ale fiecarui angajat P.”. Prin „ Nota asupra precizarii situatiei primelor de Paste si de C. prevazute in art. 168 din CCM al P. SA „din data de 31.08.2007 si semnata de reprezentanti ai patronatului si federatiei sindicale, se da o interpretare textului in discutie „ potrivit vointei partilor la semnarea contractului”.
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala pe de o parte si salariati, reprezentati prin sindicate ori prin alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca”.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executarii lui in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru. Modificarile aduse contractului colectiv de munca se comunica in scris organului la care se pastreaza si devin aplicabile de la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor.
Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Normele enuntate subscriu asadar contractelor colective de munca (in egala masura ca si contractele individuale de munca) vointei partilor semnatare, raportand aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral. Legea statueaza in sensul ca dispozitiile contractului colectiv de munca reflecta vointa partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste intotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care da posibilitatea modificarii clauzelor contractului colectiv de munca ori de cate ori partile convin acest lucru, dar cu precizarea formalitatilor care trebuie indeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificari. Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de vointa al partilor dar numai pana la momentul incetarii efectelor acestuia.
In acelasi sens si contractul colectiv de munca poate fi modificat de parti doar pe parcursul executarii lui, interpretarea si reformarea continutului unei clauze urmand sa isi produca efecte pana la momentul incetarii efectelor contractului.
In speta, astfel cum rezulta din situatia de fapt, apararea facuta de societatea intimata a vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 al. 1 si 2 din CCM la nivel de unitate, realizata dupa momentul incetarii efectelor fiecarui contract colectiv de munca anual si in totala contradictie cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 al. 2 a prevazut in fiecare din aceste contracte ca suplimentarile de la art. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul ca aceleasi drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al angajatilor si pe anul in curs, câtă vreme s-a mentinut in acelasi timp si textul al. 1.
Pe de alta parte, partile nu au consemnat in contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006 faptul ca aceleasi suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenti. Se va retine astfel ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost incheiat contractul si cu incalcarea dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neinregistrate la directia teritoriala de munca) nu poate produce efecte care sa inlature continutul explicit al prevederii invocate.
De asemenea, instanța a constatat că prevederile art. 168 din CCM/2008 la nivel de unitate sunt inferioare prevederilor art. 176 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 238 alin. 1 din C.m., potrivit căruia, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Pentru aceste motive, clauza prevăzută de art. 168 alin1 din CCM la nivel de unitate/2008 este lovită de nulitate.
Sub aspectul modalitatii de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentand suplimentari salariale, instanta va retine ca prin clauza art. 168 al. 1 acesta se raporteaza la salariul de baza mediu pe SNP P. SA iar nu la salariul brut pe unitate, in baza caruia au fost calculate sumele solicitate prin actiune. Instanta nu a considerat utila cauzei administrarea probei cu expertiza contabila judiciara, retinand elementele de calcul care sa permita cuantificarea drepturilor solicitate. Desi intimata a solicitat termen pentru a face dovada achitarii drepturilor solicitate, nu a depus acte in acest sens.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a respins excepția prescripției dreptului la acțiune a admis actiunea, in sensul ca societatea intimata a fost obligată la plata catre petitionari a drepturilor banesti reprezentand suplimentari salariale corespunzatoare sarbatorii de Paste pentru anul 2008, calculate la nivelul salariului de baza mediu la nivelul societatii, să oblige intimata la comunicarea salariului mediu la nivelul unității la data evenimentului pentru P. 2008 către petenți, să oblige intimata la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată și să constate nulitatea clauzei art. 168 din CCM/2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta . OMV G. în temeiul art.3041 cod pr.civilă.
Prin decizia nr.2378/23.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/95/2008, s-a admis recursul formulat de pârâta . G., împotriva sentinței nr. 5184 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._/95/2008, în contradictoriu cu reclamanții V. I I. C., BUTURĂ G. T., C. D I., C. D V., P. C I. G., L. I D., P. M V., PĂLĂRUȚĂ D., V. I C., R. D A. V..
S-a modificat sentința în sensul că a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că:
Cu privire la excepția prescripției, recurenta a pus în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, susținând că termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 6 luni de la data nașterii dreptului. Invocarea acestei excepții este lipsită de obiect, recurenta fiind în eroare atunci când susține că drepturile pretinse de reclamant vizează suplimentările salariale aferente anilor 2004-2006. Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată plata suplimentării salariale de Paști aferentă anului 2008.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut:
Prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul . și înregistrat la DMPS București la data de 22.02.2008, au fost modificat conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă .
În noua redactare, textul are următorul conținut:
1.În conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. angajații P. SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime („Prima de Paști și de C.) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul P. SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acordă prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii Primei de Paști și de C. erau stabilite în cadrul negocierilor cu FSLI P., care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare sărbătoare pentru care Prima de Paști și C. era acordată.
2.Pe baza acordului dintre FSLI P. și P. SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C. au fost incluse în salariul de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C. au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților P. SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților P. SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care P. și FSLI P. vor conveni în mod expres altfel.”
Din analiza dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă în redactarea în vigoare de la data de 22.02.2008, s-a constatat că pentru anul 2008 nu mai este prevăzută obligația de acordare a primelor de Paști și C..
Textul art.168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul din contractele colective de muncă anterioare, partenerii sociali realizând o interpretare a situației suplimentărilor de P. și de C. începând cu anul 2003.
Arată că a rezultat în mod clar din redactarea textului art. 168 în vigoare pentru anul 2008, că acest drept a încetat să existe în mod distinct față de salariul de bază.
Textul în această reglementare este în deplin acord cu dispozițiile art. 176 alin 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, conform căruia :“fiecare din adaosurile de mai sus (printre care și suplimentările salariale de P. și C., n.n.) se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază”.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, reținând în mod nelegal aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 24 raportate la art. 8 din Legea nr. 130/1996 și nulitatea clauzei art 168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul . anul 2008.
În consecință, apreciind recursul ca fiind fondat, în temeiul dispozițiilor art.312 raportate la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, a fost admis recursul, modificată sentința în sensul respingerii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare P. M V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Verificând actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 09 noiembrie 2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 C.p.civ.
Se constată că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, iar în conformitate cu dispozițiile art. 248 C.p.civ. orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 C.p.civ perimarea se poate constata și din oficiu.
Instanța, în baza art.248 și urm C.p.civ., urmează a constata perimată contestația în anulare de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestația în anulare formulată de contestator P. M V., împotriva deciziei civile nr.2378/23.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2008, în contradictoriu cu intimații . G., V. I I. C., B. G. T., C. D I., C. D V., P. C I. G., L. I D., PĂLĂRUȚĂ D., V. I C., R. D A. V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Ianuarie 2014
Președinte, S. A. C. | Judecător, M. M. | Judecător, I. M. |
Grefier, G. D. L. |
G.L. 28 Ianuarie 2014
Red.jud.M.M.
2ex/G.L.
J.rec.M.M
j. fond: E.Z.
R.M.
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
