Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3359/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3359/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 15423/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3359
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatoarea S. G.-A. - cu domiciliul procesual la avocat A. Dîlgoci – C., ..1, ., . împotriva sentinței civile nr. 2191 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata . C. SRL, cu sediul în C., ..51, județ D., având ca obiect contestație decizie de concediere
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata . C. SRL, prin consilier juridic J. A. L., lipsind apelanta contestatoare S. G.-A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului:
Consilier juridic J. A. L., pentru intimata . C. SRL, a solicitat respingerea cererii de repunere în termen ca fiind nejustificată. A depus la dosar concluzii scrise și a solicitat pe fondul cauzei respingerea apelului ca fiind nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2191 din 14 martie 2014, pronunțată de Tribunalul D., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de repunere în termen formulată de contestatoarea S. G.-A..
A fost admisă excepția tardivității și, în consecință, s-a respins contestația formulată de contestatoarea S. G.-A., în contradictoriu cu intimata . C. SRL, ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Decizia de concediere contestată cu nr. 199 este emisă de intimată la 17.06.2013. La aceeași dată este comunicată contestatoarei, prin semnare de primire.
Contestația este înregistrată la Tribunalul D. la data de 15.11.2013, cu încălcarea termenului legal de 45 de zile calendaristice, prevăzut de art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Art. 186 alin. 1 NCPC prevede: "Repunerea în termen (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate."
Contestatoarea a invocat faptul că nu a știut, în momentul concedierii, că locul de muncă nu fusese cu adevărat desființat și că la scurt timp au fost angajate, pe același loc, alte persoane.
Însă lipsa de diligență în a se interesa sub acest aspect îi incubă; contestatoarea era în măsură să facă demersuri pentru a verifica cele invocate, în termenul generos prevăzut de lege de 45 de zile.
Astfel, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen și, implicit, a admis excepția tardivității, respingând contestația ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că în ceea ce privește termenul de contestare a deciziei de concediere, a formulat o cerere de repunere în acest termen, motivată de faptul că la data comunicării deciziei de concediere nu cunoștea că motivele pe care se întemeia decizia de concediere nu corespundeau realității și nu erau reale și serioase, astfel încât nu a solicitat anularea deciziei de concediere în 45 zile de la data concedierii.
A susținut că după ce a aflat că au fost efectuate angajări și că nu s-a urmărit reducerea personalului, a formulat o cerere de repunere în termen, respinsă în mod nelegal de către instanța de fond, care a refuzat să unească excepția cu fondul și să administreze proba cu martori în dovedirea împrejurărilor care au condus la nerespectarea termenului de contestare a deciziei de concediere.
A invocat dispozițiile art.186 alin.1 cod procedură civilă și a solicitat admiterea cererii de repunere în termen, respingerea excepției tardivității, iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Intimata a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului, invocând excepția tardivității deciziei de concediere, iar pe fond a motivat că s-a realizat concedierea contestatoarei cu respectarea dispozițiilor art.65 și 66 din Codul Muncii.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin contestația formulată la instanța de fond, la data de 15.11.2013, contestatoarea a solicitat anularea deciziei de concediere nr.199/17.06.2013, repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale indexate și actualizate ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă pe post, obligarea la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Decizie de concediere i-a fost comunicată contestatoarei la 17.06.2013, iar aceasta a formulat contestația la 15.11.2013, în condițiile în care art.211 lit. a din Legea nr.62/2011 prevede că cererile privind măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, pot fi contestate în termen de 45 zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu există motive temeinic justificate pentru a se proceda la repunerea în termen, conform art.186 alin.1 cod procedură civilă, raportat chiar la susținerile contestatoarei din contestație, în sensul că la data comunicării deciziei de concediere nu cunoștea faptul că motivele pe care se întemeia aceasta nu corespundeau realității, că nu erau serioase și reale, și că ulterior, la scurt timp după concedierea sa, aveau să fie angajate alte persoane în cadrul societății.
Contestatoarea a arătat expres că nu a solicitat anularea deciziei de concediere în termen legal, având în vedere aparența legalității și temeiniciei acesteia.
Or, chiar susținerile contestatoarei cu privire la motivele care au determinat-o să conteste decizia de concediere la aproape cinci luni după emiterea acesteia, au făcut ca instanța de fond, în mod corect, să respingă proba testimonială în dovedirea cererii de repunere în termen, ca nefiind utilă cauzei.
Cauza fiind soluționată pe excepția tardivității deciziei de concediere, după ce a fost respinsă cererea de repunere în termen, în mod corect instanța de fond nu a mai analizat pe fond contestația formulată, fiind aplicabile dispoz.art.248 cod procedură civilă, în conformitate cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea S. G.-A. - cu domiciliul procesual la avocat A. Dîlgoci – C., ..1, ., . împotriva sentinței civile nr. 2191 din 14 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata . C. SRL, cu sediul în C., ..51, județ D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud.E.S.
Thn. V.R. 4 ex.
Data red.-06.10.2014
J.F. I.S. V.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1564/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
