Conflict de competenţă. Sentința nr. 83/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 83/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 1548/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 83/2014
Ședința din Camera de Consiliu de la 09 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x
Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Tg.J. și Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta R. R.-Direcția Silvică Gorj, cu sediul în Tg.J., . P. nr.3, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții L. I., B. C., Drulesecu S., C. C., cu domiciliul ales la sediul av.D. R., din orașul Tismana, . județul Gorj și F. E., domiciliată în Turceni, ., județul Gorj.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J., sub nr._/318/2011, ce reprezintă cerere disjunsă din dosarul nr._, reclamanta R. R. – Direcția Silvică Gorj a chemat în judecată pe pârâții L. I., B. C., Drulescu S., C. C. și F. E., solicitând prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata unor sume de bani către reclamantă, după cum urmează: L. I. la plata sumei de 11.086,65 lei, B. C. la plata sumei de 4.593,73 lei, F. E. la plata sumei de 58.834,98 lei, Drulescu S. la plata sumei de 5.604,28 lei și C. C. la plata sumei de 57.767,36 lei, sume actualizate la data plății din momentul înaintării în instanță a prezentei acțiuni, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentului litigiu.
În fapt, reclamanta a arătat că prin decizia Curții de Apel C. nr.20/22.02.2011 pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtei .. la plata sumei de 127.117,46 lei, contravaloare masă lemnoasă și la plata sumei de 35.974 lei penalități de întârziere, către R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj.
În baza titlului executoriu menționat mai sus reclamanta s-a adresat executorului judecătoresc în vederea recuperării debitului, executarea silită formând obiectul dosarului nr.74/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc D. I..
Prin „procesul verbal de insolvabilitate încheiat la data de 06.03.2013” executorul judecătoresc D. I. a constatat că executarea silită a debitorului .. nu mai poate fi efectuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile, fiind restituit titlul executoriu.
A susținut reclamanta că teza principală a prezentei acțiuni, respectiv aceea de obligare a pârâtei Urezeanu I. la plata sumei de 162.885,81 lei, este admisibilă având în vedere dispozițiile art.25 din contractele de vânzare-cumpărare încheiate între R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj și .., care prevăd că „Din partea .., administratorul d-na Urezeanu I. răspunde solidar cu bunurile proprii pentru nerealizarea obligațiilor contractuale ce îi revin ". Ori, cum debitul a fost constatat prin hotărâre judecătorească în sarcina .., agent economic ce nu mai poate fi executat silit din cauza lipsei de bunuri urmăribile, s-a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii contractuale a d-nei Urezeanu I. - în calitate de administrator al ..
În ceea ce privește capetele de cerere în prezenții împotriva pârâților L. I., B. C., Drulescu S., C. C. și F. E., reclamanta a arătat că la nivelul Direcției Silvice Gorj a fost constituită o comisie care a analizat derularea contractelor ce au dus la producerea debitului, încheiate între R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj și .., analiză în urma căreia s-a stabilit că pârâții L. I., B. C., F. E., C. C. și Drulescu S., în calitate de salariați ai D.S. Gorj - O.S. Turceni nu au respectat prevederile contractuale.
Astfel: L. I. a procedat la predarea masei lemnoase fără dispoziție de livrare emisă de șeful de ocol și fără să întocmească filele de inventar cu diametrele și volumele unitare ale arborilor predați, încălcând dispozițiile art.5.1.3 din contracte; B. C. a lăsat cumpărătorul să exploateze masa lemnoasă fără ca aceasta să fie predată către cumpărător de către împuternicitul șefului de ocol, încălcând dispozițiile art.5.1.3 din contracte; F. E. nu a emis factura în termen de 5 zile de la data predării materialului lemnos, nu a solicitat bilet la ordin sau CEC pentru garantarea plății facturii și a facturat masa lemnoasă fără a fi achitată factura anterioară, încălcând dispozițiile art.7, art.7.1 și art.19 din contracte; C. C. nu a eliberat dispoziții de livrare a masei lemnoase în vedere predării către cumpărător coroborat cu facturile emise încălcând dispozițiile art.5.1.3 din contracte și nu a solicitat bilet la ordin sau CEC pentru garantarea plății facturii încălcând dispozițiile art.7.1 din contracte; Drulescu S. a lăsat cumpărătorul să exploateze masa lemnoasă fără ca aceasta să fie predată către cumpărător de către împuternicitul șefului de ocol, încălcând dispozițiile art.5.1.3 din contracte.
A mai arătat reclamanta că potrivit art.254 alin.1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
În ceea ce privește modul de recuperare a pagubei produse de salariat, art. 169 alin. 2 din Codul Muncii prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prejudiciul imputabil salariaților a fost calculat cu respectarea dispozițiilor art.255, alin.2 din Codul muncii, respectiv proporțional cu salariul net al acestora.
A susținut reclamanta că cererea este scutită de plata taxei de timbru, raportat la disp. art.270 Codul muncii și art.29 alin.3 din OUG 80/2013, fiind vorba despre o acțiune referitoare la executarea contractului individual de muncă, prejudiciul solicitat fiind creat datorită neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a sarcinilor de serviciu a pârâților, care au calitatea de salariați ai Direcției Silvice Gorj.
În drept și-a întemeiat prezenta pe prevederile art.969 din Codul civil aplicabil la data încheierii contractelor încheiate între R.N.P. – Direcția Silvică Gorj și ., art. 10, art. 39 alin. 2, lit. a,b,c, art. 254 alin.1 din Legea 53/2003.
Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția de C. Administrativ și Fiscal și, prin sentința nr.1145/23.05.2014 a Tribunalului Gorj – Secția de C. Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței funcționale și transpusă cauza privind reclamanta R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj în contradictoriu cu pârâții Urezeanu I., în calitate de administrator al .., L. I., B. C., Drulescu S., C. C. și F. E., la Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 131 și 132 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, la primul termen de judecată, părțile fiind legal citate, instanța investită cu soluționarea raportului juridic litigios a verificat din oficiu competența generală, materială și teritorială a judecării cauzei și din oficiu a pus în discuție excepția necompetenței funcționale.
S-a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.3 pronunțată în dosarul nr.1/2014 a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău și a stabilit că acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art.1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă.
Decizia fiind obligatorie, potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedură civilă, a fost admisă excepția și cauza transpusă pe rolul Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 29.05.2014, sub nr._ *.
Prin sentința nr.1444/16.06.2014 Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind reclamanta R. R. - Direcția Silvică Gorj, în contradictoriu cu pârâții Urezeanu I., în calitate de administrator al .., L. I., B. C., Drulescu S., C. C. și F. E., în favoarea Judecătoriei Tg-J..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 162.885,81 lei, actualizată, reprezentând contravaloare masă lemnoasă preluată de la Ocolul Silvic Turceni și neachitată.
Astfel, fiind în prezența unui litigiu de natură civilă, cu o valoare de până la 200.000 lei, sunt aplicabile în cauză prevederile art.94 pct.1 lit. j din noul Cod de procedură civila, care stabilesc că intră în competenta judecătoriilor orice alte cereri evaluabile in bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
La termenul de judecată din data de 08.09.2014, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată au fost formulate două cereri principale, în sensul prevăzut de art. 30 C.pr.civ., cu părți, obiect și cauze diferite, care nu se află într-o strânsă legătură care să justifice judecarea împreună, instanța a dispus disjungerea capătului nr. 2 de cerere și formarea unui dosar nou, cu număr distinct alocat în sistemul Ecris de către Serviciul Registratură, formându-se dosarul nr._/318/2014, cu termen de judecată 08.09.2014.
Judecătoria Tg.J. prin sentința civilă nr.4957 de la 08 septembrie 2014 a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Tg-J., invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta R. R. – Direcția Silvică Gorj, cu sediul în Tg-J., . P., nr. 3, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții L. I., B. C., Drulescu S., C. C., toți cu domiciliul procesual ales la sediul av. D. R., din orașul Tismana, ., județul Gorj, și F. E., domiciliată în Turceni, ., județul Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, județul Gorj și a constatat intervenit conflict negativ de competență între Judecătoria Tg-J. și Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și înaintează dosarul Curții de Apel C. pentru a se pronunța asupra conflictului de competență.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Pe rolul Judecătoriei Tg-J. cauza a fost înregistrată la data de 02.07.2014, sub nr._, fiind acordat termen de judecată la data de 08.09.2014.
În dosarul astfel format instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei, excepție pe care a analizat-o conform disp. art.132 C.pr.civ. și pe care a admis-o după cum urmează:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Gorj - Secția C. administrativ și fiscal sub nr._, reînregistrată în urma declinării de competență la Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ *, reînregistrată în urma declinării de competență la Judecătoria Tg-J. sub nr._, și din care s-a disjuns prezentul dosar nr._/318/2014, reclamanta R. R. – Direcția Silvică Gorj a dedus judecății două cereri principale, după cum urmează:
- obligarea pârâtei Urezeanu I., în calitate de administrator al .., la plata sumei de 162.885,81 lei, actualizată la data plății, reprezentând contravaloare masă lemnoasă preluată de la Ocolul Silvic Turceni și neachitată, întemeindu-și demersul juridic pe răspunderea civilă contractuală în condițiile art.969 cod civil din 1864, motivând că prin contractele încheiate de Direcția Silvică Gorj cu . pârâta Urezeanu I. s-a obligat solidar cu bunurile proprii pentru nerealizarea obligațiilor contractuale;
- obligarea pârâților L. I., B. C., Drulescu S., C. C. și F. E., în calitate de salariați ai Direcției Silvice Gorj, la plata unor sume diferite de bani, calculate pentru fiecare salariat în parte în funcție de salariul net al fiecăruia, întemeindu-și demersul juridic pe răspunderea patrimonială a salariatului în condițiile art.254 alin.1 Codul muncii, motivând că salariații Direcției Silvice nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu.
Instanța a apreciat că cele două cereri deduse judecății într-o singură cerere de chemare în judecată reprezintă două cereri principale, cu părți, obiect și cauze diferite care nu sunt întemeiate pe „un titlu comun” și care nu se află în „strânsa legătură” cerută de disp. art.99 C.pr.civ., motiv pentru care a dispus disjungerea cererii în pretenții formulată de reclamanta R. R. – Direcția Silvică Gorj împotriva pârâților L. I., B. C., Drulescu S., C. C. și F. E., și formarea dosarului nr._/318/2014.
Singura împrejurare de fapt comună celor două cereri, și anume aceea că Direcția Silvică Gorj urmărește repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat în urma desfășurării relațiilor contractuale cu .., având ca obiect exploatare și vânzare-cumpărare masă lemnoasă, precum și faptul că în vederea acestei finalități se îndreaptă împotriva tuturor persoanelor care ar putea repara acest prejudiciu, nu face ca cele două cereri să fie întemeiate pe un titlu comun sau să se afle într-o strânsă legătură.
Astfel, dezlegarea dată într-o cerere nu influențează soluția celeilalte cereri, respectiv între faptul că pârâta Urezeanu I. s-a obligat sau nu în solidar cu .. și că răspunde sau nu în solidar cu această societate pentru prejudiciul cauzat Direcției Silvice Gorj, și faptul că pârâții L. I., B. C., Drulescu S., C. C. și F. E. și-au îndeplinit sau nu sarcinile de serviciu și că au cauzat sau nu în acest mod un prejudiciu unității angajatoare, nu există nici o legătură, nici o interdependență, care să determine judecarea celor două cereri împreună.
În ceea ce privește competența materială de soluționare a cererii în pretenții formulată de reclamanta R. R. – Direcția Silvică Gorj împotriva pârâților L. I., B. C., Drulescu S., C. C. și F. E., instanța reține următoarele:
Instanța a apreciat că acțiunea Direcției Silvice Gorj în angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților săi pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu intră în sfera conflictelor individuale de muncă, așa cum sunt definite în disp. art.1 lit. p) din Legea 62/2011, potrivit cărora conflictul individual de muncă este conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele: (i) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu.”
Potrivit art.208 Legea 62/2011, “conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.”
Potrivit art.269 Codul muncii, „judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.”
Nu în cele din urmă, potrivit art.95 pct.1 C.pr.civ., tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date în competența altor instanțe, din textul normativ invocat rezultând că tribunalul este instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, în sensul că ori de cât ori legiuitorul nu prevede instanța competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanță de către tribunal.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a apreciat că în prezenta cauză competența de soluționare revine Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
În același sens, instanța a avut în vedere și decizia nr.3 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.1/2014, prin care a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău și a stabilit că acțiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, în condițiile art.1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.85/2006, sunt de competența materială a instanțelor de conflicte de muncă.
Pentru toate considerentele expuse, văzând disp. art.129 alin.2 pct.2, art.130 alin.2, art.131 și art.132 alin.3 C.pr.civ., instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Tg-J., invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, județul Gorj.
Față de disp. art.133 alin.2 C.pr.civ., constatând intervenit conflict negativ de competență între Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și Judecătoria Tg-J., instanța a înaintat dosarul instanței competente, potrivit art.135 alin.1 C.pr.civ., să soluționeze conflictul, respectiv Curții de Apel C..
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea 76/_, noul Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și cererilor introduse după ., iar acțiunea de față a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția de C. Administrativ și Fiscal la data de 04.11.2013, prin urmare sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, inclusiv în ceea ce privește soluționarea conflictului negativ de competență.
În aplicarea dispozițiilor art. 133 NCPC, Curtea apreciază că aparține Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj competența de a soluționa acțiunea promovată împotriva pârâților L. I., B. C., Drulesecu S., C. C. și F. E.
Acțiunea cu care a fost inițial investită instanța în dosarul nr._ a avut două capete de cerere principale: obligarea pârâtei Urezeanu I., în calitate de administrator al .., la plata sumei de 162.885,81 lei, actualizată la data plății, reprezentând contravaloare masă lemnoasă preluată de la Ocolul Silvic Turceni, acțiune întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, și respectiv obligarea pârâților L. I., B. C., Drulescu S., C. C. și F. E., în calitate de salariați ai Direcției Silvice Gorj, la plata unor sume diferite de bani, calculate pentru fiecare salariat în parte în funcție de salariul net al fiecăruia, acțiune întemeiată pe răspunderea patrimonială a salariatului, conform art.254 alin.1 Codul muncii.
Chiar dacă din petitul acțiunii rezultă că al doilea capăt de cerere a fost formulat în subsidiar, Curtea apreciază că acesta nu are un caracter accesoriu, pentru a putea opera prorogarea legală a competenței instanței investite cu soluționarea cererii principale cu privire la soluționarea cererilor accesorii, adiționale și incidentale, potrivit dispozițiilor art. 123 alin. 1 NCPC.
Astfel, potrivit art. 30 alin. 4 NCPC, cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal; ori, soluționarea cererii privind răspunderea patrimonială a salariaților reclamantei presupune analizarea îndeplinirii condițiilor art. 254 din Codul muncii – dacă angajații și-au îndeplinit sau nu sarcinile de serviciu și au cauzat sau nu în acest mod un prejudiciu unității angajatoare - și nu depinde în totalitate de soluția dată cererii privind angajarea răspunderii contractuale a pârâtei Urezeanu I..
În consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. 1 NCPC, potrivit cărora, atunci când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul din capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
Prin urmare, competența de soluționare a cererii disjunse formulate de reclamantă în contradictoriu cu L. I., B. C., Drulesecu S., C. C. și F. E., în temeiul răspunderii patrimoniale a salariatului pentru pagubele produse angajatorului în îndeplinirea sarcinilor de serviciu va fi stabilită în favoarea Tribunalului Gorj, față de dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 din Codul Muncii coroborate cu art. 1 lit. p și i din Legea nr. 62/2011.
În acest sens, prezintă relevanță împrejurarea că dintre salariații chemați în judecată, numita F. E. – contabil șef – are calitatea de personal contractual, și nu face parte din personalul silvic, în sensul art. 1 alin.1 din OUG nr. 59/2000, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 58 alin. 1 din OUG alin.1, conform cărora personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În privința celorlalți salariați, care au calitatea de pădurar, șef district și respectiv șef ocol, Curtea nu poate stabili competența de soluționare a cererii în favoarea secției de contencios administrativ sau a secției de conflicte de muncă și asigurări sociale, nefiind investită în acest sens, prezenta sesizare vizând conflictul de competență ivit între judecătorie și tribunal – secția litigii de muncă și asigurări sociale.
În acest context, Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări sociale, va putea aprecia asupra competenței de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu pârâții care fac parte din personalul silvic, având în vedere, pe de o parte, faptul că Decizia nr. 3/2014 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a acțiunilor în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuții de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, fiind dată în interpretare art. 6 alin. 1 din OUG nr. 86/2006 (acțiunea formulată de reclamanta R. R. - Direcția Silvică Gorj vizează încălcarea atribuțiilor de serviciu referitoare la exploatarea și vânzarea-cumpărarea masei lemnoase), dar și dispozițiile art. 130 NCPC privind termenul în care poate fi invocată necompetența.
Față de aceste considerente, va reține Curtea că aparține Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, competența de soluționare a prezentei acțiuni, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 133 C.pr.civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta R. R.- Direcția Silvică Gorj, cu sediul în Tg. J., . P. nr.3, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții L. I., B. C., Drulesecu S., C. C., cu domiciliul ales la sediul av. D. R., din orașul Tismana, . județul Gorj și F. E., domiciliată în Turceni, sat Valea Viei, ., județul Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și asigurări Sociale.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2014
Președinte, M. C. Ț. | ||
Grefier, D. S. O. |
27.10.2014
Red.jud.M.C.Ț.
5 ex/AS
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 332/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 765/2014.... → |
|---|
