Acţiune în constatare. Decizia nr. 332/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Apelanta a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, deoarece a fost dată cu aplicarea unei norme legale abrogate (Ordinul 50/1990 a fost abrogat în 2001 și instanța a acordat grupa de muncă pentru perioada 14.07._74 și 26.02._01).

Susține că deși instanța face aplicarea jurisprudenței CEDO, trimițând la cauza B., fără să observe că CEDO își întemeiază hotărârea pe legi existente și nu abrogate, așa cum este Ordinul 50/1990, cu toate acestea încadrează greșit la poziții din anexa ce au în vedere activități executate de alte categorii de muncitori, nicidecum de frezori.

Arată că reclamantul a lucrat ca frezor și controlor la Secția Autoutilare și la Fabrica ECU, iar din activitatea ce a prestat și locul de muncă în care a lucrat se deduce de oricine că acesta nu a polizat, șlefuit, sablat sau degresat, ci pur și simplu a frezat anumite piese pe o mașină specială numită mașină de frezat.

Mai arată apelanta că au fost și sunt locuri de muncă unde anumiți salariați ce practică meseria de frezor sau strungar sunt încadrați în grupa de muncă, iar aceștia sunt prevăzuți în anexele la CCM EP ce se găsesc la dosarul de fond, dar reclamantul nu a lucrat în aceste locuri de muncă și instanța de fond nu a ținut cont de această anexă.

Solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea pricinii în fond.

În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 488 pct. 8 Noul Cod proc. civ.

La data 13 12 2013 intimatul a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Apelul este fondat.

Reclamantul prin actiunea formulata a solicitat instantei sa se constate ca a desfasurat activitate in grupa a II de munca, în procent de 100%, invocand in acest sens prevederile pct. 34, 69 și 160 din Ordinul Nr. 50/1990.

Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a constat că, în perioada menționată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, 14 07_74,26 02_01 petentul a îndeplinit funcția de frezor și controlor la Secția Autoutilare și la Fabrica ECU, activitate care se încadrează în grupa a II a de muncă potrivit anexei II, pct.34, 69 din Ordinul nr.50/1990.

Potrivit alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. II.

Potrivit alin. 3, beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așa cum se observa din dispozițiile ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului. In acest sens, ordinul a stabilit prin alin. 1, 2 si 3 modalitatea de stabilire si încadrare in grupele de munca. In consecința, daca prin alineatele 1 si 2 s-au prevăzut in mod expres locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale, beneficiare de grupe de munca, încadrarea salariaților realizându-se ca urmare a regăsirii acestora in una din situațiile cuprinse in anexe, prin alineatul 3 s-a prevăzut posibilitatea ca alți salariați care nu se regăsesc expres in una din situațiile din anexe, sa fie beneficiare a unei grupe de munca, prin asimilare, ca urmare a prestării efective a muncii in una din situațiile cuprinse in anexe.

Aceasta asimilare se realizează indiferent de numărul salariaților si din categoria profesionala din care face parte.

In concluzie, încadrarea in grupele de munca se face fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.

Potrivit pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada că intimatul îndeplinește condițiile de încadrare în grupa a II a de muncă fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.

Stabilirea încadrării unei persoane in grupa de munca se realizează in concret, prin raportare la atribuțiile efective ale meseriei și la condițiile de munca in care fiecare salariat iși desfășoară activitatea.

Beneficiul grupei de munca nu se acorda dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de munca, indiferent de profesia, locul de munca sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.

In raport de prevederile mai sus menționate se constata ca pentru stabilirea încadrării unui salariat in grupa de munca, unitatea sau instanța de judecata chemata sa soluționeze conflictul de munca are obligația sa verifice îndeplinirea condițiilor legale de către salariat prin raportare la situația concreta in care acesta si-a desfășurat activitatea sub aspectul operațiilor efectuate, condițiilor specifice, locului de munca, timpului efectiv lucrat la locurile de munca incluse in grupe, pentru întreaga perioada in care se solicita beneficiul grupei de munca.

Instanța de fond, admițând acțiunea, nu a făcut o analiza in fapt si drept a situației concrete a salariatului reclamant, prin raportare la modul in care acesta îndeplinea condițiile legale mai sus menționate, realizând o analiza generala, prin raportare mai mult la faptul că alți colegi de ai reclamantului au fost încadrați în grupa de muncă fără să arate în concret care au fost operațiile executate de reclamant în toată perioada în litigiu, ce fac parte din cele arătate în anexa II, pct. 34, 69 din Ordinul nr. 50/1990 și justifică încadrarea în grupa a II-a de muncă.

Declarația martorului audiat în cauză, nu poate fi considerată a fi relevantă, întrucât au avut meserii diferite unul lăcătuș,celălalt frezor și controlor iar descrierea condițiilor de muncă este mult prea generală pentru a fi valorificată ca o probă pertinentă.

Curtea constată că la unitatea angajatoare s-a urmat procedura de încadrare în grupa a II a de muncă, iar comisia mixtă patronat-sindicat, la Divizia Mașini Electrice Rotative ,nu a nominalizat și meseriile de frezor și controlor ocupate de intimatul-reclamant în perioada în litigiu..

Instanța de fond greșit a reținut că nu are importanță acest fapt, atâta timp cât art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că nominalizarea persoanelor în grupe de muncă se face de către aceștia, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.

Greșită este și reținerea instanței că prin acordarea grupei de muncă unui alt strungar s-a creat o discriminare, deoarece din înscrisul depus la dosar reiese că s-a procedat la nominalizarea strungarilor dar de la altă divizie, astfel că este vorba de locuri de muncă diferite și nu se poate spune că cei doi salariați sunt în situații comparabile. Chiar de-ar fi vorba și de aceeași divizie nu se pot supune comparației condițiile de muncă concrete în care și-ar fi desfășurat activitatea două persoane diferite, după cum probatoriul administrat în cele două spețe poate fi distinct.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 480 Noul Cod proc. civ., apelul va fi admis.

Va fi schimbată sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă . sediul în C., Calea București, nr. 80, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 6486/15.10.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. D., domiciliat în C., .. 4, ., ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.

Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07 Februarie 2014.

Red. MM

Tehnored. A.G. 17 februarie 2014

Jud. fond: M. F.