Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3802/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3802/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 2034/95/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3802
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: S. A. C.
Judecător: T. Ț.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă U. S. Libere din Invățământ Gorj pentru membru de sindicat Roventa V., cu sediul în Târgu Jiu, ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1579/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala G. Drăguțești, cu sediul în Drăguțești, jud. Gorj, Consilliul L. Drăguțești, cu sediul în Drăguțești, jud. Gorj, L. T. Tismana, cu sediul în Tismana, jud. Gorj, și C. L. Tismana, cu sediul în Tismana, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat și motivat în termen legal, iar în cauză se solicită și judecarea conform art. 223 Cod proc. civ.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 1579 din 26.06.2014 a admis cererea formulată de către reclamanta U. S. LIBERE DIN INVATAMANT GORJ in numele si pentru membrul de sindicat ROVENTA V., în contradictoriu cu pârâții Scoala Gimnaziala Dragutesti, C. L. Dragutesti, L. T. C. L. Tismana.
A obligat pârâta Scoala Gimnaziala Dragutesti să emită o noua decizie privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei incepand cu 29.04.2011 pana la 13.05.2011 in temeiul Legii 330/ 2009, Legii 285/2010 decizie care să aibă în vedere drepturile salariale cuvenite acesteia în luna decembrie 2009 în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008.
A obligat pârâții Scoala Gimnaziala Dragutesti, C. L. Dragutesti sa asigure fondurile necesare si sa achite reclamantei diferența dintre drepturile bănești cuvenite incepand cu 29.04.2011 pana la 13.05.2011 in raport de drepturile banesti cuvenite acesteia in luna decembrie 2009 in conformitate cu dispozitiile Legii 221/2008, drepturi banesti ce vor fi reactualizate conform indicelui inflational de la data datorarii pana la data platii efective.
A constatat prescris dreptul material la actiune pentru perioada 01.01._11 si respinge cererea pentru aceasta perioada.
A respins cererea fata de pârâtele L. T. Tismana si C. L. Tismana ca neintemeiata .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este cadru didactic în cadrul unitatii scolare pârâte Scoala Gimnaziala Dragutesti si a functionat in perioada 01.09._10 ca si cadru didactic in cadrul Liceului T. Tismana . .
Prin acțiunea ce formează obiectul dosarului de față, a solicitat să fie obligați pârâții să facă reîncadrarea utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a OG. Nr. 15/2008, începând cu data de 1 ianuarie 2010, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
În esență, a susținut că Legea nr. 221/2008 nu a fost aplicată, iar drepturile salariale nu au fost calculate potrivit acestei legi, fapt ce a avut drept consecință aplicarea incorectă și a Legii nr. 330/2009.
Instanța a reținut că prin Ordonanța de Urgenta nr. 15/2008, art. 1, alin.1, lit. b, coeficientul de multiplicare pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare au fost majorate cu 10 % începând cu 1.01.2008, fata de nivelul din 31.12.2007, iar începând cu data de 1.10.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic urma sa fie de 400.00 lei.
Prin Ordonanța de Urgenta nr. 136/2008 s-a prevăzut ca in perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ se stabilește astfel: 299,933 lei pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1, alin.1, lit. c din OG 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, iar valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ stabilita prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, in toate anexele, coeficientul de multiplicare 1,000 fiind de 299,933 lei pe întreaga durata a anului 2009.
Având în vedere prevederile Legii nr. 330/2009, institutia scolara a emis o nouă dispoziție prin care a fost reîncadrat personalul unității de învățământ, fără a avea însă în vedere faptul că în luna decembrie 2009 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic trebuia să fie de 400.00 lei.
Dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 prevăd că reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. De asemenea, art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 prevede că personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Cum în luna decembrie 2009, salariul reclamantei trebuia să fie calculat în funcție de prevederile Legii nr. 221/2008, instanța a constatat că la încadrarea acestuia dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 nu au fost respectate, iar reclamanta a fost prejudiciat, drepturile salariale fiind eronat stabilite.
Mai mult decât atât prin Decizia nr. 11/2012, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C., stabilind că: “(…) în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.”
Pe de altă parte, în anul 2011 salarizarea personalului plătit din fondurile publice a fost reglementă de Legea nr. 285/2010, iar la art. 1 alin. 1 din această lege se menționează faptul că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Alineatul 3 al articolului 1 reglementează modalitatea de stabilire a cuantumului brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
S-a constatat, astfel, că în luna decembrie 2010 salariul reclamantei trebuia să fie stabilit pornind de la aplicarea corectă a art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009, însă aceste aspecte nu au fost avute în vedere de către angajator.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 285/2010 personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Ca atare, a fost obligată pârâta Scoala Gimnaziala Dragutesti, în calitate de angajator, să emită o nouă decizie privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei începând cu data de 01.01.2011 pana la 13.05.2011, decizie care să aibă în vedere drepturile salariale cuvenite acesteia în luna decembrie 2009 în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008.
In ceea ce priveste pârâtele L. T. Tismana si C. L. Tismana cererea a fost respinsa fata de acestea ca neintemeiata intrucat reclamanta este in prezent angajat al Scolii Gimnaziale Dragutesti, aceasta fiind in masura sa emita o noua decizie de reincadrare, sa calculeze si sa achite drepturile banesti cuvenite reclamantei, pentru perioada in care reclamanta a fost angajata la aceasta unitate scolara incepand cu 01.01.2010 cererea fiind prescrisa
Referitor la cererea de acordare a drepturilor banesti aferente perioadei 01.01._11, intrucat cererea de chemare in judecata a fost introdusa la data de 29.04.2014, s-a retinut ca termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 268 al. 1 lit. c Codul Muncii a fost nesocotit astfel incat pentru aceasta perioada a fost respinsa cererea ca prescrisa.
D. fiind că reclamanta a fost privată de drepturile sale, a fost obligata pârâta Scoala Gimnaziala Dragutesti să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile bănești astfel stabilite și cele primite începand cu 01.01.2011 pana la 13.05.2011 sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta-reclamantă U. S. Libere din Învățământ Gorj în numele membrului de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că în mod eronat instanța de fond a admis în parte acțiunea iar pentru perioada 01.01._11 considerând ca fiind prescris dreptul material la acțiune, astfel respingând cererea față de pârâții L. T. Tismana și C. L. Tismana..
Instanța de fond a interpretat în mod greșit temeiul legal invocat prin cererea de chemare în judecată pronunțând o soluție netemeinică și nelegală.
În acest sens menționează faptul că începând cu data de 13 mai 2011 au intrat în vigoare dispozițiile Legii 63/2011, care a stabilit un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ. Potrivit art.2 alin .l al anexei 5 a Legii 63/2011, " salariul brut al personalului didactic este compus din salariul de bază, la care se adaugă sporurile, indemnizațiile, precum și alte drepturi salariale prevăzute de lege".
Cum este și firesc, drepturile salariale astfel determinate nu pot fi inferioare acelor de care reclamanții beneficiau până la . noii legi. În ceea ce privește salarizarea reclamanților pentru anul 2012, potrivit prevederilor alin. 3 din art.1 al art. II din OUG nr.80/_, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, " în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții". Întrucât reclamanții desfășoară activitatea în aceleași condiții, își vor păstra drepturile salariale avute în decembrie 2011.
A invocat Decizia nr. 11/2012 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție care, în soluționarea recursului în interesul legii, a arătat că dreptul personalului didactic de predare și auxiliar la salarizarea conform Legii nr. 221/2008, care a aprobat cu modificări OUG nr. 15/2008, s-a perpetuat și după data de 01.01.2010 conform art. 30 din Legea nr.330/2009, "în exercitarea dreptului la respectarea bunului", conform art. 53 din Constituția României dar și conform prevederilor art. 1, primul paragraf, a doua frază ale Protocolului adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
În urma celor expuse, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466-482 Cod pr. civ.
Intimații-pârâți nu au depus întâmpinare.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr.330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal din unitatea școlară, în baza art.30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 care stabilește că în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009. Acest articol a fost coroborat și cu prevederile art. 5 alin. 6 din OUG nr.1/2010 care prevede că: „Reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009”.
Așadar, când s-a procedat la reîncadrarea personalului din unitatea școlară conform prevederilor art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010, s-au avut în vedere salariile de bază stabilite conform OUG nr. 41/2009, fără să se țină seama de salariile pe care reclamanții ar fi trebuit să le aibă în mod corect conform hotărârilor judecătorești ce vizau aplicarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, aprobată cu modificări prin legea nr. 221/2008.
În cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin Ordonanța Guvernului nr.15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ca urmare a constatării, prin decizii succesive pronunțate de Curtea Constituțională, a neconstituționalității modificărilor aduse Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, așa cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Instanțele de judecată au dat câștig de cauză salariaților și prin hotărâri judecătorești au obligat unitățile școlare să calculeze drepturile salariale ale reclamanților rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008 și să plătească acestora diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea OG nr.15/2008, până la data de 31.12.2009.
La data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, iar noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
În ce privește salariile pentru anul 2011, instanța reține că au continuat să fie calculate greșit doar până la data de 13.05.2011, deoarece au avut ca punct de plecare salariul din luna octombrie 2010. Astfel, potrivit art.1 din Legea 285/2010 s-a prevăzut că "Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%". Așadar în prima parte a anului 2011 s-a procedat doar la o majorare cu 15% a salariilor din octombrie 2010, salarii care așa cum am arătat fuseseră greșit stabilite.
Cu privire la drepturile salariale solicitate după 13.05.2011, instanța de apel reține că începând cu această dată a intrat în vigoare Legea 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ care a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
În atare situație este nefondată susținerea apelantului în sensul că drepturile salariale ar fi trebuit să fie calculate prin raportare la salariul din decembrie 2009, calculat cu aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 221/2008.
Cuantumul salariului din decembrie 2009 astfel calculat a avut influență asupra drepturilor salariale ale personalului din învățământ în perioada 01.01._11, perioadă în care salariile personalului din învățământ s-au calculat în conformitate cu Legea nr. 330/2009, respectiv Legea nr. 285/2010.
Legea nr. 63/2011 a reglementat un alt sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilind expres că doar dispozițiile sale sunt aplicabile și doar în raport de acestea se calculează salariile pentru perioada ulterioară intrării sale în vigoare.
În aceste condiții, susținerea în sensul că drepturile salariale calculate cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 s-ar cuveni și după data de 13.05.2011 este nefondată, întrucât se susține aplicarea ultraactivă a legii vechii pentru o perioadă ulterioară datei ieșirii ei din vigoare.
Nefondată este și susținerea că pretențiile reclamanților pentru perioada ulterioară datei de 13.05.2013 și-ar găsi temeiul în dispozițiile deciziei nr. 11/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât această decizie nu are în vedere perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 și nici nu interpretează dispozițiile acestei legi, ci ale celor anterioare.
O altă critică adusă de apelant modului de calcul al salariului în perioada dedusă judecății, vizează încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.
Mai întâi se va analiza dacă drepturile de natură salariată intră în sfera noțiunii de bun și, prin urmare, beneficiază de protecția asigurată de prevederile alin. 1 al protocolului 1.
Jurisprudența C.E.D.O. în acest domeniu este deosebit de nuanțată, iar din analiza ei rezultă că se face o distincție esențială, de către Curte, între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariu, câștigat pentru o perioada în care munca a fost prestată.
Astfel, în cauza Lelas v/Croația din 20 mai 201, Curtea a statuat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, dar ceea ce s-a obținut, ce s-a câștigat în temeiul legii aplicabile până la acel moment, reprezintă un „bun" în sensul art.1 din Protocolul 1, Prin urmare, fiind prevăzut într-un act normativ, dreptul reclamantului la sume de bani zilnice pentru munca efectuată este suficient de determinat pentru a fi considerat bun.
Edificatoare în acest sens este și hotărârea Marii Camere în cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007 în care reclamanții susțineau că au dreptul la un supliment bănesc, care însă fusese abrogat. Curtea a statuat că pretenția poate fi considerată bun dacă este suficient de determinată și fundamentată legal în dreptul intern ( de exemplu, când există o jurisprudență constantă care să recunoască acel drept ). Curtea a reținut că reclamanții nu aveau o speranță legitimă de a primi un spor la salariu individual din moment ce schimbându-se condițiile pentru acordarea lui, dreptul la acel spor a încetat.
In mod similar se statuează și în speța Bahceyaka c/ Turciei din 13 iulie 2006, unde Curtea reiterează faptul că un venit viitor poate fi considerat „bun" numai dacă venitul a fost câștigat sau dacă există un titlu executoriu cu privire la acel venit.
Așa cum rezultă din hotărârile pronunțate, pentru ca dreptul salarial să fie considerat un bun trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Convenție, dat fiind faptul că se protejează dreptul la salariu de către Convenție, iar nu și întinderea lui.
Prin urmare, prin dispozițiile Lg nr. 63/2011, nu s-a adus atingere dreptului la salariu, ci se reglementează un alt mod de calcul al salariului, ceea ce din perspectiva jurisprudenței CEDO analizată nu este o încălcare a Convenției și a art. 1 din Protocol.
In acest sens, jurisprudența C.E.D.O. statuează că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea constată că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situației în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei (Wieczorek C. Poloniei, hotărârea din 08 decembrie 2009, par. 59 sau Mellaeher C. Austriei, Hotărârea din 19 decembrie 1980, par. 53 ).
Având în vedere că nu este vorba de o privare de proprietate, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate, și se va analiza în concret în ce măsură funcționarul public a fost lipsit în totalitate de salariu ( Kjartan Asmundsson C. Islandei, hotărârea din 12 octombrie 2004, par. 39 ), funcționarul și familia sa au fost lipsiți în totalitate de mijloace de subzistență (Azinas c. Ciprului, par. 44 ) sau măsura este discriminatorie ( Kjartan Asmundsson C. Islandei, citată mai sus, par. 39 ).
Ori, în speță, salariatul nu a fost lipsit în totalitate de salariu, nu s-a dovedit nici în ce măsură familia sa ar fi lipsită în totalitate de mijloace de subzistență, iar măsura nu este discriminatorie, pentru că se aplică tuturor salariaților din sectorul respectiv.
În aceste condiții trebuie avută în vedere marja mare de apreciere pe care Curtea o lasă statelor în stabilirea propriilor politici în această materie, marjă care este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din consecințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei și marja mare de apreciere de care se bucură statele în domeniu, se poate conchide că în cauza s-a demonstrat că măsura de recalculare a salariului în temeiul unei alte legi de salarizare, aplicabile fără discriminare personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ nu încalcă condițiile reglementate de art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, potrivit art. 480 Cod procedură civilă apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă U. S. Libere din Invățământ Gorj pentru membru de sindicat Roventa V., cu sediul în Târgu Jiu, ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1579/26.06.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Școala G. Drăguțești, cu sediul în Drăguțești, jud. Gorj, Consilliul L. Drăguțești, cu sediul în Drăguțești, jud. Gorj, L. T. Tismana, cu sediul în Tismana, jud. Gorj, și C. L. Tismana, cu sediul în Tismana, jud. Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 Octombrie 2014.
Președinte, S. A. C. | Judecător, T. Ț. | |
Grefier, A. Golașu |
Red.jud.S.A.C./7 ex/23 10 2014
Jud.fond L.T.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
