Obligaţie de a face. Decizia nr. 1187/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1187/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 3004/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1187/2014
Ședința publică de la 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. – Președinte Instanță
Judecător M. C. Ț.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta S.C. C. S.A., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 1969/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ț. D., având ca obiect „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelanta pârâtă S.C. C. S.A. avocat G. M., iar pentru intimatul reclamant Ț. D., avocat R. C. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, învederându-se că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază că nu se mai impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului și, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Avocat G. M., pentru apelanta pârâtă, susține oral motivele invocate în cererea de apel, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia și în principal, anularea sentinței apelate și pe fond, respingerea cererii ca lipsită de interes, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Avocat R. C., pentru intimatul reclamant, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, conform motivelor expuse în întâmpinare și obligarea . eliberarea adeverinței cu salarii brute pentru perioada 25.06.1974 – aprilie 1992 solicitată de reclamant, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul O. prin sentința civilă nr.1969 de la 28.11.2013 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ț. D., domiciliat în Slatina, ., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat C. R., cu sediul în Slatina, ., județul O., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Slatina, ., județul O., Cod Unic de înregistrare nr. RO_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului O. sub nr. J_, a dispus obligarea pârâtei să îi elibereze reclamantului adeverință, care să cuprindă salariile brute cu evidențierea sporurilor și a celorlalte adaosuri salariale de care a beneficiat pe perioadele 25.06.1974 – aprilie 1992.
A obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei în perioada 25.06.1974 –19.12.1997 în funcția de inginer, șef birou, respectiv director, conform carnetului de muncă depus la dosar.
Pârâta a eliberat acestuia adeverințele nr. 317/06.02.2004 (fila 39) și nr. 305/06.02.2004 (fila 40), în care s-a menționat sporul de vechime de care a beneficiat reclamantul în perioada în care a avut calitatea de salariat la această societate și grupa de muncă în care a fost încadrat, adeverințe pe baza cărora i-au fost stabilite drepturile de pensie.
La data de 10.04.2013 mai mulți foști salariați ai pârâtei, printre care și reclamantul, au solicitat acesteia eliberarea adeverințelor cu salariile brute și sporurile (prime, salarii de merit, spor de șantier, diurne, etc.) realizate în perioada în care au desfășurat activitate. La data de 23 mai 2013 pârâta a transmis un răspuns la această solicitare în sensul că salariații au primit la data încetării activității adeverințele necesare pensionării, iar pentru prime, salarii de merit, spor de șantier, diurne, acord global nu se poate elibera adeverința solicitată vând în vedere că societatea nu a reținut și virat contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii pentru aceste sume, decizia nr. 19/2012 a ÎCCJ făcând referire la această situație.
Potrivit dispozițiilor art. art. 40 alin. 2 lit. h) din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația eliberării, la cerere, a documentelor care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Conform art. 34 alin. 5 din Codul Muncii, "la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat sa elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea in muncă, în meserie și în specialitate ".
Deși reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a i se emite o adeverință cu salariile și celelalte venituri realizate în perioada lucrată la pârâtă, aceasta nu a dat curs solicitării, prin această atitudine încălcând dispozițiile susmenționate.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei conform căreia pentru prime, salarii de merit, spor de șantier, diurne, acord global, nu a fost reținută și virată contribuția de asigurări sociale, în condițiile în care obligația eliberării adeverinței cu veniturile realizate nu este condiționată de plata contribuțiilor către bugetul de stat. Mai mult, aceasta are posibilitatea menționării în adeverință a sumelor care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Totodată, nu este în competența pârâtei aprecierea sporurilor cu caracter permanent sau a veniturilor care se iau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, acest atribut revenind instituțiilor abilitate cu stabilirea pensiei.
Singura obligație pe care o are angajatorul în acest sens, la încetarea contractului de muncă, aste aceea de a elibera salariatului documente care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate. Or, pârâta nu a dovedit că a eliberat reclamantului acest act, motiv pentru care acțiunea formulată este întemeiată.
Pârâta nu se poate prevala în justificarea refuzului de a elibera adeverința nici de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 19/2012 (dată în aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. e) și art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și pct. V din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la sporurile și veniturile suplimentare utilizate la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 19/2000, în procedura de stabilire și recalculare a drepturilor de pensie), nici de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 19/2011 (dată în interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat).
Astfel, potrivit Deciziei nr. 19/2011, formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Conform Deciziei nr. 19/2012, sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
D. fiind scopul declarat al recursului în interesul legii, de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, deciziile pronunțate sunt obligatorii pentru instanțe. Pârâta nu este, însă, exonerată de obligația de a elibera reclamantului adeverință cu toate veniturile realizate, astfel cum rezultă din evidențele sale, nefiind de competența acesteia aprecierea sumelor care sunt luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, și a dispus obligarea pârâtei să-i elibereze reclamantului adeverință care să cuprindă salariile brute cu evidențierea sporurilor și a celorlalte adaosuri salariale de care a beneficiat pe perioada în care a avut calitatea de salariat al pârâtei, 25.06.1974 – aprilie 1992.
În temeiul art. 453 coroborat cu art. 451 N.C.p.c., instanța a obligat pârâta la cheltuieli de judecată către reclamant, în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariul avocat, achitat cu chitanța depusă la fila 55 dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a manifestat o totală lipsă de rol activ, încălcând norme obligatorii, în sensul examinării susținerii pretențiilor și apărărilor părților, cu punerea în dezbatere a acestora-stăruind prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii-în scopul pronunțării unei soluții temeinice și legale.
Arată că neprocedând în acest fel, instanța a greșit din punct de vedere procesual-nelegealitate-prin ignorare și neexaminare probe certe.
Analizând soluția instanței de fond din punct de vedere al legalității, se va constata faptul că, este greșită și s-ar impune în condițiile art.476 pct.3 Noul Cod pr.civilă anularea acestei soluții și pe fond respingerea cererii ca lipsită de interes.
Supune atenției instanței de control judiciar un aspect nou pe care actuala conducere a societății nu l-a cunoscut, evenimentul fiind foarte vechi și anterior acestor persoane în funcțiile de conducere. Precizează însă că, reclamantul a manifestat în opinia sa o totală rea intenție, acesta având la momentul incendiului arhivei societății, funcția de director. De altfel, atât cererea reclamantului cât și a celorlalți foști salariați care au acționat societatea noastră în judecată pentru eliberarea acestor adeverințe, în pofida faptului că ele au fost eliberate la momentul încetării activității, nu au decât menirea de a conduce la o destabilizare a societății noastre. Astfel, pe de o parte impedimentul eliberării adeverințelor astfel cum a dispus instanța pentru inexistența arhivei, iar pe de altă parte, volumul de muncă titanică necesită efectiv angajarea de personal nou care, să încerce să identifice state de plată arhivate de peste 30 de ani, condiții insalubre, chiar de către reclamant prin atributul său de conducător.
Astfel, după îndelungi verificări efectuate de actuala conducere a societății, motivat de faptul că foarte multe documente nu se regăseau în arhivă, s-a constatat că a data de 29 martie 1983, ora 00,45, în urma unui incendiu provocat de un reșou electric nesupravegheat, a ars arhiva și diferite acte importante (cărți de muncă), aflate într-un birou, proprietatea ICMM Târgoviște, astfel încât cel puțin pentru această perioadă societatea recurentă ar fi în imposibilitatea de a mai elibera reclamantului altă adeverință decât cele pe care le-a eliberat deja.
În această situație societatea noastră învederează că din acest motiv obiectiv este în imposibilitatea de a furniza noi informații cu privire la perioada de referință, respectiv 1 aprilie 1975 - 29 martie 1983.
Mai mult, supun atenției instanței de control judiciar și împrejurarea că, astfel cum este efectuată solicitarea reclamantului, în raport de răspunsul transmis societății noastre de către Casa de Pensii O. și în raport de modificările legislative la zi în domeniul pensiilor, solicitarea este lipsită de interes.
Astfel, potrivit prevederilor art.165 din Legea nr.263/2010, cu modificările și completările ulterioare, la determinarea punctajelor lunare, în vederea recalculării drepturilor de pensie, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere al acestora în carnetul de muncă. Totodată, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de angajatori, conform legislației în vigoare.
În raport de această împrejurare solicită instanței a avea în vedere că societatea a operat la zi și în conformitate cu legislația în vigoare la acea dată, în carnetul de muncă al reclamantului și mai mult, i-a eliberat acestuia, în vederea pensionării adeverințele necesare, cu toate sporurile permanente – pentru care s-a reținut și virat la fondul asigurărilor sociale cota stabilită de legislația în vigoare.
Este imposibil ca în prezent, societatea să emită noi adeverințe cu alte sporuri, pentru care nu s-a reținut de la salariat și virat către stat nici un procent, nici o contribuție în vederea modificării, recalculării, drepturilor de pensie.
Plata contribuției de asigurări sociale nu are relevanță în stabilirea punctajului mediu anual, aceasta fiind contribuția angajatorului, asiguratul plătind contribuție individuală de asigurări sociale după data de 01.04.2001.
Din întreaga motivare a reclamantului reiese cu certitudine faptul că o asemenea adeverință i-ar fi necesară pentru recalcularea veniturilor sale de pensie.
Un prim aspect pe care înțeleg să-l supună atenției și analizei instanței de control judiciar constă în faptul că, la încetarea activității, reclamantului i-au fost eliberate toate adeverințele necesare în vederea pensionării, adeverințe ce au fost utilizate în acest scop astfel încât la o primă analiză, cererea dedusă judecății apare ca fiind lipsită de obiect.
Analizând însă susținerea reclamantului conform cu care, adeverința pretinsă i-ar fi necesară la Casa Județeană de Pensii O. pentru recalcularea pensiei, așa cum prevede Decizia nr. 19/2011 și Decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, societatea a procedat la verificarea tuturor documentelor din arhivă pentru a se edifica și a răspunde în mod corect acelei solicitări.
Urmare a verificării statelor de plată aflate în arhiva societății s-a constatat că, pensia suplimentară care s-a calculat și virat conform legii în vigoare din perioada de referință (respectiv în procentul stabilit de legile în vigoare de la acea dată) s-a aplicat la salariul de încadrare menționat în Carnetul de muncă plus sporurile cu caracter permanent.(fapt ce reiese din adeverințele deja eliberate tuturor salariaților).
Din verificările efectuate s-a constatat că societatea nu a reținut și virat pensie suplimentară la salariat pentru prime, salariu de merit, spor de șantier, diurne, acord global.
Întrucât pentru aceste prime, salariu de merit, spor de șantier, diurne, acord global societatea nu a reținut si nu a virat contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, nu poate elibera adeverință în acest sens reclamantului.
Mai mult, reclamantul știe foarte bine că, sporurile la care se face referire a fi cuprinse de noua adresă, nu erau cuprinse în salariul de bază, nefiind sporuri permanente, acestea fiind plătite pe state întocmite separat.(exemplu prime, diurne, acord global, etc.) state care NU mai există efectiv în arhiva societății, împrejurare despre care de altfel reclamantul cunoaște cel mai bine întrucât culpa pentru lipsa acestora i se poate reproșa, având calitatea de director.
Lecturând cele două decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, Decizia nr.19/2012 și Decizia nr.19/2011, se va constata că acestea fac referire la alte situații și nu la situația în care se află reclamantul. Astfel, conform Deciziei nr.19/2011, vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor în sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și,pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Conform Deciziei nr. 19/2012 sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare. Sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Urmare a analizării celor două decizii se va concluziona că legiuitorul a impus îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, care, analizate din punct de vedere al reclamantului nu sunt îndeplinite nici măcar parțial.
Date fiind condițiile impuse de legiuitor, societatea nu a putut elibera conform solicitării reclamantului, neputând prezenta date nereale, cu atât mai mult cu cât din punct de vedere material nu ar fi fost prejudiciată.
Față de dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de situația societății noastre, cererea reclamantului este lipsită de interes, făcându-se o analiză a acesteia prin prisma dispozițiilor art.33 rap. la art.32 litera din Noul Cod de Procedură Civilă și pe cale de consecință în temeiul 40 din Noul Cod de Procedură Civilă se impune respingerea acesteia ca fiind lipsită de interes.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 punctul 2 Noul Cod de procedură Civilă solicită în principal, admiterea apelului, anularea soluției apelate și pe fond respingerea cererii ca lipsită de interes, iar în subsidiar, schimbarea în tot a aceleiași sentințe și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, invocă dispozițiile art.33, 32, 40, 466 și urm., 476, 480 Noul Cod de procedură Civilă.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel, potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
Astfel, intimatul Ț. D. depus întâmpinare arătând că a solicitat societății . unei adeverințe cu salariile brute realizate în perioada 25.06.1974- aprilie 1992 pentru recalcularea pensiei în conformitate cu prevederile deciziilor nr. 19/2011 si nr.19/2012 ale ICCJ a României, având in vedere ca toata aceasta perioadă unitatea susmenționata (fost Șantier 1 Slatina ,G. șantiere antrepriza 2 Slatina), in prezent . in construcții montaj, a executat lucrări în acord global la obiective de investiții cu predare completă pe platformele din Slatina, Călărași, Tulcea, etc, ca fost salariat a acesteia este îndreptățit să beneficieze de prevederile acestei ordonanțe.
Motivând sub diverse forme, . eliberarea acestei adeverințe, deși unități similare din zona (TC Ind C., G. Șantiere Slatina, .) au eliberat în termen foarte scurt adeverințe foștilor salariați.
Arată că este acuzat de destabilizarea societății invocându-se un volum „titanic " de munca pentru aceste adeverințe, deși in opinia sa operațiunea simplifica fiind necesara preluarea din Statul de salarii „numai suma” din ultima rubrica (câștigul brut ) nemaifiind necesara explicitarea componentei acestei sume sau operații suplimentare de adunare sau scădere .
Mai mult societatea invocă un incendiu care ar fi distrus aceste state de salarii. În această privință face următoarele precizări:
- incendiul la o baracă din PFL de fapt a fost un început de incendiu, baraca aflată în faza de producție, sediul central al Grupului de șantiere se afla la acea dată într-o clădire de zidărie în incinta Uzinei de Aluminiu și în acest sediu se afla serviciul de contabilitate, casieria și toate documentele de plată a salariilor inclusiv statele de plată.
In baraca menționata din PFL se afla Biroul ele personal motivat de faptul ca aici se recruta personalul pentru angajare care nu putea avea acces incinta Uzinei de aluminiu pana la perfectarea formelor de angajare .
Începutul de incendiu nu a perturbat in nici un fel activitatea unității, cărțile de munca fiind recuperate in totalitate, ele aflându-se . .
De altfel si activitatea unității s-a desfășurat in continuare normal, acordându-se concedii de odihnă, concedii medicale, pensionări, transferuri, etc, ceea ce presupune existența statelor de salarii pe care actuala conducere a unității susține ca nu mai exista.
De asemenea adeverințele inițiale pentru pensionare, eliberate de societate, inclusiv a sa aflata in acest dosar au fost întocmite folosindu-se statele de salarii pentru care susține societatea că nu mai exista, respectiv din anul 1974 .
Consideră că era mai edificator daca ISU O. (formația de pompieri) anexa la adresa de răspuns solicitata de C., Procesul verbal întocmit cu ocazia constatării acestui început de incendiu, din 28.03.1983, proces verbal semnat si de el.
În ceea ce privește adresa Casei Județene de Pensii O.,.anexata la motivele de apel al . ca nu are nici o relevanta, avand în vedere ca nu face nici o referire la prevederile deciziilor nr. 19/2011 si nr.19/2012 ale ICCJ a României, referindu-se la prevederi anterioare ale acestor decizii.
Față de cele prezentate solicită respingerea apelului formulat de ., ca nefondat, menținerea sentinței civile nr. 1969/28.11.201 pronunțată de Tribunalul O. in dosarul nr._ ca fiind corectă și obligarea . eliberarea adeverinței cu salarii brute pentru perioada 25.06.1974-aprilie 1992.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită admiterea apelului, anularea soluției apelate și pe fond respingerea cererii ca lipsită de interes, iar în subsidiar, schimbarea în tot a acelei sentințe respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de apel.
Față de punctul de vedere al intimatului exprimat prin întâmpinarea transmisă, solicită instanței de control judiciar a aprecia asupra bunei credințe a acestuia și respectiv asupra sincerității sale.
Astfel, constată că, deși la dosarul cauzei există dovezi certe despre situația reală, apelantul susține că societatea nu i-ar fi eliberat adeverințele solicitate, și, mai grav, amintește despre un refuz al societății.
Reamintește pe această cale și face cunoscut instanței faptul că, intimatul
reclamant a îndeplinit funcția de director al acestei societăți, că acesta și-a eliberat
singur și personal adeverințele necesare în vederea pensionării, fapt pe care de altfel îl
recunoaște în întâmpinarea sa.
Mai mult, de-a lungul timpului, între intimat și societate au mai existat litigii astfel încât, intimatul deține inclusiv adeverințe cu toate sporurile primite în perioada lucrată în societate, situație în care acțiunea de față a fost promovată mai mult decât cu crea credință întrucât adeverințele pe care le deține cuprind toate informațiile necesare, respectiv solicitate prin cauza de față.
Față de aceste susțineri, solicită a se avea în vedere că la momentul încetării activității, societatea a eliberat intimatului reclamant toate adeverințele solicitate, dovadă că acesta a și beneficiat de drepturile de pensie cuvenite. Mai mult, urmare a solicitării reclamantului efectuată prin intermediul acelui Cabinet de Avocatură, de asemenea societatea a constatat că au fost eliberate acele adeverințe astfel încât a transmis punctul său de vedere, prin urmare imposibil de reținut un refuz în sarcina societății.
Nu precizează în nici un fel și categoric nu obligă textul de lege invocat, angajatorul, să elibereze adeverințe care să cuprindă, diurne, prime sau alte sporuri pe de o parte este bine cunoscut că nu au caracter permanent, pe de altă parte, atunci când se acordau se plăteau pe state de plată distincte, fapt care ar fi imposibil de identificat de angajator.
În ce privește susținerea reclamantului față de adresa emisă de Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență O. conform cu care aceasta nu ar fi o probă utilă și veridică, o apreciază ca fiind mai mult decât puerilă și deplasată. Cu privire la utilitatea probei, aceasta este o apreciere care cade exclusiv în sarcina instanței de judecată, iar în ce privește veridicitatea consideră că nu trebuie să-i acorde asistență juridică gratuită atâta vreme cât beneficiază de serviciile unui apărător angajat, pentru a-l sfătui cu privire la eventualele demersuri ce trebuie întreprinse. Speculația că s-au menționat cu exactitate ca fiind distruse în acel incendiu cărți de muncă, și că a fost efectuată doar pro cauza, o consideră ca fiind nu numai o răutate a reclamantului care, a extras din context, adresa ISU O. fiind clară și precizând - a ars arhiva și diferite acte importante (cărți de muncă), dar și o lipsă de cunoaștere a faptului că, în speță nu se pot apăra cu arderea unei cărți de muncă ce în realitate este deținută de reclamant, iar informațiile solicitate nu sunt cuprinse în acele carnete de muncă ci în cu totul acte documente.
În această situație societatea este în imposibilitatea de a furniza noi informații cu privire la perioada de referință, respectiv 1 aprilie 1975 - 29 martie 1983.
Având în vedere însă solicitarea transmisă de societatea noastră ISU O., conform cu care au solicitat o copie de pe procesul verbal de intervenție, iar urmare a solicitării li s-a eliberat doar acel document, solicită respectuos instanței a veni cu o adresă la ISU O. pentru a comunica o copie de pe acel proces verbal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 punctul 2 Noul Cod de procedură civilă solicită în principal, admiterea apelului, anularea soluției apelate și pe fond respingerea cererii ca lipsită de interes, iar în subsidiar, schimbarea în tot a acelei sentințe și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru dovedirea motivelor de apel, apelanta a depus la dosar înscrisuri, anume adresa nr._/29.11.2010 a Casei Județene de Pensii O., adresa nr._/12.12.2013 a Inspectoratului pentru Situații de Urgență „M. B.” O., adresa nr. 165/11.12.2013 a .>
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod temeinic și în concordanță cu dispozițiile art. 34 alin. 5 și art. 40 alin.2 lit. h din Codul muncii a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtei să îi elibereze reclamantului adeverință, care să cuprindă salariile brute cu evidențierea sporurilor și a celorlalte adaosuri salariale de care a beneficiat pe perioadele 25.06.1974 – aprilie 1992, este întemeiată
Susținerile apelantei referitoare la imposibilitatea emiterii adeverinței datorită faptului că parte din arhiva societății ar fi ars în urma unui incendiu în anul 1983, nu vor putea fi reținute.
Astfel, înscrisul depus în apel pentru dovedirea acestor afirmații, anume adresa nr._/12.12.2013 a Inspectoratului pentru Situații de Urgență „M. B.” O., menționează într-adevăr că la data de 29.03.1983 Compania de Pompieri Slatina a intervenit pentru stingerea unui incendiu la o baracă din PFL aparținând I.C.M.M Târgoviște; în cuprinsul aceleiași adrese însă se menționează că în urma evenimentului „s-au degradat” arhiva și diferite acte importante (cărți de muncă), fără a se face referire așadar la distrugerea în totalitate a respectivelor înscrisuri.
Mai mult decât atât, pretinsa imposibilitatea a apelantei de a mai furniza alte informații datorită distrugerii arhivei este contrazisă de însuși faptul că, ulterior acestui incendiu, aceasta a eliberat adeverințele nr. 317/06.02.2004 (fila 39) și nr. 305/06.02.2004 (fila 40), în care s-a menționat sporul de vechime de care a beneficiat reclamantul în perioada în care a avut calitatea de salariat la această societate și grupa de muncă, fapt ce justifică presupunerea că, și ulterior acestui eveniment, aceasta mai deținea evidențe cu privire la activitatea desfășurată de intimatul reclamant.
Nici criticile referitoare la lipsa de interes a reclamantului nu sunt întemeiate.
Este adevărat că legiuitorul enumera, în art. 32 NCPC, printre condițiile de exercitare a acțiunii civile, și justificarea unui interes, ce reprezintă folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat cererea și care, potrivit art.33 NCPC, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Justificarea interesului trebuie însă apreciată prin raportare la momentul formulării acțiunii, iar prin raportare la acest moment reclamantul justifică un interes legitim, anume folosirea respectivei adeverințe la recalcularea pensiei, în însuși cuprinsul cererii de chemare în judecată acesta arătând că respectiva adeverință îi este necesară la Casa Județeană de Pensii O. pentru recalcularea pensiei, conform deciziilor nr. 19/2011 și nr. 19/2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analiza aspectelor invocate de apelantă referitoare la faptul că reclamantului nu i-ar fi aplicabile respectivele decizii pronunțate în interesul legii excede însă obiectului prezentei cauze, asupra eventualității recalculării pensiei în baza adeverinței urmând a se pronunța instituțiile cu atribuții în acest domeniu și eventual instanța de judecată, dacă va fi investită în acest sens.
De altfel, invocând că nu sunt aplicabile Deciziile în interesul legii nr. 19/2011 și nr. 19/2012 deoarece pentru prime, salariu de merit, spor de șantier, diurne, acord global, societatea nu a reținut și nu a virat contribuții de asigurări sociale la sistemul de pensii, apelanta nu face decât să confirme că deține evidențe cu privire la aceste aspecte.
În acest context, refuzul de eliberare a unei adeverințe cuprinzând salariile brute cu evidențierea sporurilor și a celorlalte adaosuri salariale, este justificat doar de modalitatea în care apelanta înțelege să interpreteze dispozițiile legale în materie de asigurări sociale și deciziile pronunțate de instanța supremă, deși nu are nici o atribuție și nici o competență în acest sens, și prin urmare nelegal.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefundat și va păstra sentința instanței de fond.
Referitor la cererea intimatului privind acordarea de cheltuieli de judecată, Curtea va reține că urmare a respingerii apelului, apelanta a căzut în pretenții, astfel că datorează cheltuieli de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 NCPC.
În același timp însă, potrivit art. 452 NCPC, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului.
Ori, intimatul a depus la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens (chitanța din data de 03.04.2014) după închiderea dezbaterilor și deliberare, astfel încât nu au fost avute în vedere, cererea formulată de acesta privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată urmând așadar să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A., cu sediul în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr. 1969/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul O., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Ț. D..
Respinge cererea pentru cheltuieli de judecată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2014.
Președinte, M. C. | Judecător, M. C. Ț. | |
Grefier, D. S. O. |
Red.jud.M.C.Ț.
4 ex/AS
j.f.O.M.P.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 2093/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
