Obligaţie de a face. Decizia nr. 2413/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2413/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 12195/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2413/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 03 iunie 2014, privind judecarea apelului declarat de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 210 din 21 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. V. A.-M., cu domiciliul în C., .. 152, jud. D., având ca obiect obligație de a face.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea din data de 03 iunie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 26.07.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta P. V. A.-M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ și pentru SIGURANȚA ALIMENTELOR, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate încheiat pe durată nedeterminată, contractul individual de muncă nr. 111/05.05.2007, începând cu 01.01.2010.
Prin sentința civilă nr. 210 din 21 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta P. V. A.-M., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D..
S-a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul individual de muncă al reclamantei nr. 111/05.05.2007, începând cu data de 01.01.2010.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:
Reclamanta a fost angajata pârâtei începând cu data de 06.05.2007, în baza contractului individual de muncă nr. 111/05.05.2007 încheiat pe durată determinată, inițial până la 03.01.2008.
Contractul de muncă a fost prelungit până la 31.12.2013, prin actele adiționale succesive din 03.01.2008, 31.12.2008, 31.12.2009, 31.12.2010, 01.01.2012, 01.01.2013 pe perioade succesive de câte un an, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă și din actele adiționale, ultimul fiind actul adițional nr.6 din 01.01.2013.
Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită să se constate că începând cu 01.01.2010 contractul său de muncă a devenit contract pe durată nedeterminată, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
Instanța a constatat că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele în vigoare la data la care a expirat cel de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, respectiv la data de 01.01.2010, iar nu cele în vigoare la data introducerii acțiunii, urmare a aplicării principiului „tempus regit actum”.
Regula instituită de Codul muncii cuprinsă în art. 12 prevedea, la alin. 1 că, "contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată" și numai prin excepție, potrivit art. 2, se pot încheia și contracte pe durată determinată, dar în condițiile expres prevăzute de lege.
Art. 80 și 81 din codul muncii reglementau condițiile în care se puteau încheia contracte de muncă pe durată determinată.
Art. 80 alin.(4) din Codul muncii prevede că intre aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durata determinata, iar conform alin. (5) din același articol, contractele individuale de muncă pe durata determinata încheiate in termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.
Potrivit art. 84 din Codul Muncii "la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată succesiv, prevăzut la art. 80 alin.(4), sau la expirarea termenului prevăzut la art. 82 alin.(1), dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată".
Așadar, la expirarea celui de-al treilea contract individual de muncă încheiat pe durată determinată succesiv, ( din data de 31.12.2008 până la 31.12.2009) pârâta era obligată să angajeze un salariat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, fără a fi exclusă posibilitatea angajării aceluiași salariat.
Pârâta a încălcat aceste prevederi legale, susținând că specificul activității sanitar veterinare, astfel cum rezultă din dispozițiile O.G. 42/2004 aprobată prin legea 215/2007, impune încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată.
Potrivit art. 19 alin. 3 din O.G. 42/2004 "controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin.(5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.
(4) Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii".
De asemenea, potrivit art. 8 alin 2 din Ordinul 64/2007, invocat de pârâtă, "în limita sumelor încasate potrivit prevederilor prezentului ordin, direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, angajează personalul de specialitate necesar pentru efectuarea controlului oficial sanitar-veterinar, în unitățile menționate la pct. I din anexa nr. 1, în condițiile legii, în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată".
Instanța a înlăturat apărările pârâtei, întrucât prevederile legale invocate reglementau angajarea personalului cu contract de muncă pe durată determinată, dar în condițiile legii, adică în condițiile reglementate de codul muncii expuse mai sus – în vigoare la data încheierii acestora (in cazul de față, 01.01.2010, data expirării celui de-al treilea contract și încheierii celui de-al patrulea contract pe durată determinată), potrivit actului adițional din 31.12.2008 valabil până la 31.12.2009.
În plus, prelungirea acestora este reglementată doar până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii, și, în niciun caz, nu se prevede încheierea anuală de contracte pe durată determinată, așa cum a procedat pârâta încheind contracte pe durată determinată timp de 6 ani succesiv.
În materia contractelor de muncă, codul muncii este legea specială ce se aplică cu prioritate și la care de altfel face trimitere și legislația invocată de pârâtă, cea care reglementează organizarea activității în sectorul sanitar veterinar.
De asemenea, instanța nu a reținut apărările pârâtei în sensul că a respectat prevederile art. 82 - 83 litera h din actualul cod al muncii (în vigoare de la 01.05.2011) deoarece nu au relevanță acestea, ci cele de la 04.01.2010, pârâta fiind obligată să respecte prevederile legale în vigoare la încheierea actului juridic .
Pârâta trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 12 alin.2 C.M și dispozițiilor art. 84 C.M. care la 01.01.2010 prevedeau obligația angajatorului ca la expirarea celui de-al treilea contract de muncă pe durată determinată să procedeze la angajarea unui salariat (fie el și același) cu contract de muncă pe durată nedeterminată, confirmare a permanentizării activității desfășurate de reclamant .
Această permanentizare trebuie analizată și prin prisma ordinului 64/2007 – și ulterior a ordinelor 113/2008, 111/2011 și 112/2011 emise de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în implementarea prevederilor Regulamentului European și al Consiliului nr. 882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și cea privind alimentele și cu regulile de sănătate și de protecție a animalelor, care au creat structuri și au determinat efectuarea unor activități cu caracter permanent, făcând inoperantă excepția prevăzută la art. 81 litera e C.M. - atât în vechea cât și în actuala reglementare - pentru activitatea desfășurată de reclamant, astfel cum este definită de obiectul activității sale - asigurarea activității de asistență, inspecție și control sanitar veterinar de stat .
Instanța a apreciat că sunt îndeplinite și condițiile art. 268 alin.1 litera d) din Codul muncii potrivit cărora cererile având ca obiect constatarea nulității unui contract individual de muncă sau a unei clauze a acestuia se pot formula pe toată durata existenței contractului.Contractul reclamantei era în ființă la data formulării acțiunii, reclamanta solicitând anularea unei singure clauze a contractului.
Față de cele expuse mai sus, instanța a admis acțiunea, a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă al reclamantei nr. 111/05.05.2007, începând cu data de 01.01.2010 (data expirării celui de-al treilea contract și încheierii celui de-al patrulea contract pe durată determinată).
În baza art .451-453 NCPC, a obligat pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel se arată că în motivarea sentinței civile, instanța de fond reține că admite acțiunea reclamantei P. V. A. M., ca fiind întemeiată, motivând constatarea ca „încheiat nedeterminat contractul individual de muncă” în temeiul prevederilor art. 84, alin. l Codul Muncii și în condițiile art.453, alin. l Cod procedură civilă obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în suma de 500 lei.
Mai arată că solicitarea de constatare nu are suport legal, contractul individual de muncă este un contract încheiat în temeiul Codului Muncii art.81. lit. e) „în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale” și drept urmare ținând cont de prevederile art. 84, alin(2), lit. c): "Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile:
c) în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durată determinată se impune datorită unor motive obiective prevăzute expres de legi speciale;"
Așa cum s-a precizat prin întâmpinarea formulată la dosarul cauzei, contractul individual de muncă nu poate fi încheiat nedeterminat întrucât acesta are ca bază Ordinul nr. 113/2008 emis de președintele ANSVSA București și o asemenea măsură trebuie reglementată de ordonatorul principal.
Instanța de fond nu a apreciat niciun text legal invocat de pârâtă, prin care informa că nu poate să încheie nedeterminat CIM .
A solicitat reanalizarea probele depuse și motivele invocate la dosarul cauzei, admiterea apelului, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza, respingerea acțiunii formulată în fond.
În drept apelul este întemeiat pe dispozițiile art.466, alin (1) Cod de procedură civilă.
Intimata reclamantă P. V. A.-M., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Curtea, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate apreciază că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale reglementând încheierea, executarea, prelungirea și încetarea contractului individual de muncă.
Cu privire la durata unui contract individual de muncă, art.12 din Codul Muncii prevede că regula o constituie încheierea acestuia pe durată nedeterminată, iar excepția încheierea pe durată determinată.
Astfel, potrivit disp. art. 82 C. Muncii:
„(1) Prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată.
(2) Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie.
(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată poate fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări.
(4) Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată.
(5) Contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.”
Din interpretarea textului de lege menționat reiese că un contract individual de muncă pe durată determinată, constituind excepția de la regula prevăzută de art.12 alin.1 C.Muncii, prelungirea acestuia este posibilă numai în cazuri excepționale, limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 83 C. Muncii.
În speță, contractul individual de muncă aflat în litigiu, a fost prelungit succesiv prin mai multe acte adiționale. Însă, din înscrisurile depuse la dosar reiese că, în cazul reclamantei, prelungirea contractului individual de muncă pe durată determinată era posibilă, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art. 83 C. Muncii, mai precis la lit. h din acest articol – „ în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.”
Or, activitatea reclamantei în cadrul apelantei, aceea de efectuare a controlului oficial sanitar veterinar, este reglementată de un act normativ special, și anume de OG nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2007, care la art. 19 alin. 3 prevede că: „ Controlul oficial prevăzut la alin. (1) și (2), activitățile desfășurate în laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și alte activități desfășurate în condițiile art. 48 alin. (5) se asigură de personal de specialitate angajat în baza unui contract individual de muncă pe perioadă determinată, încheiat, în condițiile legii, cu direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza tarifelor stabilite conform art. 48.”
De asemenea, în conformitate cu 19 alin.4 din ordonanță, „ Contractele individuale de muncă prevăzute la alin. (3), încheiate pe perioada maximă prevăzută de legislația în vigoare, pot fi prelungite ulterior, cu acordul părților, atât timp cât există condițiile care au stat la baza încheierii acestora, în măsura asigurării resurselor financiare prevăzute în acest sens, până la încheierea unor noi contracte individuale de muncă, în urma organizării concursurilor, în condițiile legii.”
În cauză, contractul individual de muncă pe durată determinată încheiat de reclamantă cu Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor D., după expirarea perioadei maxime prevăzute Codul Muncii, a fost prelungit prin actele adiționale ulterioare, prin acordul ambelor părți, constatându-se că există condițiile care au stat la baza încheierii acestuia.
D. urmare, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată a fost prelungit în condițiile legii, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de art. 83 alin.1 lit. h C. Muncii, prin raportare la art. 19 alin. 4 din OG nr. 42/2004, astfel încât instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că acest contract a fost încheiat în afara situațiilor expres prevăzute de lege.
Referitor la apărarea intimatei reclamante, însușită și de instanța de fond, în sensul că din încheierea succesivă a contractelor individuale de muncă și actelor adiționale la acestea pe o anumită durată reiese necesitatea unei activități permanente în cadrul instituției pârâte, Curtea apreciază că prevederile legale în materie și probele administrate în cauză nu conduc la această concluzie.
Dimpotrivă, din dispozițiile art.19 alin.3 și 4 din OG nr.42/2004 care reglementează condițiile de desfășurare a activității de control sanitar veterinar de stat, pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, din clauza înscrisă în fiecare dintre contractele individuale de muncă încheiate de comun acord de părți conform căreia „durata contractului: ...determinată, conform ordinului ANSVSA nr. 113/2008 ,clauză cunoscută și însușită de către reclamantă fără nici un fel de obiecțiuni, precum și din împrejurarea că schimbarea unităților repartizate pentru efectuarea controlului a determinat, de fiecare dată, încetarea vechiului contract individual de muncă și încheierea unui nou contract pe durată determinată, reiese lipsa caracterului permanent al activității desfășurate de reclamantă.
Pe de altă parte, chiar și în cazul în care s-ar reține caracterul permanent al acestei activități, consecința ar fi aceea a transformării postului ocupat de reclamantă pe durată determinată, în post cu durată nedeterminată și ocuparea acestuia prin concurs, în condițiile legii, aceasta fiind modalitate de angajare a personalului contractual pe durată nedeterminată în cadrul instituției pârâte pentru exercitarea activității de control sanitar veterinar, astfel cum reiese din disp.art.19 alin.4 din OG nr. 42/2004.
În concluzie, Curtea reține că nu se poate reține existența unui motiv de nelegalitate a clauzei privind durata muncii, contractul fiind încheiat pe durată determinată și prelungit în condițiile legii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este fondat, astfel încât îl va admite ca atare și, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod pr. civilă, va schimba sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, jud. D., împotriva sentinței civile nr. 210 din 21 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. V. A.-M., cu domiciliul în C., .. 152, jud. D..
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2014.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red.Jud. L.M.L./11.06.2014
Tehnored.N.A./ 4 ex.
J. f. M. G.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
