Obligaţie de a face. Decizia nr. 813/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 813/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 7417/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 813
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C. G.
Judecător L. B.
Grefier M. V. A.
***********************
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul G. E., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 4, ., ., împotriva sentinței civile nr. 5284/15.11.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. R. C. MANAGEMENT S.R.L cu sediul în . M., ., având ca obiect obligație de a face perioada 07.02._11.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele:
- tardivitatea apelului declarat de reclamantul G. E., împotriva sentinței civile nr. 5284/15.11.2013;
- prin conținut motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Noul Cod procedură civilă;
- intimata pârâtă S.C. R. C. MANAGEMENT S.R.L, a depus cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător care să-i reprezinte interesele, după care;
Curtea, a respins cererea de amânare pentru angajare de apărător formulată de intimata pârâtă S.C. R. C. MANAGEMENT S.R.L, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 222 Noul cod de procedură civilă, după care, a trecut la soluționarea excepției tardivității apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.5284/15.11.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. ‚_, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul G. E., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. C. MANAGEMENT S.R.L M., jud. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul G. E. a fost angajat al societății ., având funcția de subinginer constructor în perioada 7.02._11, în baza contractului individual de muncă încheiat la data de 3.03.2011.
Ulterior, conform înscrisurilor de la dosar, societatea angajatoare a fost supusă operațiunii de divizare, la care au participat alte trei societăți comerciale, respectiv . SRL, . și . SRL, împrejurare de astfel recunoscută de reclamant.
Prin divizare, așa cum rezultă din Proiectul de Divizare a . ( angajatorul reclamantului ) nr. 1 din 13.06.2012, finalizat în decembrie 2012, societatea ., fără a intra în lichidare, a transferat societăților menționate mai sus totalitatea patrimoniului existent la momentul divizării, societatea pârâtă, respectiv . SRL preluând conform Actului Adițional nr.1/3.01.2013 parte din activul și pasivul societății angajatoare, inclusiv „ salarii neridicate”. Acest act adițional a avut la bază sentința civilă 291/31.10.2012 a Tribunalului M., Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal pronunțată în dosarul_, prin care s-a constatat legalitatea hotărârii asupra divizării totale a ., prin transmiterea universală a patrimoniului.
Raportat la situația reclamantului, instanța a reținut că acestuia i-a încetat contractul individual de muncă la data de 14.05.2012, conform deciziei nr. 24 din 24.05.2012 emisă de . Dr. Tr. S., în baza art. 55 lit. b Codul Muncii, ca urmare a acordului dintre părți, deci anterior divizării societății angajatoare.
Dispozițiile art. 5 din Legea 67/22.03.2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora, lege care reglementează condițiile în care se realizează protecția drepturilor de care beneficiază salariații, prevăzute în contractele individuale de muncă și contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Aceste prevederi se completează cu dispozițiile art.173 Codul muncii, care prevăd la alin.1 că salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii, iar la alin.2 că drepturile și obligațiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
Prin urmare, aceste dispoziții conferă protecție numai salariatului cu contract de muncă în derulare la data transferului, ori reclamantului îi încetează contractul individual de muncă la 14.05.2012, anterior divizării societății angajatoare.
Ca atare, deși cesionarul care dobândește calitatea de angajator față de salariații societății supuse divizării este societatea pârâtă, nu se poate însă reține culpa acesteia față de pretențiile reclamantului, de vreme ce acesta nu mai era salariatul cedentului, respectiv . la momentul preluării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea apelului, reclamantul arată că în cauză, din proiectul de divizare și din protocol rezultă că datoriile cu plata salariilor, impozitelor, asigurărilor sociale și a altor datorii cu personalul sunt preluate de societatea pârâtă ca și pasiv alături de alte datorii și de active.
Culpa pentru toate datoriile societății ce a fost divizată aparține bineînțeles acesteia, iar prin proiectul de divizare și prin protocol se arată exact întinderea acestora vizavi de societățile absorbante care urmează să preia și elemente de pasiv ca urmare a culpei acestei societăți. Odată cu preluarea activelor societății ce s-a divizat, pârâtei în calitate de societate absorbantă, i-au fost transferate și raporturile cu terții, chiar dacă ea nu exista la data încheierii acelor raporturi și nu ea a fost în culpă de neexecutarea acestora conform contractelor și legilor în vigoare.
Instanța de fond a dat o interpretare greșită articolului 173 alin. 2 din Codul muncii reținând că la data transferului nu ar fi existat un contract sau un raport de muncă. Faptul că raporturile de muncă se încheiaseră înainte de data divizării nu înseamnă că acestea nu există ci numai că aceste nu mai erau în desfășurare.
Prevederile art. 173 sunt aplicabile și contractelor de muncă care s-au încheiat, împreună cu prevederile art. 5 din Legea nr. 67/2006 și art. 238 din Codul civil, răspunderea și pentru acestea fiind transmisă integral cesionarului.
Au mai fost încălcate de asemenea prevederile art. 237 alin. 2 pct. 7 din codul de procedură civilă instanța de fond în mod nelegal neîncuviințând nici o probă și nu a cercetat în nici un fel fondul cauzei. Deși a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța de fond motivează respingerea acțiunii ca și cum ar fi fost admisă această excepție și nu a admis nici o probă.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 466 și urm. C. pr. civ., art. 173 din Legea nr. 53/2003, art. 5 din Legea nr. 67/2006, art. 238 C. civ..
Apelul este tardiv.
Potrivit prevederilor art.215 din Legea 62/10.05.2011 privind dialogul social, în materia litigiilor de muncă, așa cum a fost implicit modificată prin Legea 76/2012, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 Cod pr.civilă precizează că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că reclamantului i-a fost comunicată sentința la data de 16.12.2013, conform dovezii de comunicare aflată la fila 56 din dosarul de fond, iar apelul a fost depus la Tribunalul M. la data de 13.01.2014, deci peste termenul prevăzut de lege.
Ca urmare, potrivit dispozițiilor legale invocate, apelul declarat se va respinge ca fiind tardiv.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza criticile care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.248 NCPC, soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul G. E., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 4, ., ., împotriva sentinței civile nr. 5284/15.11.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. R. C. MANAGEMENT S.R.L cu sediul în . M., ., ca tardiv.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 martie 2014.
Președinte, O. C. G. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.21.03.2014
j.f. C.B.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 84/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
