Obligaţie de a face. Hotărâre din 03-06-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 10615/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2345/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător P. P.
Grefier M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta S.C. A. S.A. C., cu sediul în comuna Ghercești, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr.397/31.01.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. M., cu domiciliul în C., ., județ D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă S.C. A. S.A. C., reprezentată de consilier juridic D. M., și intimatul reclamant C. M., asistat de avocat C. F..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, după care;
Avocat C. F., pentru intimatul reclamant, depune la dosar împuternicire avocațială și cerere de renunțare la judecată formulată de intimatul C. M..
Instanța solicită acordul părții adverse, conform art.406 alin.4 Cod pr. civ., iar consilier juridic D. M., pentru apelanta-pârâtă S.C. A. S.A. C., a arătat că nu se opune.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului, raportat la cererea de renunțare formulată de către intimatul C. M..
Consilier juridic D. M., pentru apelanta-pârâtă, a arătat că este de acord cu cererea formulată în cauză, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate, în sensul de a se lua act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii.
Avocat C. F., pentru intimatul reclamant, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul de a se lua act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința apelată, Tribunalul D. a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul C. M.,CNP_, cu domiciliul în mun. C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul S.C. A. S.A. C. cu sediul în ., jud. D..
A constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 20.05._92, se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Ord. 50/1990 anexa II, pct. 34, în procent de 100%.
A obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
A obligat pârâta la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte ..A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția de frezor, desfășurând activitate în Secția prelucrări mecanice, în perioada 20.05._92, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorului rezultă că activitatea reclamantului a fost de frezor la Secția prelucrări mecanice și s-a desfășurat în condiții grele și de toxicitate. Activitatea sa concretă a constat în prelucrarea prin așchiere a pieselor din materiale feroase și neferoase,rezultând șpan și pulberi fine care erau inhalate, în spații în care nu au funcționat instalații speciale de eliminare sau diminuare a cantităților de pulberi emanate în procesul de producție.
Din declarația martorului, care a fost coleg de muncă cu reclamantul la aceeași secție, rezultă faptul că activitatea desfășurată în condițiilor descrise se exercita pe tot parcursul programului de lucru.
Din răspunsul pârâtei la adresa instanței rezultă că meseria de frezor este identică cu cea de prelucrător prin așchiere.
Din probele administrate a rezultat că încadrarea în grupe de muncă s-a făcut într-un mod inechitabil, de vreme ce doar unii dintre salariații care desfășurau aceeași muncă au beneficiat de această încadrare .
Acest aspect rezultă din adeverințele numiților C. C-tin si M. I. coroborate cu depoziția martorului audiat în cauză care confirmă faptul că numitul C. a avut meseria de frezor, iar M. de maistru și lor unitatea pârâtă le-a recunoscut grupa a II a de muncă.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Activitatea desfășurată de reclamant se încadrează deci în grupa a II-a de muncă potrivit Anexei II pct. 34 din Ordinul 50/1990 pentru perioada 20.05._92.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru pentru perioada 20.05._92, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Față de cele arătate mai sus, instanța a admis acțiunea pentru perioada 20.05._92 și a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în această perioadă se încadrează în grupa II-a de muncă conform Ordinului 50/1990, Anexa II pct. 34 în procent de 100% și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverință în acest sens, în conformitate cu disp. art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
În baza art. 451 NCPC, a obligat pârâta la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta S.C. A. S.A. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, în fapt, prin acțiunea introdusă la Tribunalul D. a fost chemat în judecată de către intimat, pentru acordarea grupei a- II- a de muncă pentru că a ocupat funcția de frezor, în perioada 20.05._92, în cadrul Secției Prelucrări Mecanice.
Conform Ordinului 50/1990, acordarea grupei a-II a de muncă se va face ținându-se cont de încadrarea activității desfășurate în procent de cel puțin 70% la locul efectiv de muncă efectuat și a noxei care a afectat activitatea nu a funcției îndeplinite de către intimat.
În ceea ce privește materialele, respectiv aliajele din care erau efectuate piesele de lucru în cadrul societății, aliajul de bază este aluminiul conform normelor specifice aviației din întreaga lume și nu oțelul, așa cum invocă martorii audiați.
Conform precizărilor Casei de Pensii, actele normative care reglementau încadrarea în fostele grupe I și a II a de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, art. 198 din lege, respectiv după data de 01.04.2001.
După această dată nu mai exista bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite în grupe superioare de muncă.
A arătat instanței faptul că în anul 1992 . poate justifica în mod cert, că unitatea nu mai avea activitate continuă, din cauza lipsei de comenzi, iar salariații primeau numai o parte din salariu conform Legii nr.37/1992, Legii nr.78/1995 și OUG nr.170/2001, astfel că, potrivit ARTICOLULUI UNIC din Legea 37/1992 se prevedea că" pentru anul 1992, pe durata întreruperii activității din cauza lipsei de comenzi, în uzinele, fabricile și secțiile ce produc tehnica militară, personalului civil încadrat i se plătește o indemnizație egală cu 60% din ultimul salariu de bază net lunar avut, indexat fără să se ia măsura desfacerii contractului de muncă."
De asemenea, art.6 din Legea 78/1995, precum și art.1 din OUG nr.170/2001 au reglementari asemănătoare, astfel că începând cu 1 aprilie 1992 fabrica a plătit contribuțiile sociale pentru toți salariații în procent corespunzător grupei a III-a de muncă.
Toate aceste dispoziții legale converg faptul că intimatul nu poate justifica încadrarea în grupa a II-a de muncă, ținându-se cont deci de condițiile lipsei acute de comenzi și a întreruperilor frecvente de activitate, gradul de încărcare al salariaților fiind în permanentă sub 50%.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului formulat și să se schimbe în tot sentința pronunțată de Tribunalul D., în sensul respingerii acțiunii, întrucât în mod eronat instanța a constatat că activitatea desfășurată de către intimat se încadrează în grupa a ll-a de muncă, în procent de 100% din programul de lucru, în temeiul dispozițiilor Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.34.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 470 Cod pr. civ.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare
Apelul se va admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.406 alin.1 Cod pr. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin.5, când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.
Instanța reține ca, în cauză, reclamantul asistat de apărătorul ales, a depus, în ședința de judecată din data de 03 iunie 2014, cererea de renunțare la judecata acțiunii, aceasta fiind consemnată în practicaua prezentei decizii.
Cum, potrivit art. 406 alin. (4) C.pr.civ., renunțarea la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți, pârâta, prin reprezentantul său, în ședința publică de azi, și-a expus punctul de vedere sub acest aspect, în sensul că și-a dat acordul expres cu privire la cererea reclamantului având ca obiect renunțarea la judecata acțiunii.
În consecință, în baza art.406 alin.5 Cod pr. civ., instanța va admite apelul declarat, va anula sentința, în sensul că va lua act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. C., cu sediul în comuna Ghercești, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr.397/31.01.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. M., cu domiciliul în C., ., județ D., având ca obiect obligație de a face.
Anulează sentința.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2014
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | |
Grefier, M. M. |
Red.jud.P.P.
Tehnored.M.M.
4ex./24.06.2014
j.f.E.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1201/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
