Obligaţie de a face. Sentința nr. 2154/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Sentința nr. 2154/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 11064/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 4233/2014

Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. M. L.

Judecător D. S.

Grefier N. A.

******

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul P. N., împotriva sentinței civile nr. 2154 din 11 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. BUCUREȘTI și S. C. REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant P. N., prin avocat R. A. cu delegație de substituire pentru avocat G. A. F., lipsind intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. BUCUREȘTI și S. C. REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că intimatele pârâte nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecarea cauzei formulată de apelantul reclamant P. N., depusă în ședința publică din data de 14.10.2014 și comunicată acestora, după care;

Nefiind cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul asupra apelului, raportat la cererea de renunțare formulată de reclamant.

Avocat R. A. cu delegație de substituire pentru avocat G. A. F., pentru apelantul reclamant P. N., a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond cu luarea în considerarea a cererii de renunțare la judecata acțiunii formulată de apelantul reclamant P. N..

CURTEA

Asupra apelului de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul D., reclamantul P. N. a chemat în judecată pârâții C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. BUCUREȘTI și S. C. REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea intimatei să-i acorde grupa a II a de muncă, în proporție de 100% să rezulte că activitatea desfășurată în perioada 02.06._01 s-a încadrat in grupa II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, Anexa 2 pct 210 și să efectueze această mențiune în carnetul de muncă, precum și să oblige intimata să-i elibereze adeverință conform prevederilor Ordinului 590/2008 cu mențiunile privind în cadrarea în grupă de muncă.

Prin sentința civilă nr. 2154 din 11 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul D., s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P. N., în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. BUCUREȘTI și S. C. REGIONAL DE EXPLOATARE INTREȚINERE ȘI REPARAȚII C..

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:

Reclamantul prin prezenta acțiune a solicitat obligarea intimatei să-i acorde grupa a II a de muncă, în proporție de 100% pentru activitatea desfășurată în perioada 02.06._01, activitate ce s-a încadrat in grupa II-a de muncă, conform Ordinului 50/1990, Anexa 2 pct. 210 și să efectueze această mențiune în carnetul de muncă, precum și să oblige intimata să-i elibereze adeverință conform prevederilor Ordinului 590/2008 cu mențiunile privind încadrarea în grupă de muncă.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a SCREIRCF C., excepție invocată în întâmpinare, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât, așa cum rezultă din mențiunile din carnetul de muncă poz. 37-55 coroborat cu adeverința nr. 82/_, în perioada 01.06._97 reclamantul a fost salariatul Secției TCM C. - CFR C., fiind preluat Atelierul Auto în subordinea Diviziei infrastructură a regionale CF C. la 01.06.1997.

Prin urmare, instanța a constatat că S. nu are calitate procesuală pasivă pentru perioada 01.06._97 și în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acesteia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul a fost angajat al SCREIRCF C. în funcția de lăcătuș în perioada 01.06._01 pentru care solicită încadrarea în grupa a II a muncă, conform Ordinului 50/1990, Anexa 2 pct. 210.

Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că reclamantul în perioada 1994-2001 a lucrat ca lăcătuș în cadrul atelierului autodrezine CFR, activitate ce consta în reparații la motoarele diesel, dar și depanarea acestora care se făcea pe teren pe raza regionalei în 7 județe. A mai arătat că reclamantul în cadrul activității sale verifica autovehiculul și în cazul în care constata că una dintre piese trebuie reparată, cum ar fi pompa de injecție, furtune, racorduri, baterii de filtre etc. efectua degresarea motoarelor și pompelor de injecție cu diluant, provocându-i usturimi la gât, nas, ochi.

A mai arătat că după reparare și asamblare se făceau probele la aparatul de verificat rezultând motorină pulverizată, respectiv un praf foarte fin ce era ușor de inhalat.

A mai arătat că aceste activități le efectua și în exterior în cadrul reviziilor tehnice, precum și a defecțiunilor accidentale, lucrând 8 ore pe zi, însă intervențiile efectuate chiar și în exterior puteau fi efectuate și zi și noapte.

A mai arătat că a fost maistru cam din anul 1991 până la plecarea reclamantului, iar reclamantul și-a desfășurat activitatea atât în perioada 1994-2001, cât și 1990-1994 în același loc de muncă, iar pentru perioada 1990-1994 martorul a fost încadrat în grupă de muncă de către unitate, iar prin hotărâre judecătorească pentru mai multe perioade .

La ultimul termen reclamantul prin apărător a arătat că renunță la proba cu expertiza tehnică specialitatea protecția muncii, instanța luând act de această solicitare.

Prin sentința civilă nr. 8720/2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011* s-a constatat că activitatea desfășurată de D. M., martor în prezenta cauză, în perioada 01.05._85, 10.09._88, 01.06._01 se încadrează în grupa a II a de muncă conform Ordinului 50/1990 anexa 2 pct. 208, în procent de 100% din timpul de lucru.

Potrivit pct. 208 Anexa 2 la Ordinul 50/1990 se încadrează în grupa a II a de muncă activitatea desfășurată de șoferii care deservesc autocamioane(inclusiv asimilatele acestora )cu capacitatea de transport de cel puțin 10 tone .

În speță, instanța a constatat că date fiind cunoștințele de specialitate presupuse de aspectele de ordin tehnic ale cauzei, constând in determinarea nivelului noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica si nervoasa, riscul deosebit de accidente si boli profesionale, atribuțiile de serviciu, verificarea dacă activitatea desfășurată concură la siguranța circulației, precum și faptul că martorului i s-a recunoscut grupă de muncă prin hotărâre judecătorească având în vedere un alt temei de drept decât cel invocat de reclamant, reclamantul trebuia să facă dovada că activitatea desfășurată în perioada menționată ca lăcătuș mecanic în cadrul Atelierului autodrezine se încadrează în prevederile Anexei 2 pct. 210, respectiv funcție care concură la siguranța circulației, aspect ce se putea stabili doar prin administrarea probei cu expertiza tehnică protecția muncii, probă la care însă a renunțat la ultimul termen de judecată.

Față de cele expuse mai sus, instanța a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată și în consecință a fost respinsă, cu consecința respingerii capătului de cerere privind eliberarea unei adeverințe privind încadrarea în grupa a II a de muncă.

În ceea ce privește capătul de cerere privind operarea în carnetul de muncă al reclamantului a mențiunilor privind încadrarea în grupa a II a de muncă, instanța având în vedere soluția privind încadrarea reclamantului în grupă de muncă, pe de o parte, iar de altă parte că potrivit prevederilor art. 298 alin. 3 din Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, la 1 ianuarie 2011 s-au abrogat dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă și că de la această dată nu se mai pot face mențiuni în carnetele de muncă ale salariaților, a respins acest capăt de cerere.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat următoarele:

1. Instanța nu a analizat aspectele referitoare la fondul cauzei, având în vedere probatoriile administrate și practica juridică existentă.

Consideră că mărturia depusă de martorul D. M. este relevantă în probarea faptului că reclamantul și-a desfășurat activitatea în condiții de grupa a II a de muncă pe întreaga perioadă dedusă judecății prin cererea introductivă.

De asemenea, a învederat faptul că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că funcția pe care era încadrat reclamantul este inclusă în categoria celor care concură la siguranța circulației activitatea fiind desfășurată în condiții deosebite de muncă, care conduceau la încadrarea în grupa a II a de muncă.

Reclamantul în perioadele menționate a desfășurat activități în cadrul intimatei, în mod permanent în cadrul atelierului auto-drezine CFR cu meseria de lăcătuș și respectiv lăcătuș mecanic.

A menționat faptul că toată activitatea desfășurată se încadrează în prevederile Anexei 2, pct. 210, respectiv funcții care concură la siguranța circulației.

Așa cum reiese din procesul verbal pe care l-a anexat, activitatea Atelierului Auto Drezine a avut și mai are și acum în gestiune, din punct de vedere tehnic și contabil, toate mijloacele tehnice de intervenție la instalații și la evenimentele feroviare pentru care, un număr de peste 200 de salariați la un moment dat, au desfășurat următoarele activități:

- montarea, demontarea, repararea și probarea pompelor de injecție, motoarelor, injectoarelor și pregătirea autovehiculelor prin schimbarea componentelor și a autodrezinelor din dotarea pârâtei în sensul pregătirii acestora pentru deservirea de către șoferi și mecanici, în cazul intervențiilor pentru deranjamente la instalațiile căii ferate și evenimente feroviare;

- efectuarea reviziilor tehnice la plecarea în cursă, împreună cu ceilalți angajați ai pârâtei în scopul asigurării desfășurării normale a activităților de căi ferate;

- intervenții operative și reparații accidentale inclusiv în teren pe șosele sau pe calea ferată la autovehicule și autodrezine în parcurs;

- reparații curente și capitale la partea mecanică ( motor, cutie de viteză, sistem de rulare și direcție, instalații electrice, etc.), caroserie, acumulatori, tinichigerie, vopsitorie, etc.

Pentru aceste activități Atelierul Auto Drezine a fost dotat cu: garaj pentru parcul de autovehicule, ateliere de reparații specifice (mecanică, acumulatori, electric, tinichigerie, vopsitorie, etc.) și depozite de combustibili.

S-a precizat că, întreaga activitate, în perioadele menționate, a fost asigurată de către reclamant împreună cu angajații încadrați în acest punct de lucru și cu șeful de atelier, iar pentru aceasta, s-a arătat, s-a depus efort fizic semnificativ prin:

- revizia tehnică la plecarea în cursă conform normativelor în vigoare;

- efectuarea recepțiilor privind calitatea în urma reparațiilor și certificarea privind siguranța rutieră a autovehiculelor;

- participarea la lucrările de reparații împreună cu echipele de mecanici auto pentru îndrumare și sprijin direct.

Activitatea s-a desfășurat în condiții deosebite, pentru care a primit sporuri la salariu și CO suplimentar, ca o confirmare a acestora, prin efort fizic intens, respectiv ridicarea unor componente cu greutate extrem de mare disproporționată față de capacitatea umană și lucru în poziții vicioase predominant ortostatic, în condiții de microclimat nefavorabil, cu temperaturi extreme, curenți de aer, lipsa luminii naturale și iluminat artificial insuficient și prin contact cu produse petroliere, unsoare, uleiuri, vopseluri, etc. specifice atelierelor de reparații auto.

S-a mai menționat că, în perioada în care a fost salariatul pârâtei, a desfășurat permanent activitatea în acest atelier însă, din punct de vedere organizatoric, Atelierul Auto Drezine a fost arondat la mai multe structuri ale pârâtei, astfel: Secția ECM, Revizia de Vagoane, Secția IFTE, Șantierul CMRL, Secția L5 C., Secția L6 C., Divizia Infrastructură, Divizia Patrimoniu, Divizia Linii, etc. în funcție de reorganizările intervenite în activitatea pârâtelor.

Pentru activitatea desfășurată, în condițiile deosebite amintite mai sus, reclamantul a precizat că, a fost încadrat în grupa de muncă așa cum reiese din adeverințele anexate.

A menționat faptul că pentru o activitate similară i-a fost acordată de către . C. o adeverință care atestă încadrarea activității sale în grupa a II a de muncă în procent de 100% pentru perioada 15-09-_94, pe care a anexat-o la prezenta cerere.

S-a mai arătat că, cu toate aceste arondări diferite, reclamantul împreună cu toți salariații atelierului au desfășurat activitate în același loc de muncă și cu aceleași atribuții deoarece reorganizările s-au făcut numai pe hârtie în funcție de diferite interese administrative.

În carnetul de muncă fiind consemnate aceste mutări de la o unitate la alta (cu mențiunea păstrării locului de muncă - Atelier Auto) cu meseria lăcătuș, respectiv lăcătuș mecanic.

2. Consideră că ansamblul condițiilor de muncă încadrate în grupa a II a de muncă la punctele de lucru unde și-a desfășurat activitatea reclamantul au fost probate în mod definitiv și irevocabil într-un dosar soluționat de către Tribunalul D. în cazul unui reclamant care și-a desfășurat activitatea pe întreaga perioadă împreună cu apelantul P. N..

- Dosar nr._/63/2013- Reclamant Bradescu Ș. - Sentința nr. 1569/2014 rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare.

În drept, a întemeiat apelul pe baza prevederilor art. 466, 480 și urm. NCPC.

Intimatele pârâte au depus întâmpinare prin care au solicitat lipsa calității procesuale a pârâtei SCREIRCF C. pentru pretențiile aferente perioadei 01.06._97, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală.

Curtea va admite apelul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.406 alin.1 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin.5, când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Instanța reține că, în cauză, reclamantul reprezentat de apărătorul ales, a depus, în ședința de judecată din data de 14 octombrie 2014, cerere de renunțare la judecata cauzei, aceasta fiind consemnată în încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2014.

Cum, potrivit art. 406 alin. (4) Cod procedură civilă, renunțarea la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți, instanța a amânat judecata pricinii pentru a se comunica cererea de renunțare la judecata cauzei formulată de apelantul reclamant P. N..

Cum până la termenul acordat de instanță ,pârâta nu și-a exprimat poziția cu privire la cererea de renunțare ,Curtea având în vedere dispozițiile art.406 al.5 cod procedură civilă va considera lipsa acestui răspuns ca fiind acord tacit la renunțare.

În consecință, în baza art.406 alin.5 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul declarat, va anula sentința, în sensul că va lua act de renunțarea la judecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamantul P. N., împotriva sentinței civile nr. 2154 din 11 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. BUCUREȘTI și S. C. REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C..

Anulează sentința și ia act de renunțarea la judecarea cauzei.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2014.

Președinte,

L. M. L.

Judecător,

D. S.

Grefier,

N. A.

Red. Jud. L.M.L./24.11.2014

Tehnored. N.A./5 ex.

J.f.E. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 2154/2014. Curtea de Apel CRAIOVA