Pretentii. Decizia nr. 2354/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2354/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 10462/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2354/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
******
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de pârâții B. I., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., .. 1, ., C. A., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., jud. M., C. C., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., M. V., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 1 A, .. 1, ., P. G., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 32, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1134 din 20 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. Județean M. reprezentant de președinte, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelurile au fost declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care instanța constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
La data de 05.11.2013 s-a înregistrat la instanță acțiunea formulată de reclamantul Președintele Consiliului Județean M. pentru punerea în aplicare a pct.II.8 din decizia nr.52/2012 a Curții de Conturi a României – Camera de Conturi M. solicitând obligarea pârâților încadrați cu contract individual de muncă la plata următoarelor sume nete, respectiv: B. I. -2871 lei, C. A. -2811 lei, C. C.-2831 lei, M. V.-2749 lei și P. G.- 3932 lei, reprezentând sporul de dispozitiv încasat de pârâți în perioada martie 2010 - iulie 2012.
În fapt s-a arătat că prin decizia nr. 52/06.09.2012 a Camerei de Conturi M. - pct.7 s-a constatat că atât în exercițiile bugetare 2010 și 2011, cât și în anul 2012 s-au efectuat plăți salariale nelegale angajaților UATJ M., ca urmare a includerii sporului de dispozitiv în salariul de bază stabilit la data de 01.01.2010. În urma verificărilor s-a stabilit integral cuantumul prejudiciului determinat de plata în condiții de nelegalitate în perioada martie 2010 - iulie 2012 a sporului de dispozitiv către funcționarii publici și personalul contractual din cadrul UATJ M., echipa de audit stabilind un prejudiciu de recuperat în sumă de 697.215 lei.
Prin acțiune s-a mai arătat că decizia Camerei de Conturi M. a fost contestată în dosarul nr._/101/2012 al Tribunalului M. contestația fiind respinsă prin sentința nr. 2513/2013 a Tribunalului M., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr._/2013 a Curții de Apel C..
Cu privire la personalul contractual, a arătat că potrivit art. 169 Codul muncii, nici o sumă nu poate fi reținută din salariu decât dacă este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel că pentru punerea în aplicare a măsurii dispuse de controlorii financiari și în vederea recuperării sumelor încasate necuvenit de angajați este necesară obținerea de titluri executorii, temeiul legal al acțiunii fiind art.256 Codul muncii
S-a mai arătat că față de măsura dispusă de Camera de Conturi M. și având în vedere că aparatul de specialitate al Consiliului Județean M. este subordonat președintelui care răspunde de buna funcționare a acestuia, conform art.102 alin.3 și art.103 alin.1 din Legea 215/2001 coroborat cu art.33 alin.3 din Legea 94/1992 măsurile dispuse de organul de control sunt obligatorii pentru conducerea entității auditate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.169, art.256, art.268 alin.1 lit.c) Codul muncii.
În susținerea acțiunii s-au depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: extras din decizia nr. 52/2012 a Camerei de Conturi M., adresa nr. 6764/05.07.2013 a Consiliului Județean M. – Direcția Economică.
Pârâta C. C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art.196 Cod proc.civ., arătând că reclamantul nu a indicat în mod concret obiectul cererii de chemare în judecată și nici motivele de fapt ale acesteia.
De asemenea, pârâta a invocat și neîndeplinirea obligației de participare la ședința de informare privind avantajele medierii, potrivit art.2 alin.12 din Legea 192/2006, republicată.
Pe fondul cauzei a arătat că sporul de dispozitiv a fost acordat în mod legal conform Legii 138/1999, Legii 228/2003 și Ordinului 496/2003 - pct.9.2 și 31.1.
Pârâtele B. I., C. A., M. V. au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând că sporul de dispozitiv a fost acordat salariaților din aparatul de specialitate al Consiliului Județean M. prin hotărârea nr.70/2006 a Consiliului Județean M., act administrativ contestat de Prefectul județului M., acțiune care a fost respinsă de către Tribunalul M., soluție menținută în recurs de către Curtea de Apel C..
Așa fiind, pârâtele au susținut că organele de audit nu aveau competența de a declara ca nelegală această hotărâre, apreciind că actele administrative de reîncadrare, ulterioare intrării în vigoare a Legii 330/2009, au fost emise cu respectarea prevederilor Legii 215/2001.
Referitor la decizia în interesul legii nr. 37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâtele au arătat că potrivit art.517 Cod proc.civ. nu poate avea efecte decât pentru viitor, astfel că această decizie nu afectează aplicabilitatea hotărârii nr.70/2006 a Consiliului Județean M..
Pentru suma aferentă anului 2010 în integralitate, pârâtele au arătat că nu poate fi imputată având în vedere prevederile Legii 84/2012 privind amnistia fiscală, pe anul 2010 operând exonerarea de la plată a sumelor constatate de organele de control, fiind de neînțeles rațiunea pentru care controlorii financiari au reținut că amnistia fiscală se aplică numai pentru lunile ianuarie – februarie 2010.
Pârâtele au mai susținut că la acordarea sporului de dispozitiv în anul 2010 s-au avut în vedere prevederile art.30 alin.5 din Legea 330/2009 și art.4 alin.2 din OUG 1/2010, referitoare la păstrarea salariilor de bază în anul 2010, precum și prevederile pct.9.2 din Ordinul 496/2003, pentru anul 2011 s-au avut în vedere prevederile art.1 alin.5 din Legea 285/2010, iar pentru anul 2012 stabilirea salariilor de bază s-a realizat conform Legii 283/2011 privind aprobarea OUG 80/2010 pentru completarea art.11 din OUG 37/2008, rezultând că acordarea sporului de dispozitiv pentru intervalul martie 2010 - iulie 2012 s-a făcut în temeiul unor acte administrative necontestate care au produs și produc efecte juridice .
La termenul din data de 23.01.2014, cu respectarea disp. art.204 alin.1 Cod pr. civ, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că față de prevederile art. 21 alin.1, 2 și 21 din Legea 215/2001, calitate procesuală activă în cauză are C. Județean M. reprezentant prin președinte.
Față de aceste precizări s-a dispus conceptarea corectă în cauză a reclamantului.
Prin încheierea din data de 06.02.2014, a fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâta C. C. prin întâmpinare, reținându-se că potrivit art.200 Cod pr. civ. completul de judecată a verificat acțiunea și a stabilit că îndeplinește condițiile legale; în ceea ce privește lipsa procesului verbal de informare s-a constatat că această procedură a fost efectuată de către instanță conform art.2 al.13 din Legea 192/2006 .
Prin sentința nr.1134 din 20 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea precizată, acțiune formulată de reclamantul C. Județean M. reprezentant de președinte - CUI_, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M. în contradictoriu cu pârâții B. I. CNP-_, cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., C. A., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., C. C., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., M. V., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 1A, ., ., P. G., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 32, ., . .
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului următoarele sume nete reprezentând spor de dispozitiv în procent de 25%, încasate necuvenit în perioada 01.01.2011 – iulie 2012: B. I. – 1965 lei, C. A. – 1912 lei, C. C. – 1965 lei, M. V. – 1912 lei, P. G. – 2701 lei.
S-a reținut că pârâții B. I., C. A., C. C., M. V., P. G. sunt personal contractual în cadrul Consiliului Județean M., fiindu-le încheiate contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată, conform contractelor de muncă depuse la dosar.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul C. Județean M. reprezentant de președinte a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor nete reprezentând sporul de dispozitiv de 25% încasat necuvenit în perioada martie 2010 - iulie 2012.
În raport de solicitarea reclamantului, instanța a reținut că prin decizia 52/2012 a Camerei de Conturi M. s-a constatat că în exercițiile bugetare 2010, 2011, 2012 s-au efectuat plăți salariale nelegale angajaților UATJ M. (funcționari publici și personal contractual) prin acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de încadrare începând cu 01.07.2006 conform hotărârii nr.70/2006 a Consiliului Județean M..
Prin actul de control s-a reținut că acest drept salarial a fost acordat nejustificat în perioada 2010 - 2012 reținându-se că această indemnizație până la data intrării în vigoare a Legii 330/2009 era reglementată prin lege numai pentru personalul din sectorul de apărare ordine publică și siguranță națională.
Prin adoptarea Legii 330/2009 începând cu data de 01.01.2010 s-a instituit un sistem unitar de salarizare a personalului din sistemul bugetar, în art.30 alin1 din lege prevăzându-se că numai sporurile acordate prin legi și hotărâri ale Guvernului se introduc în salariul de bază, organul de control reținând că la data acordării sporului de dispozitiv acesta nu a avut la bază o lege sau o hotărâre de guvern aplicabilă salariaților entității verificate.
Prin aceeași decizie s-a constatat că pentru perioada ianuarie – februarie 2010 sporul de dispozitiv s-a acordat în baza acordului colectiv de muncă/contractul colectiv de muncă și intră sub incidența Legii 84/2012, iar pentru perioada martie 2010- iulie 2012 acesta spor s-a acordat în baza dispozițiilor ordonatorului de credite.
Cât privește sumele plătite în perioada martie 2010- iulie 2012 cu titlu de spor de dispozitiv în procent de 25%, instanța a reținut că art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 și art. 10 din OUG 1/2010 determină modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 și exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului și care nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării.
În cauză, indemnizația de dispozitiv a fost acordată pârâților personal contractual din cadrul Consiliului Județean M. prin hotărârea nr.70/2006, începând cu 01.06.2006, fără să se stabilească o dată finală până la care se va beneficia de această indemnizație.
Această act administrativ a fost contestat în instanța de către Prefectul județului M., iar prin sentința nr.1696/13.11.2006 pronunțată de Tribunalul M. irevocabilă prin decizia nr.1199/04.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a respins acțiunea, fiind menținută hotărârea nr.70/2006.
Ulterior, prin decizia în interesul Legii nr.37/14.12.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în subordinea instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului minister de interne.
Prin urmare, s-a constatat că indemnizația de dispozitiv de 25% se acordă numai anumitor categorii de personal, expres prevăzute, așa cum rezultă și din decizia nr.37/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâții neîncadrându-se în această categorie, întrucât sunt angajați ca personal contractual în cadrul Consiliului Județean M..
Față de faptul că prin actul administrativ în baza căruia a fost acordată indemnizația de dispozitiv, respectiv hotărârea nr.70/2006 a Consiliului Județean M., nu se stabilește data până la care se va beneficia de acest spor, s-a apreciat că efectele acestui act urmează să se producă până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației stabilite în sarcina instituției publice, respectiv până la data pronunțării deciziei în interesul legii nr. 37/14.12.2009 prin care s-a stabilit categoriile de personal care beneficiază de acest drept.
Cât privește acordarea indemnizației de dispozitiv pe anul 2010 s-a apreciat că este întemeiată apărarea formulată de pârâtele B. I., C. A., M. V. în sensul că pentru acest an sunt incidente dispozițiile Legii 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art.1 din acest act normativ „prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:
a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;
b) hotărârilor consiliilor locale și județene;
c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener”.
De asemenea, art.2 din aceeași lege dispune că „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie”.
Din interpretarea dispozițiilor Legii 84/2012 rezultă că acest act normativ se referă la veniturile de natură salarială stabilite pentru personalul din sectorul bugetar până la data de 01.01.2011 când a intrat în vigoare Legea cadru nr.284/2010 - art. 46 din lege; de asemenea, această lege se aplică veniturilor de natură salarială stabilite în condițiile art.1 lit. a-c, aprobându-se exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1, urmare a constatării unor prejudicii de către Curtea de Conturi.
Față de dispozițiile Legii 84/2012 privind amnistia fiscală s-a apreciat că sumele încasate de pârâți în perioada martie - decembrie 2010 cu titlu de indemnizație de dispozitiv nu se impun a fi restituite, întrucât această indemnizație s-a acordat în baza hotărârii nr.70/2006 a Consiliului Județean M., fiind îndeplinite condițiile art.1 lit. b din lege. Prin urmare, amnistia fiscală operează pentru întreg anul 2010, ci nu numai pentru perioada ianuarie – februarie 2010 cum s-a reținut de Camera de Conturi M. ca fiind acordată această indemnizație în baza contractului colectiv de muncă nr.1160/18.02.2008.
Acest contract a fost valabil până în luna februarie 2010, iar ulterior indemnizația de dispozitiv s-a acordat în continuare în baza hotărârii nr.70/2006 a Consiliului Județean M.
(fapt confirmat și de reclamant prin notele scrise depuse la dosar - filele 74, 109).
Cât privește acordarea aceleiași indemnizații în anii 2011, 2012 s-a constatat că nu pot fi reținute apărările formulate de pârâtele B. I., C. A., M. V. în sensul că pentru acești ani indemnizația de dispozitiv a fost acordată conform Legii 285/2010 și Legii 283/2011, iar actele administrative prin care s-a acordat acest drept nu au fost contestate.
În acest sens, s-a reținut că în perioada ianuarie 2011- iulie 2012 această indemnizație nu a fost acordată prin lege sau hotărâre a guvernului, iar legile invocate - nr. 285/2010 și nr. 283/2011 nu prevedeau acordarea acestui drept salarial tuturor categoriilor de personal.
Faptul că actele administrative de acordare a acestei indemnizații nu au fost contestate nu conduce la concluzia că sporul de dispozitiv se impune a fi acordat tuturor salariaților, cât timp prin decizia în interesul legii nr.37/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit categoriile de personal care beneficiază de acest drept.
Având în vedere calitatea pârâților de personal contractual în cadrul Consiliului Județean M., se apreciază că aceștia nu erau îndreptățiți la plata indemnizației de dispozitiv în procent de 25% în perioada ianuarie 2011- iulie 2012.
Potrivit art. 256 al. 1 Codul muncii „salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.”
Împotriva sentinței au formulat apeluri pârâții B. I., C. A., C. C., P. G., M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceștia arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că includerea sporului de dispozitiv în salariul de bază începând cu luna ianuarie 2010 salariaților din cadrul Consiliului Jud.M. excede temeiului legal prevăzut de art.30 din Legea nr.330/2009 și art.10 din OUG nr.1/2010, acestea incluzând drepturile salariale stabilite prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor.
Acordarea sporului de dispozitiv prin hotărârea Consiliului local M. nr.70/2006, act administrativ care a fost atacat în instanță de către Prefectul jud.M., și care a fost validat de către instanță, este legală și astfel nu pot fi aplicate prevederile art.10 din OUG nr.1/2010.
Apelanții mai arată că decizia nr.37/2009 a ICCJ au efect numai pentru viitor fiind obligatorii pentru instanță de la data publicării în M.Oficial și nu poate duce la retractarea, anularea sau reformarea unei act administrativ.
Apelanții mai invocă și dispoz. art.3 alin.1 lit.c din Legea nr.330/2009 care cuprinde principiul în baza căruia trebuia acordat sporul de dispozitiv, arătând că la determinarea și calcularea salariilor de încadrare pentru anul 2010 s-au avut în vedere prevederile art.30 alin. 5 din Legea nr.330/2009 și art.4 alin. 2 din OUG nr.1/2010, invocându-se totodată și anexele I/2 și III/2, aplicabile salariaților din Administrația publică locală.
Apelurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că apelanții sun personal contractual în cadrul Consiliului Jud.M. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, cărora li s-a acordat spor de dispozitiv de 25% în perioada martie 2010-iunie 2012 conform Hotărârii nr.70/2006 a Consiliului Jud.M..
Soluția instanței de fond de admiterea acțiunii formulată de Consiliului loca M. este temeinică și legală, motivele invocate de apelanți nefiind întemeiate.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că art.30 alin. 1 din Legea cadru nr.330/2009 și art.10 din OUG nr.1/2010 determină modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010, acte care exclud în mod explicit drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor.
Împrejurarea că Hotărârea Consiliului Jud. M. nr.70/2006 prin care a fost acordată indemnizația de dispozitiv, a fost contestată în instanță fiind respinsă acțiunea nu îndreptățește pe pârâți la acordarea indemnizației de dispozitiv atâta timp cât această hotărâre nu a stabilit o dată finală până la care se va beneficia de această indemnizație, astfel că Legea cadru 330/2009 și OUG nr.1/2010 au anulat aceste drepturi, aceste acte normative stabilind că sumele compensatorii urmează a fi acordate numai pentru drepturi salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului și care nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării, iar decizia în interesul legii nr.37/2009 a ICCJ a dus la încetarea efectelor hotărârii Consiliului județean nr.70/2006 care se aplică acțiunii formulate de C. jud.M..
În acest sens și decizia dată în interesul legii de ICCJ nr.37/2009 a statuat că dispoz. art.13 din Legea nr.,138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrațiilor și Internelor și în subordinea instituțiilor publice din subordinea ministerului precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea Consiliilor locale și a Prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașarea din cadrul fostului Minister de Interne, apelanții neîncadrându-se în aceste categorii de personal fiind angajați ca personal contractual în cadrul Consiliului Jud.M..
Interpretarea acestor acte normative dar și a deciziei în interesul legii și raportarea lor la Hotărârea Consiliului județean nr.70/2006 s-a făcut corect, prin aplicarea lor nu s-a făcut o discriminare a salariaților din aparatul de specialitate al Consiliilor județene atâta timp cât acesta este exclus prin lege de la acordarea sporului de dispozitiv,iar în privința actului administrativ s-a constatat existența unei cauze de încetare a aplicării acestuia.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că apelurile sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art.48o alin. 1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de pârâții B. I., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., .. 1, ., C. A., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., C. C., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., M. V., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 1 A, .. 1, ., P. G., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 32, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1134 din 20 februarie 2014, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. Județean M. reprezentant de președinte, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2014.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.8 ex
J.f.N.M.M.
10.06.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 358/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
