Cereri. Decizia nr. 647/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 7636/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 647
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător P. P.
Judecător M. P.
Grefier M. V. A.
********************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul D. D., împotriva sentinței civile nr. 1892 din 20.11.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. G. pentru recurentul reclamant D. D., lipsind intimata pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat M. G. pentru recurentul reclamant D. D., a depus la dosar cererea de repunere pe rol a cauzei cu nr._ .
Interpelată de instanță, avocat M. G. pentru recurentul reclamant D. D., a precizat că nu insistă în cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat M. G. pentru recurentul reclamant D. D., a susținut oral motivele de recurs formulate în scris în raport de care apus concluzii de admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția I Civilă sub nr._, reclamantul D. D., în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în Podari – B. jud.D. a formulat acțiune în anulare angajament de plată consemnat în declarația notarială autentificată sub nr. 566 din 24.04.2012 de BNP N. M., pentru încălcarea dispozițiilor art. 270 din Legea nr. 53/2003.
A solicitat și obligarea la restituirea drepturilor bănești reținute nelegal în perioada 01.04.2009 – 01.03.2012, respectiv reținerile lunare de 135 euro din diurna cuvenită.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este conducător auto la pârâtă în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 547 din 03.03.2009. La sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie 2012, a efectuat un transport din Franța pentru G., iar marfa transportată a fost o cantitate de cartofi.
Nici pe parcursul transportului și nici la descărcarea mărfii nu au fost incidente care să fi condus la deteriorarea acesteia. După o perioadă de timp, conducerea societății i-a transmis că, marfa a fost refuzată și deși a precizat că nu are nici o culpă în legătură cu cauza refuzului, unitatea i-a cerut să plătească contravaloarea mărfii refuzată în G., cât și contravaloarea transport Franța-G..
La data de 24.04.2012, conducerea societății i-a cerut să dea o declarație în fața unui notar, declarație care să reprezinte de fapt un angajament de plată, declarație-angajament pe care a semnat-o din eroare.
Potrivit art. 270 din legea nr. 53/2003 (1) salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorul din vina și în legătură cu munca lor. Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Cum, răspunderea patrimonială este o variantă a răspunderii civile, mai precis a principiilor răspunderii civile contractuale, este posibilă înțelegerea dintre părți ca modalitate de recuperare a pagubei produse de salariat, însă nu în forma declarației notariale așa cum a înțeles să procedeze pârâta.
Această declarație a fost dată cu vicierea consimțământului reclamantului, iar prin conținutul ei, încalcă dispozițiile art. 270 din Legea nr. 53/2003 și ale art. 154 alin. 1 din aceeași lege.
Reclamantul a susținut că nu i s-a precizat niciun fel de documente privind cauzele returnării mărfii, documente din care să rezulte contravaloarea acesteia și eventual posibilitățile de valorificare a cantității de cartofi.
Mai mult, în perioada 2009 – aprilie 2012, lunar, pârâta a reținut suma de 135 euro fără niciun temei legal.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 270, 281 – 284 din legea nr. 53/2003.
La data de 2 octombrie 2012, pârâta . Podari a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, față de capătul de cerere prin care reclamantul solicită anularea angajamentului de plată autentificat sub numărul 566 din 24.04.2012 de către BNP N. M., înțelege să invoce excepție necompetenței materiale a Tribunalului O..
Potrivit Legii nr. 36/1995, art. 96 al. 1, Actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă. În această situație competența să soluționeze o acțiune în anulare este judecătoria în circumscripția căreia își are sediul biroul notarial care a întocmit actul.
Astfel, actele întocmite de către Notarul public sunt acte cu caracter jurisdicțional,întrucât acesta are obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care urmează să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în acord cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor juridice.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește primul petit solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Reclamantul este angajatul societății în funcția de conducător auto în baza contractului individual de muncă nr. 6311/11.03.2009. la data de 23.03.2012 a fost desemnat să efectueze un transport marfă cu ansamblul auto format din cap tractor marca Renault cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_ pe ruta Franța – G. destinatar al mărfii fiind societatea comercială Tasty Foods din G..
Datorită modului defectuos de conducere al autovehiculului precum și a faptului că pe itinerariul transportului conducătorul auto D. D. a bruscat autovehiculul în timpul mersului, răsturnând marfa în semiremorcă și distrugând o parte din aceasta, societatea comercială Tasty Foods din G., a refuzat marfa transportată cât și plata contravalorii transportului pe ruta Franța-G.. Astfel, prin fapta sa reclamantul a provocat un prejudiciu societății în cuantum de 4.215 euro, acesta fiind format din contravaloarea transportului din Franța până în G. în cuantum de 3.375 euro și contravaloarea transportului mărfii deteriorate din G. până în Podari-D., în cuantum de 8740 euro.
Potrivit art. 254 Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru paguba provocată societății, reclamantul de bună voie a ales să facă un angajament de plată, prin care a solicitat să i se accepte restituirea sumei de 4.215 euro eșalonat câte 100 euro pe lună începând cu data de 30.05.2012.
În acest sens reclamantul a mers la BNP N. M. și a încheiat un angajament de plată autentificat sub nr. 566 din 24.04.2012.
Dacă nu știa consecințele juridice ale acestui act, avea la îndemână posibilitatea de a consulta un avocat așa cum a făcut-o în momentul în care s-a decis să cheme în judecată societatea.
Pârâta a solicitat, de asemenea, respingerea petitului ca neîntemeiat și nedovedit prin care reclamantul solicită restituirea drepturilor bănești reținute în perioada 01.04.2009 – 01.04.2012, respectiv rețineri lunare cu titlu de diurnă.
S-a susținut că reclamantului nu i s-a reținut nicio sumă de bani din diurna ce i se cuvenea pentru perioada respectivă, având în vedere dispozițiilor de încasare acestuia i se acorda diurna cuvenită înainte de plecarea în cursă, bani pe care i-a încasat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1,2 și 115 cod pr civilă, art. 1207 – 1208 cod civil, art. 254 codul muncii, legea nr. 36/1995.
La dosar . a depus cerere reconvențională împotriva reclamantului D. D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligat la plata sumei de 5.513,74 euro si a sumei de 2.942 lei reprezentând prejudiciu cauzat societății.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul D. D. a fost angajatul societății in funcția de conducător auto începând cu data de 11.03.2009, conform contractului individual, de munca nr.6311.
La data angajării acestuia i-a fost adus la cunoștința Regulamentul Intern, care prevede modalitatea de deplasare, de alimentare si consumul normat al autovehiculului, cheltuielile deductibile.
In desfășurarea activității, conform Contractului Individual de Munca, salariatului ii revin o . obligații, respectiv:
- de a realiza norma de munca;
- de a indeplini atribuțiile ce-i revin conform Fisei Postului;
- de a respecta Regulamentul Intern si procedurile de lucru etc.
Ca urmare a desfășurării activității în cadrul societății, acesta a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 5.513,74 euro si 2.942 lei compus din:
- 1.233,24 euro - depășire consum normat de motorină;
- 223,50 euro- amenda contravenționala pentru neachizitionarea taxei de drum in Germania.
- 4 057 euro- contravaloare transport marfă pe ruta Franța G., G. Podari. D.;
- 29 42- componente deteriorate sau lipsă la autocamionul avut în primire;
Referitor la suma de 12 33, 24 euro, s-a arătat că, pentru a-și putea desfășura activitatea, pârâtul reclamant a primit de la societate un manual al conducătorului auto, un card de alimentare cu combustibil cu care accesează în interiorul li exteriorul granițelor țării fondurile bănești ale societății, card de alimentare pe care are obligația de a-l folosi numai în interesul societății. Pentru fiecare cursă, conducătorul are obligația de a întocmi foile de parcurs la care atașează documentele justificative care să ateste cheltuielile făcute pe parcursul cursei respective.
Potrivit deconturilor întocmite de departamentul de specialitate în baza documentelor justificative prezentate de pârâtul reconvențional, acesta a sustras o cantitate de 1 100 litri motorină, rezultând un prejudiciu de 1 233, 24 euro.
Consumul nejustificat de motorină s-a înregistrat atât la capul tractor cu numărul de înmatriculare_ pe care reclamantul l-a avut în gestiune cât și la aparatul de întreținere a temperaturii în semiremorcă.
Referitor la suma de 223,5 euro, aceasta reprezintă amenda primită de pârât ca urmare a faptului că nu a achiziționat taxa de drum în Germania, în data de 18.04.2012, când a circulat pe autostrada A3 Frankfurt- Nuremberg.
Suma de 4057 euro, reprezintă contravaloarea transportului marfă efectuat în mod defectuos de către pârât la data de 23.03.2012, când a fost desemnat să efectueze un transport de marfă pe ruta Franța G., destinatar al mărfii fiind societatea comercială Tasty Foods din G..
Datorită modului defectuos de conducere a autovehiculului, marfa a fost deteriorată, iar Tasty Foods a refuzat atât primirea acesteia cât și plata contravalorii transportului pe ruta Franța G..
După refuzul mărfii de către destinatar, reclamanta a fost nevoită să trimită un alt transport auto pentru a lua marfa din G..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 254 și urm. Din Codul Muncii.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 21.11.2012, instanța a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului O. în soluționarea capătului de cerere referitor la anularea capătului de cerere privind anularea înscrisului intitulat angajament de plată.
În cauză, instanța a admis proba cu înscrisuri, interogatoriu părților și cu expertiză de specialitate.
Tribunalul O. – Secția I Civilă prin sentința civilă nr. 1892 din 20.11.2013 a respins cererea formulată de reclamantul D. D., în contradictoriu cu pârâta ., ca neîntemeiată.
A admis cererea reconvențională formulată de pârâtă.
A obligat pârâtul D. D. la plata către reclamanta . de 5513,74 euro și 2942 lei cu titlu de prejudiciu cauzat acesteia.
A obligat pârâtul D. D. la plata către reclamanta . de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Cum petitul referitor la anularea angajamentului de plată a fost disjuns, formând obiectul unui alt dosar, instanța a analizat doar solicitarea reclamantului referitoare la obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reținute nelegal în perioada 01.04._12, respectiv reținerile lunare de 135 euro, din diurna cuvenită.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut că, începând cu data de 03.03.2009, reclamantul a fost angajat în cadrul pârâtei, ocupând funcția de conducător auto, așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 6311/11,03.2009.
Diurna este un drept legal al unui salariat angajat în baza unui contract de muncă, așa cum prevede Codul Muncii prin articolul 44, aliniatul (2), conform căruia „salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil”.
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, în perioada 01.04._12, pârâta i-a reținut, în mod nelegal, lunar, suma de 135 de euro, din diurna cuvenită.
Analizând însă, dispozițiile de încasare și foile de decont depuse de pârâtă la dosar (filele 83- 148), instanța a constatat că reclamantului i s-a acordat diurna cuvenită înainte de plecarea în cursă, în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, împotriva căruia reclamantul nu a înțeles să formuleze obiecțiuni.
Pe cale de consecință, cererea reclamantului referitoare la obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reținute nelegal în perioada 01.04._12, a fost respinsă ca neîntemeiată.
În analiza cererii reconvenționale, instanța a reținut că reclamanta reconvențională solicită obligarea pârâtului reclamant la plata prejudiciului cauzat acesteia, compus din:
- 233, 24 euro- depășire consum normat de motorină.
- 223, 50 euro- amenda contravențională pentru neachitarea de către pârât a taxei de drum în Germania;
- 4057 euro – contravaloare transport marfă pe ruta Franța G., G.- Podari- D.;
- 2 942 lei – componente deteriorate sau lipsă la autocamionul avut în primire;
Art. 254 alin1 din Codul Muncii prevede că “salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor”.
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ, următoarele condiții de fond:
a) calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba;
b) fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa;
c) prejudicial cauzat patrimoniului angajatorului;
d) raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
e) vinovăția salariatului;
Cu privire la suma de 233, 24 euro, ce reprezintă depășirea de către pârâtul reclamant a consumului normat de motorină la capul tractor cu numărul de înmatriculare_ pe care acesta l-a avut în gestiune cât și la aparatul de întreținere a temperaturii în semiremorcă, instanța a avut în vedere foile de parcurs care cuprind cursele efectuate cu depășire nejustificată de carburant precum și extrasul din sistemul informatic cu privire la consumul nejustificat de carburant.
Din analiza acestor înscrisuri (necontestate de pârâtul reconvențional), se observă că, în datele de 04.11.2011, 20.12.2011, 18.04.2012, 22.05.2012,08.06.2012, 29.06.2012, 11.07.2012, 30.08.2012, 06.09.2012 și 09.09.2012 pârâtul a efectuat curse, nejustificând cantitatea de 1 100 litri motorină.
Relativ la consumul normat la capul tractor cu numărul de înmatriculare_ cât și la aparatul de întreținere al temperaturii, instanța reține că acesta a fost stabilit în conformitate cu parametrii dați de producător. Astfel, consumul este de 25% consum pe gol, la care se mai adaugă 0, 4 litri/tonă ( conform adresei producătorului aflată la fila 366 din dosar).
Totodată, s-a avut în vedere faptul că pârâtului i-a fost adus la cunoștință consumul normat, atât prin Regulamentul de Ordine Interioară cât și prin fișa de angajare din data de 03.03.2009.
În ceea ce privește suma de 223, 50 euro reprezentând amenda contravențională pentru neachitarea de către pârât a taxei de drum în Germania, aceasta rezultă din înscrisurile aflate la filele 58-61 din dosar, care justifică amenda primită pentru neachiziționarea taxei de drum în data de 18.04.2012 pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare Dj 09 WMK aparținând reclamantei și condus de pârât.
Prin cererea reconvențională formulată, s-a mai solicitat și obligarea pârâtului la plata sumei de 4057 euro contravaloare transport marfă pe ruta Franța G., G.- Podari- D..
În analiza acestei pretenții, instanța a reținut că pârâtul a efectuat, în data de 23.03.2012 un transport de marfă cu ansamblul auto format din cap de tractor marca Renault cu nr. de înmatriculare_ și semiremoca cu număr de înmatriculare_ pe ruta Franța- G., destinatar al mărfii fiind . G..
Marfa fiind distrusă în timpul transportului, . refuzat să achite atât contravaloarea acesteia cât și contravaloarea transportului pe ruta Franța- G..
După refuzul mărfii de către destinatar, reclamanta a fost nevoită să trimită un alt ansamblu auto pentru a lua marfa din G. și a o aduce în Podari, marfa fiind transportată cu ansamblul auto format din cap tractor cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca_ .
Așadar, reclamanta a suportat un prejudiciu format din contravaloarea transportului inițial, Franța- G. pe ruta Berny en Santere- Attikis, din data de 30.03.2013 cât și contravaloarea transportului efectuat ulterior, ruta G.- Podari.
Analizând factura pentru transport marfă cursa Franța- G., . nr._/19.04,2012, emisă de reclamantă precum și documentele care au însoțit transportul, instanța a reținut contravaloarea acestei curse ca fiind de 3375 euro.
Totodată, potrivit facturii pentru transport cursa G. Podari, contravaloarea acestui transport a fost de 840 lei.
Împrejurarea invocată de pârât în sensul că atâta vreme cât destinatarul nu a formulat obiecțiuni la primirea mărfii pe scrisoarea de transport se presupune că aceasta a fost corect transportată nu poate fi primită de instanță deoarece acesta, în termen legal, după verificare, a refuzat marfa pe considerentul că nu corespunde calitativ, ca urmare a modului defectuos în care a fost transportată.
Important de remarcat este faptul că reclamanta nu a imputat pârâtului contravaloarea mărfii deteriorate (așa cum a susținut acesta la momentul concluziilor pe fondul cauzei) ci doar contravaloarea transportului.
Distinct de cele arătate, instanța a avut în vedere și faptul că, prin declarația notarială autentificată sub nr. 566 din 24.04.2012 la BNP M. N., pârâtul a recunoscut că a provocat reclamantei această pagubă și a solicitat restituirea acestei sume în mod eșalonat, câte 100 euro /lună.
Referitor la suma de 2 924 lei, ce reprezintă contravaloarea pieselor și componentelor găsite lipsă sau deteriorate la ansamblul auto format din cap tractor cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, instanța a reținut, potrivit procesului verbal de predare primire din data de 18.06.2010 că la această dată au fost date în gestiunea pârâtului semiremorca cu numărul de înmatriculare_ și două anvelope.
Ulterior, la data de 02.03.2012 a fost întocmită dispoziția de livrare din magazia societății conform fișei de constatare nr. 2528/02.03.2012 pentru înlocuirea unei anvelope.
Potrivit procesului verbal de predare primire din data de 20.09.2012 prin care pârâtul a predate semiremorca, comisia de inventariere a consemnat lipsa mai multor piese și componente găsite lipsă, valoarea totală a acestora fiind de 2 942 lei.
Potrivit considerentelor expuse, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 255 alin 1 din Codul muncii.
Astfel, pârâtul în perioada dedusă judecății a avut calitatea de salariat la reclamantei iar fapta ilicită a fost săvârșită în legătură cu munca sa, atribuțiile sale de serviciu fiind stabilite prin contractul individual de muncă și fișa postului.
În ceea ce privește prejudiciul, acesta a fost dovedit de către reclamantă atât cu înscrisurile depuse la dosar cât și cu expertiza efectuată, împotriva căreia pârâtul nu a înțeles să formuleze obiecțiuni.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat cererea reconvențională ca fiind întemeiată, aceasta fiind admisă, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 5513, 74 euro și 2 942 lei, cu titlu de prejudiciu produs acesteia.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului, acesta a fost obligat și la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D. D., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că neîntemeiat instanța de fond a respins în integralitate cererea de chemare în judecată cu toate că, anterior a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea angajamentului de plată.
Disjungerea și declinarea obiectului principal al cererii cu care a fost investită instanța nu are nici un fel de justificare deoarece în temeiul angajamentului de plată aceiași instanță a admis cererea reconvențională.
Recurentul reclamant solicită prin cererea de recurs suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, până soluționarea capătului de cerere având ca obiect anularea angajamentului de plată, apreciind ca fiind esențial, fundamental în analiza cauzei deduse judecății.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate în motivarea cererii de recurs Curtea constată că, acțiunea reclamantului are ca obiect anularea angajamentului de plată consemnat în declarația notarială autentificată la BPN N. M., pentru încălcarea dispozițiilor art. 270 din Codul muncii și obligarea pârâtei la restituirea drepturilor bănești reținute nelegal, în perioada 01.04.2009 – 01.03.2012, care reprezintă reținerile lunare de 135 euro din diurna cuvenită.
Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului pârât la plata sumei de 5513,74 lei euro și 2942 lei cu titlu de prejudiciu cauzat acesteia.
Tribunalul O. prin sentința nr. 2718/21 noiembrie 2012, a admis excepția de necompetență materială, în soluționarea capătului de cerere având ca obiect anularea angajamentului de plată și a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei C..
În considerentele acestei sentințe tribunalul motivează că, reclamantul solicită anularea unui act notarial pentru vicii de consimțământ, așa încât faptele deduse judecății nu provin din desfășurarea raporturilor de muncă dintre reclamant și pârâtă, situație în care competența de soluționare revine judecătoriei, potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 5 Cod procedură civilă.
Susținerea recurentului reclamant potrivit căreia soluția instanței de fond prin care a respins acțiunea în integralitatea sa, este neîntemeiată deoarece, așa cum rezultă din considerentele sentinței, după disjungerea capătului de cere având ca obiect anulare angajament de plată, administrarea probelor, și analizarea acestora s-a făcut numai cu privire la cererea reclamantului având ca obiect plata unor despăgubiri.
Asupra capătului de cerere având ca obiect anularea angajamentului de plată, instanța de fond nu s-a pronunțat, urmând ca acesta să fie judecat de instanța investită, conform sentinței prin care s-a dispus disjungerea și declinarea la instanța, apreciată ca fiind competentă, prin sentința nr. 2718/21 noiembrie 2012.
Admiterea cereri reconvenționale formulate de pârâtă nu se întemeiază, pe conținutul angajamentului de plată, ci pe probele administrate în dosar, așa cum rezultă din considerentele sentinței.
Astfel, în motivarea soluției cu privire la admiterea cererii reconvenționale instanța de fond reține că, pârâtul a efectuat, în data de 23.03.2012 un transport de marfă, care a fost distrusă în timpul transportului, producând astfel un prejudiciu reclamantului pârât.
Cererea de suspendare a judecării recursului până la judecarea capătului de cerere privind anularea angajamentului de plată, este neîntemeiată deoarece, angajamentul de plată privește alte pretenții de cât cele solicitate de părți prin acțiunea și respectiv cererea reconvențională.
În considerarea celor prezentate Curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. D., împotriva sentinței civile nr. 1892 din 20.11.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Președinte, M. C. | Judecător, P. P. | Judecător, M. P. |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.M.C.
Jud.fond M.V.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 04.04.2014.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
