Contestaţie decizie modificare unilaterală contract de muncă. Hotărâre din 02-06-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 11020/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2334
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - R. M.
Judecător - A. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatoarea B. V. – C. domiciliată în C., calea București, ..1, . împotriva sentinței civile nr. 317 din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. R. DE TRANSFUZIE SANGUINĂ C., cu sediul în C., ., jud.D., I. NAȚIONAL DE HEMATOLOGIE TRANSFUZIONALĂ "PROF. DR. C.T. N.", cu sediul în Bucuresti, .. 2-8, sector 1, M. SĂNĂTĂȚII, cu sediul în București, .. 103, sector1, având ca obiect contestație decizie modificare unilateală contract de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta contestatoare B. V. – C., reprezentată de avocat G.D. și intimatul pârât C. R. DE TRANSFUZIE SANGUINĂ C., reprezentat de avocat C.D., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Avocat G.D., pentru apelanta reclamantă, a depus la dosar împuternicirea avocațială și cerere scrisă din partea apelantei reclamante prin care a declarat că renunță la judecarea apelului formulat în cauză. A solicitat să se ia act de cererea apelantei reclamante.
Avocat C.D., pentru intimatul pârât C. R. DE TRANSFUZIE SANGUINĂ C., a solicitat să se ia act de cererea apelantei reclamante de renunțare la judecarea apelului cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 317 de la 28 ianuarie 2014 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății cu sediul în București, . 103 sector1 invocată în întâmpinare.
A respins excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtul I. Național de Hematologie Transfuzională "Prof. dr. CT. N." cu sediul în București, .-8 sector 1 în întâmpinare.
A respins acțiunea formulata de reclamanta B. V. –C. cu domiciliul procedural ales in C., . 17 C SC1, . în contradictoriu cu pârâtele I. Național de Hematologie Transfuzională "Prof. dr. CT. N.", C. R. de Transfuzie Sanguina C. cu sediul în C., ., județul D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 Cod proc. civilă, instanța a analizat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M. Sănătății si excepția autorității lucrului judeca invocata de pârâtul I. N. DE HEMATOLOGIE TRANSFUZIONALA ,, PROF. DR. CT N..
1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății instanța a respins-o, cu următoarea motivare:
Potrivit art. 36 Cod.proc civilă ,,Calitatea procesuala rezulta din identitatea de părți si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății .Existenta sau inexistenta drepturilor si obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond .
Din analiza capetelor de cerere formulate de către reclamanta B. V. –C. si anume cel privind alocarea de fonduri bugetare necesare plății acestor drepturi salariale instanța a constatat ca s-a dovedit existența unor obligații in sarcina acestui pârât determinate de faptul ca el este cel ce trebuie sa asigure sumele necesare exercitării drepturilor salariale ca urmare a pronunțării unor hotărâri judecătorești in situația in care angajatorul subordonat a căzut in pretenții față de salariații săi.
S-a respins si excepția autorității lucrului judecat invocata de pârâtul I. N. DE HEMATOLOGIE TRANSFUZIONALA ,, PROF. DR. CT N., întrucât potrivit art. 431 Noul Cod proc civilă:
(1) nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceiași calitate, in temeiul aceleiași cauze si pentru același obiect
(2) Oricare dintre părți poate opune lucrului anterior judecat ., daca are legătură cu soluționarea acestuia din urma ".
Excepția autorității lucrului judecat poate fi invocată de instanță sau părți in orice faza a procesului ( art 432 Cod proc civ ).
Pârâtul I. N. DE HEMATOLOGIE TRANSFUZIONALA ,, PROF. DR. CT N. a susținut această excepție pe considerentele ca reclamanta a mai avut o asemenea cauza care a fost soluționata prin Sentința 4890/19.06.2013 pronunțată de Tribunalul D. in dosarul nr._/63/2010*.
Verificând hotărârea mai sus menționată Tribunalul a constatat ca prin aceasta soluția a fost de perimare privind acțiunea reclamantei si nu de soluționare în fond a cererii care a avut ca obiect plata diferențelor salariale aferente lunilor iunie – august 2010 si obligarea numai a pârâtului C. R. DE TRANSFUZIE SANGUINĂ C. la acordarea in viitor a salariilor de încadrare in cuantumul prevăzut in carnetul de munca..
Reclamanta B. V. –C. salariata a C. R. De Transfuzie Sanguină C. este nemulțumită de reducerea salariului prin decizia nr. 16/28.06.2010 emisa de pârâta care a eliminat creșterea salariala anuala dobândita prin aplicarea art. 17 alin (1) din OUG 115/2004 modificata si completata prin OUG nr. 17/2008.
De menționat ca pârâtul C. R. De Transfuzie Sanguină C. este o instituție bugetara, iar salarizarea personalului angajat a fost făcută cu aplicarea Legii nr. 330/2009 si 284/2010.
Potrivit art.30 alin.5 și 6 din Legea nr.330/2009,
„In anul 2010, personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de baza, solda funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunara de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adăuga sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute in anexele la prezenta lege ramase in afara salariului de baza, soldei funcției de baza sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda . sa conducă la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009.”
Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate in luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc in anexele la prezenta lege si nu au fost incluse in salariile de baza, in soldele funcțiilor de baza sau, după caz, in indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute in vedere in legile anuale de salarizare, pana la acoperirea integrala a acestora.”
De asemenea, în legătură cu aplicarea art.30 din Legea nr.330/2009, anterior enunțat, art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, dispune că:
„În cazul in care drepturile salariale determinate in conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 si cu prezenta ordonanța de urgenta sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectiva pentru luna decembrie 2009 se acorda o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere diferența, in măsura in care persoana își desfășoară activitatea in aceleași condiții. Aceasta suma se include in salariul de baza, solda/salariul funcției de baza sau indemnizația lunara de încadrare, după caz, dar nu este luata in calcul la determinarea altor drepturi de natura salariala care se stabilesc in funcție de acestea.”
Dreptul salarial ce a fost eliminat în cazul reclamantei începând cu luna iulie 2010 constă în creșterea salarială reglementată anterior de art.17 din OUG nr.115/2004, modificată si completată prin OUG nr.17/2008.
Potrivit acestui text de lege:
”(1)Personalul contractual salarizat intre limitele corespunzătoare funcției poate beneficia anual, in perioada mai-septembrie, de o creștere salariala prin evaluarea performantelor profesionale individuale realizate in anul precedent, cu condiția încadrării in nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile in bugetul de venituri si cheltuieli.
(2) Pentru personalul încadrat si care începând cu data de 1 aprilie 2008 urmează sa beneficieze de salarizarea prevăzuta in anexa nr. I, salariile de baza individuale se stabilesc pe funcția, gradul sau treapta profesionala avuta, după cum urmează:
a) la limita minima, daca salariul de baza individual se situează sub salariul de baza minim; b) se menține salariul de baza individual, daca acesta se situează intre salariul de baza minim si maxim; c) conform evaluării performantelor profesionale individuale, cu respectarea prevederilor alin. (1)."
Astfel cum rezultă din conținutul art.17 din OUG nr.115/2004, această creștere salarială nu are un caracter permanent, ci unul temporar, putând fi acordată numai în perioada mai-septembrie si condiționată de încadrarea în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuielile cu salariile in bugetul de venituri si cheltuieli. Împrejurarea că aceasta creștere salarială făcea parte din salariul de bază individual pe o perioadă limitată, pentru cei îndreptățiți în urma evaluării profesionale, nu transforma salariu astfel obținut într-unul definitiv, întrucât salarizarea acestora continua să se realizeze conform anexei nr.I din OUG nr.115/2004, iar în celelalte luni, care nu se încadrau în intervalul mai-septembrie, salariul de bază trebuia să fie între limitele prevăzute pentru fiecare funcție, grad sau treaptă profesională în anexa I din ordonanță.
Prin urmare, nefiind un salariu de încadrare corespunzător funcției din luna decembrie 2009, salariul reclamantei incluzând această creștere salarială nu putea constitui, în mod obișnuit, baza de calcul pentru noul salariu stabilit în anul 2010, conform art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009.
Din prevederile Legii nr.330/2009 reiese că această creștere salarială nu poate avea, în mod cert, natura unuia dintre sporurile care se includ în bază la care se referă art.30 alin.5, întrucât aceasta nu este prevăzută ca atare în notele anexe la lege, iar pentru a constitui o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu în sensul art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010 era necesar ca diferența de salariu înregistrată de reclamant fată de anul 2009 să rezulte prin raportare la drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectiva pentru luna decembrie 2009. Or, anterior datei de 01.01.2010, creșterea salarială nu a fost prevăzută prin OUG nr.115/2004 a fi acordată în luna decembrie ci numai pentru perioada mai - septembrie.
Observând evoluția salariului acordat reclamantei in anii 2009 si 2010 depusă de intimat la dosarul de fond ( fila 25) rezultă că noul salariu de bază stabilit în baza Legii nr.330/2009 a fost calculat pornindu-se de la salariul reclamantei din luna decembrie 2009 incluzând creșterea salarială prevăzută de art.17 din OUG nr.115/2004 ( 1368 de lei), acordată raportat la evaluarea profesională din anul precedent ( 2008) . Așa cum s-a precizat, fondurile necesare plății acesteia au fost alocate abia în luna decembrie 2009, astfel încât majorarea salarială a putut fi aplicată numai începând cu această lună.
Așadar, dată fiind întârzierea în alocarea fondurilor necesare, creșterea salarială menționată a fost calculată si s-a regăsit în salariul de bază individual al reclamantului din luna decembrie 2009, deși potrivit legii, trebuia acordată numai la salariile din perioada mai-septembrie 2009, si nu putea fi cuprinsă în salariul din luna decembrie 2009, care trebuia să fie salariul de bază prevăzut de anexa I din OUG nr.115/2004, acesta impunându-se a constitui si baza de la care se pleca în stabilirea noului salariu potrivit Legii nr.330/2009.
Totodată s-a mai reținut că Legea nr.330/2009 a intrat în vigoare la data de a ianuarie 2010, prin art.48 alin.1 pct.17 al acestei legi (în prezent abrogată), abrogându-se și art.17 din OUG nr.115/2004 modificat prin art.I pct.14 OG nr.17/2008.
Dispozițiile 42/10.12.2009 a fost emisă de către unitatea intimată în conformitate cu dispozițiile legale de la acel moment respectiv OG 17/2008 în privința drepturilor bănești raportat însă la nivelul anului 2008.
Astfel prin această dispoziție se stabilesc drepturile salariale ale personalului începând cu data de 01.12.2009, în funcție de performanțele profesionale ale lucrătorilor, evaluate în anul 2008, existând înscrisurile pertinente la dosar. Ulterior, temeiul legal ce a stat la baza actului a fost abrogat.
Prin urmare prin această dispoziție au fost stabilite și calculate drepturile salariale ale reclamantei recurente potrivit legislației în vigoare în acea perioadă producându-și efectele ca atare în conformitate cu normele de drept în vigoare în acest moment.
Ca urmare a abrogării temeiului juridic ce a stat la baza emiterii dispozițiilor, nimic nu împiedică unitatea intimată să emită noi dispoziții în conformitate cu noua legislație în vigoare, adaptând situațiile existente la noile realități juridice, corelând noile dispoziții emise cu legislația actuală, în vigoare la momentul emiterii acestora prin care se vor schimba cele dispuse anterior, conform noilor dispoziții în vigoare.
Este însă esențial de reținut, faptul că dreptul de natura celui acordat conform art.17 alin.1 OUG 115/2004 astfel cum a fost modificat prin OUG nr.17/2008, este un drept cu caracter temporar și dublu condiționat la rândul său, pe de o parte acestea se acordă funcție de evaluarea performanțelor individuale din anul precedent și pe de altă parte cu condiția încadrării în nivelul alocațiilor prevăzute pentru cheltuieli de personal.
Acest venit se stabilește anual, fiind variabil, în funcție de criteriile enunțate, fiind un spor acordat.
Nu trebuie neglijată sintagma textului de lege „ personalul…..poate beneficia anula…de creștere salarială…”, care întărește la rândul său natura variabilă a acestei acordări de creștere salarială în condițiile specificate, acestea neconferind reclamantei dreptul, ci doar vocația la acordarea creșterii salariale în anul următor.
Acest drept este unul câștigat, dar temporar și condiționat la rândul său de nivelul alocațiilor bugetare și performanța individuală, și ca atare față de cele expuse nu poate fi permanentizat, neavând și neputând dobândi natura unui drept de încadrare.
În aceste condiții si fată de diminuarea fondurilor bugetare alocate pârâtului pentru cheltuielile de personal, în mod legal, i-a fost stabilit reclamantului, începând cu luna iulie 2010, un salariu de bază calculat prin raportare la cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit potrivit legii, fără majorarea salarială prevăzută de art.17 din OUG nr.115/2004.
Nu este vorba de aplicarea retroactivă a Legii nr.330/2009, din moment ce reclamantul a dedus judecății verificarea modului în care i-a fost calculat salariu în luna iulie 2010, lună în care salarizarea sa trebuia să se realizeze în conformitate cu prevederile acestei legi. Faptul că, la data de 01.01.2010, s-a schimbat sistemul de salarizare prin . Legii nr. 330/2009, iar acest act normativ care nu mai prevede criteriul performantelor profesionale ca unul dintre elementele în funcție de care se stabilește salariul personalului din unitățile sanitare nu echivalează cu aplicarea retroactivă a legii.
Legiuitorul elaborând actele normative este în măsură să opteze pentru adoptarea oricărei soluții legislative de acordare sau restrângere a unor drepturi, dar cu respectarea prevederilor și principiilor Constituției.
Conform principiului aplicării imediate a legii noi, instanța este obligată să aplice dispozițiile legale în vigoare la data când soluționează cauza inclusiv în căile de atac, fiind inadmisibil în cauză ca legea veche să ultraactiveze. Prin urmare, s-a constatat că la data soluționării cauzei nu mai sunt în vigoare dispozițiile legale de care se prevalează reclamanta, acestea fiind expres abrogate.
Instanța a constatat că abrogarea textului de lege care a constituit temeiul de drept al acțiunii nu reprezintă o încălcare a dreptului reclamantei de acces la instanță sau a dreptului de proprietate, așa cum este garantat de art.1 din Protocolul adițional nr.1 CEDO. În sensul acestui din urmă text reclamanta nu este titularul unui bun pentru că nu mai era în vigoare la data promovării acțiunii și nu a dat naștere pentru reclamantă la un drept efectiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în principiu, puterea legislativă nu este împiedicată să reglementeze în materie civilă, prin dispoziții noi, drepturile ce decurg din legile în vigoare, cu condiția ca motivele invocate pentru a justifica aceste măsuri să fie evident și imperios justificate de un interes general.
În speță dispozițiile legale abrogate nu au fost înlocuite și prin urmare aceste dispoziții pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, și-au încetat efectele și nu mai sunt aplicabile la acordarea acestor drepturi.
Pe de altă parte, reclamanta nu poate susține că, în urma evaluării performantelor profesionale în anul 2009, a dobândit un drept la acordarea creșterii salariale prevăzute de art.17 alin.1 din OUG nr.115/2004 pentru anul următor si că eliminarea acesteia ar echivala cu pierderea unui drept câștigat.
Referitor la susținerea reclamantei din finalul recursului, conform căruia, din luna ianuarie 2010, nu se mai discută despre mărire salarială, ci de salariul stabilit conform Legii nr.330/2009, în care s-au introdus toate sporurile si măririle salariale acordate, Curtea retine că includerea în salariu de bază calculat în baza Legii nr.330/200 privește numai sporurile prevăzute expres în notele anexe la lege sau creșterile, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent legal acordate în decembrie 2009 (art.30 alin.6 din Legea nr.330/2010 si art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010).
Dacă s-ar accepta raționamentul juridic al reclamantei, conform căruia toate sporurile si măririle salariale acordate în anul precedent s-ar include în salariul de bază conform Legii nr.330/2009, s-ar ajunge la permanentizarea, ca parte a salariului de bază, a unei creșteri salariale cu caracter temporar si a cărei acordare este dublu condiționată, pe de o parte de rezultatul evaluării performantelor profesionale, iar pe de altă parte de încadrarea în nivelul alocațiilor acordate ordonatorului de credite, ceea ce contravine scopului Legii nr.330/2009.
Situația s-a menținut si în condițiile Legii nr. 284/2010 care pornește de la aceleași principii si salarii acordate anterior lunii decembrie 2010 si in care nu se regăsesc aceste sporuri de performanta actele normative in baza cărora s-au acordate fiind abrogate prin Legea nr. 330/2010.
Din aceste considerente de fapt si de drept instanța a apreciat ca decizia nr.16 /28.06.2010 este legala si temeinica iar prin reducerea salariului potrivit legii pentru salariații bugetari nu operează dispozițiile art. 41 din C muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. V.-C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond nu a analizat sub nicio formă nulitatea deciziei contestate și nici criticile aduse acestei decizii precizând a priori că este nemulțumită de scăderea salariului.
Arată că, refuzând administrarea oricăror probatorii instanța de fond a apreciat că salariul din luna decembrie 2009 conține pe lângă salariul de bază și un spor cu caracter temporar, cel prevăzut de OUG 115/2004.
Mai arată că, creșterea salarială determinată prin decizia nr.42/2009 nu este un spor, ci reprezintă salariul de bază modificat.
Susține că interpretarea instanței de fond potrivit căreia salariul de încadrare corespunzător funcției din luna decembrie 2009 nu poate conține creșterea salarială din decizia nr.42/2009 este contrară acestei dispoziții care prevede în mod neechivoc „salariu de încadrare”.
La termenul din data de 02.06.2014 intimata-contestatoare B. V. C. a depus cerere de renunțare la judecată prin care a arătat că înțelege să renunțe la judecata procesului ce face obiectul dosarului nr._ .
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. 1 NCPC reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, iar potrivit alin. 4 dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să ia act de manifestarea de voință a intimatei-contestatoare și, văzând dispozițiile art.406 alin. 5 NCPC, va lua act de renunțarea la judecata apelului.
În baza art.453 NCPC va fi obligată apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul C. R. de Transfuzii Sanguină C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecarea apelului declarat de contestatoarea B. V. – C. domiciliată în C., Calea București, ..1, . împotriva sentinței civile nr. 317 din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. R. DE TRANSFUZIE SANGUINĂ C., cu sediul în C., ., jud.D., I. NAȚIONAL DE HEMATOLOGIE TRANSFUZIONALĂ "PROF. DR. C.T. N.", cu sediul în București, .. 2-8, sector 1, M. SĂNĂTĂȚII, cu sediul în București, .. 103, sector1.
Obligă apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul C. R. de Transfuzii Sanguină C..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2014.
Președinte, R. M. | Judecător, A. M. | |
Grefier, V. R. |
20.06.2014
Red.jud.A.M.
6 ex/AS
j.f.M.F.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
