Pretentii. Sentința nr. 4927/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4927/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 708/54/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4927/2014
Ședința publică de la 25 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier M. D. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant . CALAFAT și pe pârât B. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns - reclamant - . CALAFAT prin avocat G. V. și - pârât - B. D. personal și asistat de avocat V. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Avocat G. pentru reclamantă depune la dosar dovada plății diferenței de onorariu expert.
Avocat V. pentru pârâtă depune la dosar biletul de ieșire din spital și învederează că pârâta renunță la obiecțiunile la raportul de expertiză.
Instanța pune în discuție cererea de majorare a onorariului, formulată de expert.
Avocat G. pentru reclamantă solicită admiterea cererii de majorare.
Avocat V. pentru pârâtă lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii.
Instanța respinge cererea de majorare a onorariului formulată de expert.
Nemaifiind alte cererii de formulat și probe de administrat și constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat G. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei precizată conform raportului de expertiză, de 9259, 56 lei.
Avocat V. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.01.2014, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta B. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de_, 86 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs reclamantei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta arată că între ea, în calitate de angajator, și pârâtă - în calitate de salariată, s-a încheiat contractul individual de muncă, înregistrat la ITM D. sub nr. 4933/02.02.2007, aceasta desfășurându-și activitatea de gestionar la un punct de lucru din Poiana M..
În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în contractul individual de muncă și în fișa postului, pârâta opera și încasa sumele de bani rezultate din comercializarea produselor vândute de societate, întocmea și ținea la zi raportul de gestiune, primea în gestiune mărfurile și le înregistra în depozitul punctului de lucru.
Mărfurile erau înregistrate în evidența societății reclamante în baza avizelor de intrare a mărfurilor, fiind predate pârâtei în gestiune, care semna de primire și atesta că mărfurile recepționate corespund din punct de vedere valoric și cantitativ.
În urma inventarierii desfășurate la data de 01.12.2012 la punctul de lucru al cărui gestionar este pârâta, s-a constat un stoc faptic de 86.618, 1 lei, conform fișelor de inventar analizate și un stoc scriptic în cuantum de 96.929,96 lei, precum și o lipsă din aparatul de marcat fiscal în cuantum de 400 lei, sumă care a fost încasată conform declarației de recunoaștere a salariatei din data de 28.11.2012, în acest sens întocmindu-se referatul nr. 338/02.01.2013.
Prin convocarea emisă de . și înregistrată sub nr. 340/04.01.2013, pârâta B. D. a fost invitată la data de 18.01.2013, orele 10,11 să se prezinte la sediul social din Municipiul Calafat în vederea efectuării cercetării disciplinare, în legătură cu lipsa în gestiune în cuantum de 10.311, 86 lei, determinată în urma inventarierii din data de 01.12.2012.
La data de 18.01.2013 în fața comisiei de cercetare disciplinară, pârâta nu și-a recunoscut vinovăția, însă nu a putut preciza motivele sau cauza lipsei din gestiune.
La data de 11.03.2013, prin Decizia nr. 356/11.03.2013, s-a dispus desfacerea prin acordul părților a contractului individual de muncă și, deși pârâta s-a obligat verbal să achite prejudiciul de_, 86 lei, aceasta nu l-a achitat.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind dispozițiile art. 189-195 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 254 din Legea 53/2003 coroborate cu dispozițiile art. 969 -970 din Vechiul cod civil și dispozițiile art. 23 -24 și art. 32 din Legea 22/1969.
În scop probator, reclamanta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriu, expertiză contabilă, și depune în copie: contractul individual de muncă al pârâtei, fișa postului, Referatul nr. 338/02.01.2013, Decizia nr. 339/03.01.2013, Convocatorul nr. 340/04.01.2013, Nota explicativă nr. 344/18.01.2013, Decizia nr. 356/11.03.2013, Proces verbal de informare nr. 37/04.10.2013, Declarație, Declarație de inventar, Liste de inventariere.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 270 din Codul Muncii și a prevederilor OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
La data de 24.02.2014 pârâta depune întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii.
A invocat excepția nulității absolute a deciziei nr. 356/11.03.2013, prin care a încetat contractul individual de muncă, întrucât nu s-au respectat condițiile de formă ale acestei decizii, reclamanta omițând să specifice instanța competentă la care putea fi contestată decizia.
În ceea ce privește răspunderea patrimonială, pârâta arată că în calitatea sa de vânzător – gestionar primea mărfurile în gestiune, însă nu atesta că mărfurile recepționate corespundeau din punct de vedere valoric și cantitativ, întrucât nu putea face recepția mărfii în momentul primirii acesteia, deoarece delegatul firmei care aducea marfa nu aștepta să facă această operațiune, avizele de primire a mărfii urmând să fie verificate de aceasta în aceeași zi, sau a doua zi, iar în momentul constatării unor nereguli, anunța telefonic delegatul firmei, exemplificând în acest sens cu avizele de însoțire a mărfii nr. 3864/02.04.2012, 3892/24.05.2012, 4353/22.06.2012, 4355/26.06.2012, 4365/17.07.2012, 4367/20.07.2012.
Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile art. 22, 23, 32 din Legea 22/1969, art. 254 din Legea 53/2003, întrucât prejudiciul nu s-a produs din vina sa și nu și-a luat angajament scris pentru acoperirea prejudiciului.
În ceea ce privește valoare de 400 lei care i-a fost imputată, pârâta susține că delegata firmei a ridicat această sumă odată cu valoarea totală care era în casa de marcat la sfârșitul zilei de lucru de 27.11.2012, cei 400 lei fiind incluși în aceasta din urmă.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind art. 252 alin.2 lit. f din Legea 53/2003, art. 205 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
În susținerea celor menționate mai sus, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză contabilă.
Anexează în copie: Decizia nr. 356/11.03.2013, avizele de însoțire a mărfii, carte de identitate.
Solicită cheltuielile de judecată ocazionate cu acest dosar.
La data de 06.05.2014, pârâta depune o precizare la întâmpinare, arătând că reclamanta nu a respectat legislația cu privire la angajarea gestionarilor și pregătirea profesională a persoanelor angajate în funcția de gestionar, precum și o . nereguli în ceea ce privește modalitatea de lucru a pârâtei în cadrul societății reclamante.
La data de 08.05.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu pârâtei și a respins proba testimonială solicitată de reclamantă, iar pentru pârâtă a încuviințat proba cu interogatoriu și proba cu expertiză contabilă.
La aceeași dată, pârâta a arătat că nu a înțeles să formuleze cerere reconvențională pentru constatarea nulității deciziei de concediere prin mențiunile făcute în întâmpinarea depusă la dosar, considerând-o doar o apărare.
În aceeași ședință reclamanta depune răspuns la întâmpinare.
La data de 14.08.2014 s-a depus raportul de expertiză
Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Pârâta B. D., în perioada 02.02._13 a avut calitatea de angajată a societății reclamante, conform contractului individual de muncă, înregistrat la ITM D. sub nr. 4933/02.02.2007, aceasta desfășurându-și activitatea de gestionar la un punct de lucru din localitatea Poiana M..
În urma inventarierii desfășurate la data de 01.12.2012, reclamanta a constatat un stoc faptic de 86.618, 1 lei, conform fișelor de inventar analizate și un stoc scriptic în cuantum de 96.929,96 lei, răspunderea fiind reținută în sarcina gestionarei pârâte, care, în desfășurarea activității conform fișei postului, avea obligația de a opera și încasa sumele de bani rezultate din comercializarea produselor vândute de societate, de a întocmi și ține la zi raportul de gestiune, de a primi în gestiune mărfurile și de a le înregistra în depozitul punctului de lucru, de a înregistra mărfurile în evidența societății reclamante în baza avizelor de intrare a mărfurilor.
In conformitate cu dispozițiile art. 254 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei, este necesară întrunirea, în persoana acesteia a condițiilor răspunderii civile contractuale, respectiv ca angajatorul să facă dovada săvârșirii unei fapte ilicite si personale de către salariată, în cursul exercitării sarcinilor de serviciu sau în legătură cu munca, cu vinovăție, si care să fi produs în patrimoniul reclamantei un prejudiciu material cert, în condițiile existenței unei legături de cauzalitate între fapte si producerea prejudiciului.
În speță, instanța apreciază că sunt întrunite cumulativ toate condițiile răspunderii patrimoniale în persoana pârâtei.
Astfel, pornind de la responsabilitățile stabilite în sarcina pârâtei prin contractul individual de muncă și prin fișa postului aferentă, precum și în răspunsul la interogatoriu, se poate aprecia cu certitudine că aceasta avea obligația legală de a opera și încasa sumele de bani rezultate din comercializarea produselor primite și vândute în numele societății, inclusiv ținerea raportului de gestiune al acesteia.
Deși avea aceste obligații legale asumate prin contract, inclusiv cea de gestiune, pârâta nu și le-a îndeplinit în concordanță cu prevederile legale în materie – art. 23 și următoarele din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, săvârșind astfel o faptă ilicită descoperită cu ocazia controlului din data de 01.12.2012, și în urma căruia s-au constatat lipsuri în gestiune.
Referitor la modul de săvârșire al acestei fapte ilicite, instanța apreciază că ea a fost săvârșită de pârâtă cu vinovăție, deoarece avea cunoștință de obligațiile care-i reveneau, cu atât mai mult cu cât desfășura această activitate din anul 2007, iar în trecut mai avusese probleme legate de modul de gestionare a mărfurilor primite.
În ceea ce privește apărările pârâtei, ele nu pot fi reținute de instanță, deoarece aspectele legate de lipsa de pregătire trebuiau invocate de la momentul încheierii contractului și stabilirii fișei postului, și nici nu s-a făcut dovada de către aceasta a existenței unei forțe majore sau a unei cauze neprevăzute, care nu puteau fi înlăturate în sensul art. 254 din Legea 53/2003 Codul Muncii.
Certă este și existența unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, produs ca urmare a modului defectuos în care pârâta și-a îndeplinit obligațiile de gestionar, cuantumul acestuia reieșind cu exactitate din concluziile raportului de expertiză dispus și întocmit în cauză.
O altă condiție esențială este raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu, instanța constatând că și aceasta este îndeplinită, prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu pârâta producând un prejudiciu reclamantei în cuantum de 9259, 56 lei.
Față de cele expuse, instanța urmează să admită acțiunea precizată și să oblige pârâta către reclamantă la plata sumei de 9259,56 lei, reprezentând prejudiciu.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată de către reclamanta ., cu sediul în Calafat, .. 43, Județul D., prin reprezentant convențional – SCPA G. și ASOCIAȚII SCA din C., .. M 19 B, ., Județul D., în contradictoriu cu pârâta B. D., CNP –_, domiciliată în Com. Poiana M., .. 162, Județul D..
Obligă pârâta către reclamanta la plata sumei de 9259,56 lei, reprezentând prejudiciu.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de declarare a apelului se va depune la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2014
PREȘEDINTE
M. G.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar M. C. S.
Grefier M. D. Ș.
Red. Jud. MG/ asist. jud. CMV
4ex/17.X.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 932/2014.... → |
|---|
