Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3274/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3274/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 16550/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4636
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - R. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul B. G. domiciliat în C., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 3274 din 29 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI- CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI, cu sediul în Bucuresti, ..38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI- CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI, prin consilier juridic M.R., lipsind apelantul reclamant B. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra apelului:
Consilier juridic M.R., pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTIORI - CFR CĂLĂTORI SA– REVIZIA VAGOANE C.. a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu pe perioada 01.01.2011 – 20.06.2012, diferențele dintre salariul de încadrare calculate la un salariu minim brut de 600 lei și drepturile salariale de care ar fi trebui să beneficieze calculate pentru o valoare a salariului de bază minim brut de 700, corespunzător clasei 1 de salarizare, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare avute și sporurile aferente, (în conformitate cu legislația muncii și cu sentințele pronunțate de Tribunalul D. pentru perioada 2009 – 2010), cu plata de daune interese constând în, actualizarea sumei datorate, cu rata inflației, la care să fie adăugată dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat al pârâtei cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar prin CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012 angajatorul a calculat drepturile salariale ignorând salariul minim de 700 lei și a aplicat formula de calcul plecând de la salariul minim brut de 600 lei.
În acest fel a încălcat drepturile salariaților obținute prin hotărâri judecătorești anterioare și prevederile art.7 din CCM la nivel de grup de unități potrivit cărora "salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare și de formula de calcul din anexa 1" plecând de la o valoare a salariului minim brut de 700 lei ce rezultă din art. 41 alin. 3 litera a din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 .
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Reclamantul a mai invocat și disp. art art 7 alin 4 CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional nr 370/20.06.2008 cu 48 luni până la data de 20.06.2012 conform art 4 .
Reclamantul a mai susținut că angajatorul ,din culpă, cu nerespectarea prevederilor art. 38, 236 din Codul Muncii, nu i-a achitat drepturile salariale cuvenite prin raportare la salariul bază de 700 lei pe lună.
În drept, a invocat CCM la nivel de unitate pe anii 2011-2012, CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 și CCM la nivel de ramură transporturi.
A depus la dosar, în copie, următoarele acte: carte de identitate, acte adiționale la contractul individual de muncă, extras CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, act adițional nr 370/2008, CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 – 2010 ,CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 și 2012-2014.
Pârâta a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010 nu a mai fost valabil în anii 2011 – 2012, CCM la nivel de grup de unități și-a încetat valabilitatea la 31.01.2011, iar CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei, iar în Anexa 1 este prevăzut ca "salariul minim de bază brut în cadrul SNTFC CFR Călători este superior nivelului salariului de bază minim brut pe țară."
Cu privire la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale, apreciază că ar conduce la o dublă reparație ,prejudiciul fiind acoperit fie doar prin acordarea dobânzii fie prin reactualizarea sumelor.
A depus la dosar adresa nr.171/DDS/21.03.2011 a MMFPS ,act adițional la CCM la nivel de grup de unități .
La termenul din 03.04.2014, reclamantul a formulat o precizare la acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzător clasei de salarizare, conform anexei I din CCM la nivel de unitate, în raport de salariul minim brut de 670 lei în temeiul art.1 din HG 1193/2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pe perioada 01.01._11, pentru perioada 01.01._13, în temeiul art.1 din HG 1225/2011, în raport de salariul minim brut de 700 lei, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective precum și dobânda legală aferentă sumelor datorate calculată de la data scadenței la data plății.
Instanța a încuviințat proba cu actele depuse la dosar pentru ambele părți.
Prin sentința civilă nr. 3274 din 29 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI - CFR CĂLĂTORI SA– REVIZIA VAGOANE C., precum și cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajat al societății pârâte inclusiv în perioada vizată, așa cum rezultă din acte depuse la dosar.
Potrivit art.41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Cu privire la valabilitatea CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010, încheiat la data de 19.12.2007 si înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008, instanța retine ca acesta s-a aplicat cu începere de la 01.01.2006 si pana la data de 31.12.2010, astfel încât acesta nu mai era valabil și în perioada 2011 si 2012 pentru care reclamantul solicită drepturile bănești.
Cu privire la valabilitatea CCM la nivel de grup de unități instanța reține următoarele:
CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și potrivit art. 4 din cuprinsul său s-a aplicat de la data înregistrării la autoritatea competentă, producând efecte timp de 24 de luni.
Reclamantul invocă faptul că CCM la nivel de grup de unități din transport feroviar pe anii 2006-2008 si-a prelungit valabilitatea cu 48 luni, respectiv până la data de 20.06.2012, dată fiind modificarea art 4 prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr.370/20.06.2008.
Art 4 din CCM la nivel de grup de unități așa cum a fost modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008 prevedea următoarele:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Instanța constată că prin actul adițional invocat de reclamanți s-a modificat cuprinsul art. 4 în sensul că a fost modificată perioada pentru care producea efecte contractul respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Acest termen se calculează de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate. Cele 48 de luni se calculează așadar de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010 .
Că aceasta a fost voința părților contractante rezultă și din faptul că prin actul adițional nr. 629/04.01.2011 părțile au stabilit că perioada de valabilitate a aceluiași contract se mai prelungește până la 31.01.2011. Dacă ar fi fost corectă interpretarea făcută de reclamant în sensul că CCM la nivel de grup de unități a fost prelungit prin primul act adițional cu 48 de luni de la data actului adițional (adică 26.06.2008 plus 48 de luni egal 20.06.2012) nu ar mai fi fost necesar ca părțile să mai încheie și să înregistreze cel de-al doilea act adițional la CCM la nivel de grup de unități, actul adițional nr. 629/04.01.2011 care a prelungit valabilitatea doar până la 31.01.2011.
Așadar, CCM la nivel de grup de unități pentru anii 2006 – 2008 nu a fost valabil și în perioada pentru care reclamantul solicită drepturile bănești și nu se poate vorbi de o încălcare a acestuia.
Reclamantul a mai invocat și teoria dreptului câștigat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească pârâta a fost obligată să îi plătească diferențele dintre drepturile salariale calculate la nivelul salariului de baza minim brut de 700 lei și drepturile salariale efectiv plătite, pe anii 2009-2010, iar ulterior pârâta nu a mai avut în vedere acest salariu minim, revenind la salariul minim de 600 lei.
Instanța a constatat că hotărârile judecătorești prin care li s-au acordat aceste diferențe de drepturi salariale au avut în vedere dispozițiile CCM Unic la nivel de R. Transporturi 2008-2010 care în anii 2011- 2012 nu au mai fost valabile, motiv pentru care nu se poate reține această teorie, pentru fiecare perioadă analizându-se distinct prevederile legale aplicabile. Prin hotărârile judecătorești pronunțate în baza CCM la nivel de ramură transporturi, pentru perioada de până la 31.12.2010 instanța nu a dispus și pentru viitor.
Pe de altă parte CCM la nivel de unitate din anii 2011 și 2012 nu au prevăzut stabilirea salariilor în raport de salariul de bază 700 lei, ci în raport de valoarea de 600 lei, valoare pe care pârâta a respectat-o.
Totodată pârâta a respectat dispoziția din anexa nr. 1 la CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 care prevede că "salariul minim brut in cadrul SNTFC CFR CĂLĂTORI este superior salariului de bază minim brut pe tară."
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor HG 1193/2010, pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.01._11, respectiv HG 1225/2011 pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.01._13, susținută de reclamant în precizarea la acțiune,instanța a reținut următoarele:
Salariul său a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art.7 din contractele colective de muncă negociate la nivel de unitate pentru anii 2011 și 2012 și 2012-2014 anexate la dosar, anume prin înmulțirea coeficientului de ierarhizare corespunzător funcției deținute de reclamant asupra salariului de bază brut corespunzător clasei 1 de salarizare.
În art.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1193/2010 s-a stabilit că "începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră."
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1225/2011 s-a stabilit că "Începând cu data de 1 ianuarie 2012 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 700 lei lunar…".
Cele două hotărâri ale Guvernului nu fac vreo referire la modalitatea de calcul a salariului (bugetarilor sau lucrătorilor din sectorul privat), ci prevăd doar un prag minim al salariului de bază brut care să fie respectat de către angajatori.
Astfel, indiferent de modalitatea de stabilire a salariilor de bază, reglementată legal sau convențional, după caz, cele două acte normative invocate de reclamant impun ca salariul rezultat să nu fie mai mic de 670 lei - în anul 2011, respectiv de 700 lei – în anul 2012.
Textele nu reglementează în nici un caz înlocuirea salariului de bază corespunzător clasei 1 de salarizare (valoarea de referință) negociat în contractele colective cu valoarea salariului minim pe economie stabilit anual prin hotărâri de guvern.
Valoarea de 670 lei și de 700 lei reprezintă doar valoarea finală a salariului de bază (determinat prin calculele matematice) sub care nu se poate coborî și nicidecum valoarea "salariului de referință" (salariul de bază corespunzător clasei 1 de salarizare).
În speță, reclamantul se raportează în stabilirea drepturilor sale salariale pentru anii 2011 și 2012 la aceeași formulă de calcul ca și cea prevăzută în art.7 din contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în anii 2011 și 2012 și 2012-2014, dar folosind clasa de salarizare stabilită în contractul colectiv pentru funcția sa și valoarea de referință aferentă anilor 2011 și 2012 de 670 lei și respectiv 700 lei prevăzute de cele 2 hotărâri ale Guvernului enunțate mai sus.
În niciun caz însă, dispozițiile legate de modalitatea de stabilire a salariului de bază nu se pot aplica trunchiat sau încrucișat, prin aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut de contractul colectiv asupra valorii de referință prevăzut de Hotărârea Guvernului nr.1193/2010 și Hotărârea Guvernului nr.1225/2011 sau invers, așa cum pretinde reclamantul.
Or, din probele analizate, dispozițiile celor două acte normative invocate, au fost respectate de către pârâtă, reclamantul având de exemplu in anul 2011 un salariu de bază de 1477, în anul 2012 un salariu de bază lunar de 1477 lei, deci, la un nivel superior celui impus de legiuitor de 670 lei începând cu 01.01.2011, de 700 lei începând cu 01.01.2012.
Instanța a constatat astfel, că acest capăt de cerere privind plata diferențelor salariale solicitate de reclamant pe perioada ianuarie 2011- iunie 2012, în raport de prevederile HG 1193/2010 și HG 1225/2011 este neîntemeiat.
Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor interese constând în actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânda legală la diferențele de drepturi solicitate, instanța urmează să respingă și această solicitare, aceste sume fiind accesorii ale celorlalte capete de cerere principale respinse.
Ca urmare a respingerii acțiunii precizate formulate de reclamant, a fost respinsă și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Față de cele arătate mai sus, instanța a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea formulată, pronunțându-se doar asupra cererii de chemare în judecată inițiale și nu s-a pronunțat și asupra precizării, nefăcând nici măcar vorbire în considerentele hotărârii despre cele solicitate prin precizarea depusă la data de 25.03.2014.
Mai arată reclamantul că pârâta nu a acordat și nu i-a plătit drepturile salariale solicitate, încălcând astfel prevederile atrt.40 alin.2, lit.c din Codul muncii, potrivit cărora „ angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă”, precum și prevederile art.229, alin.4 din Codul muncii potrivit cărora „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților”, precum și prevederile HG nr.,1193/24.11.2010 și HG nr.1225/14.12.2011.
Consideră reclamantul că instanța nu s-a pronunțat în totalitate asupra cererii sale de chemare în judecată precizată, motiv pentru care solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apelul este nefondat.
Printr-o primă critică apelantul a sesizat instanței de control judiciar nerespectarea principiului disponibilității, cererea precizatoare din data de 03.04.2014 nefiind solutionată.
Cu privire la această critică, Curtea constată că prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat diferențe salariale pentru perioada 01.01._12, rezultate din neaplicarea salariului minim 700 lei la nivel de unitate, prevăzut de ccm la nivel de ramură transporturi si ccm la nivel de grup de unități din transportul feroviar, cu motivarea că drepturile salariale i-au fost achitate în raport de valoarea salariului minim 600 lei stabilită prin ccm la nivel de unitate.
Ulterior, la data de 03.04.2014 reclamantul a solicitat acordarea diferențelor salariale în raport de valoarea salariului minim brut prevăzută de HG 1193/2010 (pentru perioada 01.01._11) si HG 1225/2011 (pentru perioada 01.01._13), fiind menținute si pretențiile inițiale.
Prin sentința apelată instanța fondului a respins în tot acțiunea precizată, din întregul hotărârii rezultând că s-a răspuns tuturor cererilor deduse judecății, prin raționamente logice, fiind vădit nefondată această critică.
Printr-o altă critică, apelantul a susținut nelegalitatea sentinței sub aspectul neacordării diferențelor salariale pretinse potrivit acțiunii precizate.
Pentru a răspunde acestei critici, Curtea are în vedere faptul că prin contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în perioada dedusă judecății, respectiv ccm 2009-2010 înregistrat sub nr. 2572/04.06.2009 modificat si prelungit prin actul adițional 1708/21.04.2010, ccm 2011-2012 înregistrat sub nr. 43/24.03.2011 si ccm 2012-2014 înregistrat sub nr. 109/20.03.2012, s-a prevăzut că salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcție de coeficienții de ierarhizare si de formula de calcul din anexa 1, respectiv salariul de bază brut clasei 1 de salarizare în valoare de 600 lei x coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare.
In contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2008-2010, la art.41 alin. 3 lit. a) se stipulează expres că salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.
Însă, CCM Unic la nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010, înregistrat la MMFES sub nr.722/03/24.01.2008 s-a aplicat până la data de 31.12.2010, astfel că în perioada pentru care reclamantul a solicitat drepturile bănești, acest contract colectiv de muncă nu mai era valabil.
Această situație rezultă din adresa nr. 141/DDS/10.03.2011 a Ministerului Muncii si Protecției Sociale, care precizează că respectivul contract a fost denunțat de către Confederația Naționala a Patronatului R., notificarea celorlalte părți semnatare fiind realizată la data de 17.11.2010.
In ceea ce privește contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, invocat ca temei al acțiunii precizate, Curtea constată că acesta a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2836 din 28.12.2006 și a produs efecte timp de 24 de luni, așa cum rezultă din cuprinsul art. 4 al contractului menționat.
Art.4 din CCM la nivel de grup de unități a fost ulterior modificat prin Actul adițional înregistrat la MMFES cu nr. 370/20.06.2008, art. 4 având următorul conținut:" Prezentul contract colectiv de muncă la nivelul grupului de unități feroviare se aplică de la data înregistrării, producând efecte timp de 48 luni" .
Din modalitatea de redactare a textului, rezultă clar că prin actul adițional nr. 370/20.06.2008 s-a produs o singură modificare a conținutului art. 4 din CCM, în sensul că a fost modificată numai perioada pentru care producea efecte contractul, respectiv de la 24 de luni la 48 de luni.
Termenul de 48 de luni se calculează însă de la data "înregistrării" contractului colectiv și nu de la data înregistrării actului adițional prin care s –a modificat perioadă de valabilitate.
Astfel, termenul de 48 de luni a început să curgă de la 28.12.2006 data "înregistrării" contractului colectiv la nivel de grup de unități și s-a împlinit la 28.12.2010, prin actul adițional nr. 4294/28.12.2010 părțile convenind ca perioada de valabilitate a aceluiași contract să fie prelungită până la 31.01.2011, rămânând nemodificate celelalte prevederi.
Prin urmare, nici ccm la nivel de grup de unități feroviare nu reprezintă un act juridic generator de drepturi pentru reclamant, de vreme ce a încetat să mai producă efecte la data împlinirii termenului pentru care a fost încheiat.
De altfel, contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare, astfel cum a fost modificat si prelungit prin actele adiționale precizate, a fost invocat de către reclamant în mod formal, din conținutul art. 9 alin. 4 lit. c din actul adițional nr. 370/20.06.2008, rezultând că salariul de bază minim brut la nivel de grup de unități, valabil de la 01.07.2008 pentru un program de lucru complet este de 570 lei, deci sub valoarea pretinsă de reclamant.
Pretențiile reclamantului nu se justifică nici din perspectiva teoriei dreptului câștigat
Sentința 5168/2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ obligă angajatorul la plata diferențelor salariale potrivit salariului minim 700 lei pentru o perioadă anterioară decât cea dedusă judecății, în baza ccm la nivel de ramură. Instanța de judecată nu a statuat irevocabil asupra obligației angajatorului de a stabili, pe viitor, salariul reclamantului în raport de salariul de bază minim brut 700 lei, reclamantul câștigând acest drept doar pe perioada de timp în care ccm la nivel de ramură transporturi în baza căruia a fost recunoscut era în vigoare.
Nici susținerea referitoare la faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 38 Codul muncii nu poate fi primită, deoarece textul prevede că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, neputând fi extins și la drepturi de natură contractuală asupra cărora părțile sunt libere să negocieze.
In concluzie, singurul contract colectiv de muncă în vigoare si aplicabil este contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, preluarea acelor dispoziții din ccm la nivel superior privitoare la valoarea salariului minim brut de 700 lei, nemaiavând caracter imperativ pentru angajator, în sensul dispozițiilor art. 238 din C. muncii, părțile fiind libere să negocieze drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă superior, ajuns la termen.
Schimbarea sentinței nu se justifică nici din perspectiva prevederilor HG nr. 1193/24.11.2010 și HG nr. 1225/14.12.2011.
Astfel, potrivit art. 1 din HG 1193/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună în anul 2011 reprezentând 3,94 lei/oră, la alin. 2 al textului fiind prevăzut că pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de bază, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată prevăzut la art. 1.
Referitor la anul 2012, HG nr.1225/2011 prevede că salariul de bază corespunzător clasei de salarizare trebuia calculat la salariul de bază minim brut de 700 lei lunar.
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă, cu claritate, că statul garantează în plată fiecărui salariat un salariu minim brut care să fie respectat de către angajatori, pentru un program complet de lucru, salariul ce poate fi acordat unui angajat cu contract individual de muncă neputând fi coborât sub valorile finale indicate de cele două acte normative.
În cauză, nu i se poate imputa angajatorului intimat nerespectarea acestei obligații legale, prin contractele colective de muncă la nivel de unitate fiind stabilită o altă formulă de calcul a salariului de bază, ce pornește de la un salariu corespunzător clasei 1 de salarizare si care asigură apelantului un salariu de bază brut negociat superior salariului minim brut garantat pe țară, de cele două acte normative.
În nici un caz textele legale evocate nu permit aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate asupra valorii de referință prevăzută de HG 1193/2010 și HG nr. 1225/14.12.2011, aceasta neavând corespondent în salariul de bază corespunzător clasei 1 de salarizare din formula de calcul prevăzută de ccm.
Constatând că instanța anterioară a respectat limitele învestirii si a apreciat în mod corect că reclamantul nu este îndreptățit la diferențele salariale pretinse, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 cod pr. Civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. G. domiciliat în C., ., ., ., județ D. împotriva sentinței civile nr. 3274 din 29 mai 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI- CFR CĂLĂTORI SA BUCUREȘTI, cu sediul în Bucuresti, ..38, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, R. M. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.08.12.2014
j.f. G.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Pretentii. Sentința nr. 4927/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
