Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1150/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1150/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 6874/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1150
Ședința publică de la 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. T. - REGIONALA CF C., pentru membrii de sindicat V. M. și C. N., cu domiciliul ales la avocat Gatejescu A. F., cu sediul în C., ., nr.10, jud. D., împotriva sentinței civile nr.7580 din 29.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..38, sect.1 și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE"CFR" SA, PRIN SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat R. A., care a substituit pe avocat Gatejescu A. F., pentru apelantul-reclamant S. T. - REGIONALA CF C. și consilier juridic N. C., pentru C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. PRIN SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., lipsind intimata pârâtă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A BUCUREȘTI (CNCF CFR S.A.).
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că intimatele nu au depus răspuns la actul de dispoziție, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat R. A., pentru de apelantul-reclamant S. T. - REGIONALA CF C., solicită să se ia act de cererile de renunțare formulate de reclamanți, admiterea apelului, anularea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii în parte a acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic N. C., pentru C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. PRIN SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu privire la cererile de renunțare formulate de reclamanți în calea de atac a apelului, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 01.04.2013, reclamantul S. T. - REGIONALA CF C., pentru Geme Rotinia, Vladaia Valetin, Laux N., V. M., C. N. a chemat în judecată pe pârâtele C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE"CFR" SA - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., solicitând obligarea acesteia să-i calculeze și să-i plătească:
- salariul suplimentar pentru anii 2009-2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantului din luna decembrie a anilor respectivi conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional și art. 43 alin. 2 punctul a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 - 2010
- ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. 2010, P. 2010 și Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional,
- daune interese constând în actualizarea sumelor cuvenite cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective plus dobânda legală aferentă,
- calcularea sumelor cuvenite și cu respectarea prevederilor art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008 - 2010.
- cheltuieli de judecată.
A arătat că membrii de sindicat au fost angajații pârâtei, așa cum a rezultat din carnetele de muncă depuse la dosar.
Potrivit art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv", iar potrivit art. 43 alin.2 litera a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, valabil în anii 2008-2010 s-a prevăzut că "alte venituri sunt al 13 lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie a anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor".
Potrivit art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional s-a prevăzut că "în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele:
- cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente ale grupului de unități feroviare care la data acordării ajutoarelor cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se aflau în concediu fără plată cu o durată de un an.
- pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare".
Pe de altă parte, potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că „Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta.”
Pârâta nu a acordat și nu a plătit reclamanților drepturile salariale în conformitate cu clauzele contractuale mai sus enumerate.
S-au depus la dosar :extras din contractele colective de muncă invocate și copia contractului individual de muncă, act adițional.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a arătat că cererea este neîntemeiată deoarece drepturile salariale solicitate nu sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior incumbă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
A mai susținut că nici prevederile art. 3 alin.1 din CCM, care prevăd că dispozițiile din CCM se aplică și salariaților din unitățile cu activități conexe celei de transport, nu sunt incidente deoarece s-ar aduce atingere principiului libertății contractuale reglementat de art. 11 alin. 1 lit.c și art. 8 din legea 130/1996.
S-a considerat că temeiul pretențiilor reclamantului ar trebui să îl constituie CCM la nivel de unitate, dar contractul colectiv de muncă valabil în anii 2007 – 2008 a fost valabil doar până la 30.07.2008, iar următorul CCM la nivel de unitate a intrat în vigoare la 01.01.2010, și că prin actul adițional nr. 1804/29.04.2010 partenerii sociali au convenit ca ajutorul material pentru P., C. și Ziua Feroviarului să nu se acorde în anul 2010.
Reclamantul pentru membrii de sindicat a depus cerere de renunțare la capetele de cerere privind salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorii de C. pe anul 2010.
Prin sentința civilă nr.7580 din 29.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a luat act de renunțarea reclamanților Geme Rotinia, Vladaia Valetin, Laux N. la judecarea cererilor având ca obiect salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pe anul 2010.
S-au respins celelalte capete de cerere ale acțiunii formulate de reclamant S. T. - REGIONALA CF C., pentru membrii de sindicat Geme Rotinia, Vladaia Valetin, Laux N., V. M., C. N., în contradictoriu cu pârâtele C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA BUCUREȘTI și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE"CFR" SA - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții, membri de sindicat, Geme Rotinia, Vladaia Valetin, Laux N., V. M., C. N. au fost angajați ai societății pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA BUCUREȘTI - C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE"CFR" SA - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., în anii 2009 – 2010, anii pentru care se solicită drepturile bănești, așa cum rezultă din carnetele de muncă depuse la dosar.
În ceea ce privește cererea de renunțare a reclamanților membri de sindicat, la judecarea capetelor de cerere privind salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorii de C. 2010, instanța a luat act de renunțarea reclamanților V., Geme, Laux la judecarea cererilor având ca obiect salariul suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pe anul 2010, în baza art. 406 Cod pr. civilă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Criticile referitoare la inaplicabilitatea Contractului Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar sunt neîntemeiate.
În acest sens, s-au avut în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură participă asociațiile patronale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: au independență organizatorică și patrimonială; reprezintă patroni ale căror unități cuprind minimum 10% din numărul salariaților din ramura respectivă, iar potrivit dispozițiilor alin. 2 din același articol, îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate se constată de către Tribunalul Municipiului București, la cererea asociației patronale.
Totodată, potrivit disp. art. 16 din Legea nr. 130/1996, „Asociațiile patronale reprezentative la nivel național sunt reprezentative și la nivelul ramurilor și al grupurilor de unități prin intermediul organizațiilor de tip federativ, componente.”
De asemenea, potrivit Anexei nr. 4 la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, acest contract produce efecte în toate unitățile nominalizate în anexă, unități printre care figurează și pârâta, la poziția 13.
În ceea ce privește salariul suplimentar, reclamantul se întemeiază pe disp. art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar și art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi.
Art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură transporturi enumeră la „alte venituri” al 13-lea salariu, fără a preciza condițiile în care se acordă sau dacă este unul și același cu salariul suplimentar.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial.
Cert este că din prevederile contractuale mai sus amintite nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Art. 30 din Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate precizează o condiție esențială pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Instanta a reținut astfel că reclamanta a fost în imposibilitate financiară să constituie acest fond prev.la art.30(3)din CCM la nivel de unitate, dovada fiind în acest sens situația financiară a acesteia atestată de fundamentarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009 și 2010.
Nu se poate susține astfel că parata a ignorat prevederile contractului colectiv de muncă în condițiile în care i-a fost impusă de legiuitor o anumită conduită financiar contabilă cu privire la încadrarea în anumite cheltuieli.
Pe de altă parte, pentru anul 2010, părțile contractante au convenit de comun acord că „salariul suplimentar menționat nu se acordă pentru anul 2010”.
În ceea ce privește plata primei/premierii de Ziua Feroviarului pe anul 2010, a ajutorului de P. pe anul 2010 și respectiv de C. pe anii 2009-2010 se rețin următoarele:
Potrivit art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, salariații beneficiază de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C., ajutor care se va stabili cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Se precizează în continuare că de acest ajutor nu vor beneficia salariații care au absentat nemotivat de la serviciu, cei care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau cei care se află în concediu fără plată cu o durată de un an.
De asemenea, pentru ziua Feroviarului, clauzele contractuale dispun că se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei I de salarizare.
Prin urmare, nu a reieșit caracterul obligatoriu al acordării acestor „ajutoare” sau premieri, pentru că fie sunt prevăzute categoriile de salariați excluse de la primirea acestora, fie acordarea este condiționată de acordul Consiliului de administrație.
Caracterul de „drept condițional” sau drept supus anumitor condiții permite completarea prevederilor din contractul care stipulează aceste drepturi cu cele existente în contractul încheiat la nivel inferior, de unitate.
În contractul încheiat la nivel de unitate pe anii 2009-2010 s-a stipulat în art. 62 că plata primei de Ziua Feroviarului, a ajutorului de P. și respectiv de C. se vor acorda începând cu anul 2010, după care prin act adițional, părțile au convenit de comun acord ca drepturile mai sus-menționate să nu fie acordate pentru anul 2010.
În cauza pendinte nu se pune problema de interpretare a unor dispoziții legale, ci a unor prevederi contractuale a căror existență depinde în primul rând de manifestarea de voință a părților semnatare ale contractului.
Prin urmare, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2009 - 2010 și ale actelor adiționale la acesta reprezintă acordul de voință al părților care, pot conveni suspendarea ori neacordarea acestor drepturi pentru anii 2009 și 2010, conform art.31 și 33 din Legea nr.130/1996, iar aceste prevederi ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate sunt opozabile părților care l-au semnat.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 38 din Codul muncii, potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege, în discuție fiind numai efectele acordului de voință al părților unui contract colectiv de muncă.
Prin decizia nr. 4 din 12 martie 2012 (Dosarul 1/2012) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte a respins recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel din Timișoara, pe motiv că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate. Argumentul principal a fost acela că recursul respectiv nu privește interpretarea și aplicarea Codului muncii, a Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă sau a Legii dialogului social nr. 62/2011, ci interpretarea, din perspectiva efectelor juridice, a clauzelor referitoare la unele drepturi salariale inserate în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în domeniul feroviar.
Pe cale de consecință, părțile contractante sunt suverane în a aprecia limitele în care se aplică contractele care derivă din manifestarea lor de voință, iar, în condițiile în care acestea convin asupra interpretării unor clauze contractuale, instanța de judecată trebuie să țină cont de acordul de voință al părților.
În ceea ce privește Protocolul încheiat în data de 11 04 2011, acesta se referă la persoanele care beneficiază deja de titluri executorii și care au fost de acord să primească drepturile în mod eșalonat.
De altfel, dacă reclamantul s-ar enumera printre persoanele care beneficiază în mod eșalonat de drepturile care fac obiectul acțiunii pendinte, atunci prezentul demers procesual ar deveni lipsit de interes.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. "T. "- REGIONALA CF C. pentru membrii săi de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare a arătat că, prin prevederile CCM încheiat la nivel de grup de unități s-a creat o obligație fermă a acordării unor drepturi salariale, nu doar o posibilitate de acordare a acestora.
De asemenea, faptul că nu există o hotărâre a Consiliului de Administrație al societății de acordare a acestor drepturi nu poate fi interpretat în sensul solicitat de apelantă, ca inexistența dreptului, deoarece existența să rezultă dinclauzele contractuale în discuție, prin hotărâre putându-se eventual stabili cuantumul acestora și nicidecum acordarea sau neacordarea lor.
Din modul de redactare a prevederii art.30 contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități se observă că acesta nu instituie o facultate, ci o obligație în sarcina angajatorului care este condiționată de conduita angajatorului la locul de muncă.
Apelanta susține că în speța dedusă judecății nu s-au administrat probe din care să rezulte că reclamanta intimata nu a avut o conduită corespunzătoare la locul de muncă sau că ar fi fost sancționată în perioada de referință.
Conform dispozițiilor art. 243 Codul muncii, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parte.
Apărările apelantei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot întregi voința comună a părților reliefată în contractul colectiv de muncă, dreptul salarial prevăzut nefiind condiționat de configurarea prestabilită a fondului de salarii.
Prin art. 40, alin.2 Codul muncii, raportat la art.155 și 243 Codul muncii și art.41, alin. 5 din constituție se statuează obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și contractelor individuale de muncă, existența sau inexistența resurselor financiare neputând avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale.
Referitor la drepturile salariale solicitate prin acțiunea introductivă, apelanta mai învederează faptul că în data de 07.04.2011, la solicitarea societății angajatoare s-a încheiat un protocol prin care se recunoaște expres existența drepturilor aferente Premierii de Ziua Feroviarului, Primei de P., Primei de C. și Salariul Suplimentar șipropune federațiilor sindicale reprezentative o modalitate amiabila de eșalonare a plății acestor drepturi având ca scop evitarea procedurii de executare, convenție care dovedește existența dreptului fapt recunoscut de angajator.
Apelanta mai învederează faptul că în materia litigiilor de muncă în cazul conflictelor de muncă derivate din nerespectarea dispozițiilor Contractelor Colective de Muncă pentru perioada când la nivelul unității intimate nu exista o reglementare proprie erau aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar care este contractul colectiv de muncă imediat superior,
În acest sens sunt aplicabile dispozițiile art. 247 Codul Muncii care stabilesc în mod expres că în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractu1 colectiv de muncă la nivel superior.
În concluzie, nu se poate susține că pentru perioada în discuție ar exista un vid contractual între părți, contractele încheiate la nivel de grup de unități aplicându-se în conformitate cu prevederile art.11, alin.1, lit.b din Legea nr.130/1996 tuturor salariaților care pac parte din acel grup.
În drept, invocă dispozițiile art.466 și următ. Noul Cod pr. civ.
În apel, reclamanții V. M. și C. N. au formulat cereri de renunțare la judecata capetelor de cerere având ca obiect salariul suplimentar pe 2010 și ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010.
Potrivit dispozițiilor art.243 și 406 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul, va anula în parte sentința, în sensul că va lua act de renunțarea reclamanților V. M. și C. N. la judecata capetelor de cerere privind plata salariului suplimentar pe anul 2010 și ajutorul pentru C. 2010.
În ceea ce privește celelalte drepturi la care nu s-a renunțat, respectiv salariul suplimentar pe anul 2009, premierea de Ziua Feroviarului și ajutorul material de Paști pentru anul 2010, apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la salariul suplimentar pe anul 2009, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp.art.30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi feroviare 2009-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010, acest drept este reglementat la art.43 alin.2 lit.a . La același articol, dar la alineatul 3 din CCM la nivel de ramură transporturi se prevede expres “ La nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit cât și la al 13-lea salariu, se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă”.
Așadar, prin CCM la nivel de ramură transporturi se lasă la latitudinea partenerilor sociali de la nivelul fiecărei unități stabilirea condițiilor concrete de acordare, diminuare sau anulare a acestui drept în funcție de posibilitățile acestora și, preluând aceste prevederi în CCM la nivel de unitate 2009-2010, s-a prevăzut că “ pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. (2)Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.(3)Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 % din fondul de salarii realizat lunar".
Prin urmare, în aplicarea disp.art.43 alin.3 din CCM la nivel de ramură transporturi, prin CCM la nivel de unitate acordarea acestui drept salariaților este condiționat de realizarea unor venituri care să permită constituirea acestui fond.
În CCM la nivel superior a fost recunoscut în principiu acest drept tuturor salariaților din unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar în CCM la nivel de unitate părțile contractante-patronatul și salariații reprezentați de organizația sindicală, au stabilit de comun acord condițiile de acordare a acestui drept, ce vizează constituirea fondului necesar plății acestuia și criteriile de acordare.
Totodată, se reține că art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar prevede că salariații vor primi salariul suplimentar numai pentru „muncă ireproșabilă”, dar nu detaliază care sunt criteriile după care se va stabili care sunt persoanele îndreptățite la primirea acestui drept salarial. Cert este, însă, că din aceste prevederi contractuale nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Din această perspectivă, nu se poate reține că CCM la nivel de unitate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior fiind îndeplinite cerințele art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996.
În contextul în care unitatea nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009-2010, posibilitățile financiare fiind unul dintre aspectele pe care chiar CCM la nivel de ramură transporturi îl menționează ca impunându-se a fi avut în vedere la acordarea celui de-al 13-lea salariu ( la art.43 alin.3), Curtea consideră că pârâta nu avea obligația plății salariului suplimentar.
Pentru aceste considerente acțiunea formulată de reclamanti privind plata salariului suplimentar pe anul 2009 este neîntemeiată.
Referitor la cererea privind acordarea ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. și premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010, instanța reține următoarele:
În CCM la nivel de grup de unități aceste drepturi sunt reglementate la art.71, iar în CCM la nivel de unitate 2009-2010, înregistrat la DMPS, drepturile sunt menționate la art.65.
Potrivit disp.art.71 cu ocazia sărbătorilor de P. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliu de administrați, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Potrivit dispozițiilor art.65 din CCM la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de P. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare, iar pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere, cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare însă, prin actul adițional la acest CCM, părțile contractante au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde pentru anul 2010.
În raport de dispoz.art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996, potrivit cărora clauzele CCM se aplică de la data înregistrării, părțile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară înregistrării, Curtea reține că acordul de voință al părților contractante, a fost în sensul ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară înregistrării CCM/2009, respectiv 01.2010.
Referitor la acordul părților privind neacordarea acestor drepturi pe anul 2010 conform actului adițional menționat mai sus, Curtea reține că, în acest fel a avut loc o modificare a acestei clauze din CCM la nivel de unitate, posibilitate conferită de art. 31 alin.1 din Legea nr.130/1996 potrivit căruia, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Concluzia care se impune este aceea că salariații, prin reprezentanți au renunțat practic la aceste drepturi recunoscute prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități și CCM la nivel de unitate, renunțarea fiind posibilă deoarece nu a privit drepturi la care face referire art. 38 din Codul muncii .
Din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, respectiv din folosirea de către legiuitor a sintagmei „salariații nu pot renunța” precum și din prevederea expresă a sancțiunea nulității absolute a tranzacțiilor, rezultă că norma instituită de text are caracter imperativ.
Este însă de observat că în cuprinsul aceleiași norme legale se face referire repetată la drepturile recunoscute salariaților de lege ( sau prin lege), astfel că interdicția, respectiv nulitatea absolută, privesc exclusiv această categorie de drepturi salariale, adică acelea care sunt prevăzute de lege în sensul restrâns al termenului.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să interzică renunțarea la toate categoriile de drepturi, adică atât acelea obținute prin lege, cât și prin negocieri colective sau individuale, ar fi făcut mențiune expresă, așa cum s-a făcut în cuprinsul art. 39 din Codul muncii. Acest text legal, enumerând drepturile și obligațiile salariaților, prevede că salariații au orice alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile ( art. 39 alin 1 lit. n), cât și alte obligații prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile( art. 39 alin 2 lit. g).
Prin decizia nr. 4 din 12 martie 2012 (Dosarul 1/2012) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2012, Înalta Curte a respins recursul în interesul legii formulat de Curtea de Apel din Timișoara, pe motiv că nu îndeplinește condițiile de admisibilitate. Argumentul principal a fost acela că recursul respectiv nu privește interpretarea și aplicarea Codului muncii, a Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă sau a Legii dialogului social nr. 62/2011, ci interpretarea, din perspectiva efectelor juridice, a clauzelor referitoare la unele drepturi salariale inserate în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități în domeniul feroviar.
Pe cale de consecință, părțile contractante sunt suverane în a aprecia limitele în care se aplică contractele care derivă din manifestarea lor de voință, iar, în condițiile în care acestea convin asupra interpretării unor clauze contractuale, instanța de judecată trebuie să țină cont de acordul de voință al părților. Așadar, instanța nu poate trece peste această convenție a părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii statuat de art. 969 C.civ., categoria drepturilor stabilite convențional nefiind avută în vedere de dispozițiile art. 38 din C. Muncii, așa cum corect a interpretat instanța fondului.
Neexistând temei legal pentru acordarea ajutoarelor materiale pretinse de reclamanti, în mod corect s-a dispus respingerea acestui capăt de cerere.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.2 Cod pr. civ., se va admite apelul, se va anula în parte sentința și se va lua act de cererile de renunțare formulate în apel.
Se vor menține dispozițiile sentinței privind renunțarea la judecata cererilor privind acordarea salariului suplimentar pe anul 2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pe anul 2010, cereri formulate de reclamanții Geme Rotinia, Vladaia V., Laux N. și se vor menține dispozițiile privind respingerea cererilor vizând acordarea salariului suplimentar pe anul 2009, ajutorul material de P. și Ziua Feroviarului pe anul 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant S. T. - REGIONALA CF C., pentru membrii de sindicat V. M. și C. N., cu domiciliul ales la avocat Gatejescu A. F., cu sediul în C., ., nr.10, jud. D., împotriva sentinței civile nr.7580 din 29.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" SA BUCUREȘTI, cu sediul în București, ..38, sect.1 și C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE"CFR" SA, PRIN SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII C., cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Anulează în parte sentința civilă nr. 7580 din 29.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în sensul că ia act că reclamanții V. M. și C. N. renunță la judecata capetelor de cerere privind plata salariului suplimentar pe anul 2010 și plata ajutorului de C. pe anul 2010.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 7580 din 29.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
5 ex./08.04.2014
Jud. fond M. A. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 23-09-2014, Curtea de Apel... → |
|---|
