Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 10-02-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 4961/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 352
Ședința publică de la 10 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător M. L.
Grefier M. V. A.
_
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul C. L. Tg.J., . B. nr. 19, județ Gorj împotriva sentinței civile nr. 4524 din 08.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. C., CNP_, cu domiciliul în Tg.J., ., ., apartament 14, județ Gorj, intimata pârâtă Școala G. „E. T.” Tg.J., cu sediul în Tg.J., . nr. 88 bis, județ Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Noul Cod procedură civilă, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 4524 din 08.10.2013 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Tg.J., invocată de C. L. Tg.J..
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei ianuarie 2010 – martie 2010 invocată de instanță din oficiu și în consecință a respins acțiunea cu privire la aceste pretenții, fiind prescris dreptul material la acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. C., în contradictoriu cu pârâții Școala G. „E. T.” Tg.J., și C. L. Tg.J..
A obligat pârâta Școala G. E. T. Tg.J. să emită o nouă decizie de reîncadrare a reclamantului începând cu data de 01.04.2010 și până la data de 13.05.2011, în temeiul dispozițiilor Legii 330/2009, Legii 284/2010 și Legii 285/2010, având în vedere drepturile salariale cuvenite potrivit Legii 221/2008.
A obligat pârâta Școala G. E. T. Tg.J. să calculeze si să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale astfel stabilite și cele deja acordate pentru perioada 01.04.2010 – 13.05.2011, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plătii.
A obligat pârâtul C. L. Tg.J. la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, a analizat cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Tg.J., invocata de acest pârât.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
Reclamantul, în calitate de profesor, prin precizarea formulată, a chemat in judecată pârâtul C. L. Tg.J. pentru ca acesta sa fie obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantului in urma aplicării Legii nr.221/2008, pentru perioada 01.01._11.
In acest sens s-a retinut că, în baza art.13 din O.U.G. nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în H.G. nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
De asemenea, potrivit art.16 din H.G. nr. 2192/30.11.2004 privind Normele metodologice pentru finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestor unități se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995 prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În conformitate cu disp. art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată și reactualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, și, în baza art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit.b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Prin Legea educației naționale nr.1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 09.02.2011, s-a abrogat Legea 84/1995 .
Conform prevederilor art. 104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Așadar, consiliul local este cel în măsura sa aloce sumele necesare plății drepturilor salariale ale personalului din învățământ, deci excepția lipsei calității procesuale a Consiliului L. Tg.J., invocată de acesta, a fost respinsă.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei ianuarie 2010 - martie 2010, invocata din oficiu, instanța a reținut că potrivit art.166 din Codul muncii (în forma în vigoare până la data de 30 aprilie 2011), respectiv art. 171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate. Aceeași regulă privind prescripția dreptului la acțiune in cazul solicitării unor drepturi salariale este prevăzută de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii in forma in vigoare până la data de 30 aprilie 2011, respectiv art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat.
Data la care erau datorate drepturile salariale reclamantului este data la care angajatorul avea obligația de a plăti salariul.
Potrivit anexei la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.86/2005, data plății salariilor pentru angajații din cadrul Ministerului Educației Naționale si a instituțiilor publice subordonate este data de 14 a lunii următoare celei pentru care se plătește salariul.
Pretențiile reclamantului sunt solicitate începând cu data de 01.01.2010, iar acțiunea a fost introdusa la data de 30.04.2013, astfel că, pentru drepturile aferente perioadei ianuarie 2010 - martie 2010, dreptul la acțiune este prescris.
In consecință, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile reclamantului aferente perioadei ianuarie 2010 - martie 2010, invocata din oficiu.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul este cadru didactic al unității școlare pârâte, Școala G. „E. T.” Tg.J., începând cu data de 01.09.2009, conform înscrierilor din carnetul de muncă (filele 8 – 12 din dosar) și adeverinței 1230/22.03.2013 (fila 7 din dosar).
Ordonanța de Guvern nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008 a stabilit valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000, utilizat ca valoare de referință pentru stabilirea drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământ menționat în anexele nr. 1.2, 2 și 3 ale ordonanței.
De la data de 1 ianuarie 2010, potrivit art.30 alin.3 din Legea nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, reîncadrarea personalului s-a făcut corespunzător transelor de vechime în muncă si pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. De asemenea, art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 prevedea că personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor cu personalul din luna decembrie 2009.
Prin Decizia nr.11/2012, obligatorie pentru instanțele judecătorești în ceea ce privește problemele de drept dezlegate, potrivit dispozițiilor art. 3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: „(...)în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar si ale art.30 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat in funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, aprobata cu modificări prin Legea nr.221/2008.,,. Deci, personalului didactic i s-au recunoscut drepturile rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008, si după data de 01.01.2010.
Începând cu data de 1 ianuarie 2011, salarizarea personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată prin Legea nr.285/2010. Dispozițiile art.1 alin.2 din acest act normativ prevăd că, de la data de 1 ianuarie 2011, se va acorda salariul brut, sporurile aferente și celelalte elemente care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, majorate cu 15%. De asemenea, dispozițiile art.1 alin.3 din Legea nr.285/2010 prevăd modalitatea de stabilire a cuantumului brut al drepturilor salariale, statuând în acest sens că la calculul drepturilor salariale se va tine seama de gradul, treapta profesională, vechimea in munca, vechimea in funcție sau, după caz, in specialitate, dobândite in condițiile legii, până la data de 31 decembrie 2010. Deci, drepturile salariale ale reclamantului cuvenite in luna decembrie 2009 se mențineau si după data de 1 ianuarie 2011.
Astfel, la stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului, începând cu data de 01.04.2010 și până la data 13.05.2011, trebuia sa se tina seama si de drepturile rezultate din aplicarea Legii nr.221/2008.
Potrivit prevederilor art. 40 alin. 2 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, iar, conform prevederilor art. 269 din Legea 53/2003 – Codul muncii, respectiv art. 253 din Codul muncii republicat, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat, în situația în care aceasta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
S-a mai reținut că, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii (în forma în vigoare anterior datei de 30 aprilie 2011), respectiv art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, se impune actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație la data plății, pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea valorii drepturilor bănești datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. L. Tg.J. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea Consiliului L. al Municipiului Tg-J. să aloce fondurile necesare achitării diferențelor salariale deoarece nu poate fi obligat la alocarea acestor fonduri.
Potrivit prevederilor din Cap.IV, art. 7, alin. 4 din Legea nr. 388/2007 referitoare la bugetul de stat pe anul 2008, C. L. alocă banii din prelevări de la bugetul de stat - sume defalcate din TVA pentru bugetele locale, pentru salarizarea personalului din învățământul preuniversitar, neavând autoritatea de a acorda alte drepturi salariale.
Conform art.16 din H.G. NR. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din "fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
A învederat instanței de apel faptul că, potrivit acestor prevederi legale, C. L. are rolul de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ, în condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat include și sporurile cerute de petenți, C. local le distribuie către aceștia în același cuantum.
A menționat că nu consiliul local alocă aceste fonduri ci Ministerul Învățământului.
A precizat că apelantul nu este, practic decât intermediarul între bugetul de stat și instituțiile de învățământ.
Ministerul Finanțelor Publice dispune de calitate procesuală pasivă, conform dispozițiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
De asemenea, conform art. 167, art. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 "(13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli. (14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește și anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare".
De asemenea, în situația în care se impun corecții bugetare în timpul anului directorul unității de învățământ are atribuția de a propune consiliului de administrație aceste corecții urmând ca acesta să le aducă la cunoștință Inspectoratului Școlar conform art. 8 litera „g" din Hotărârea nr. 2192/2004 ori în cauza de față nu au înțeles să procedeze în acest sens astfel încât nu există sume disponibile din care să fie achitate drepturile solicitate de reclamant.
Mai mult, prin definiția dată de art. 10 din Codul Muncii "Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu" și art. 157 - (1) "Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității (și anume de intermediar), Consiliului L. în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
C. L. nu are calitate de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ deoarece nu are calitatea de angajator în contractele colective de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236. - (1) "convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicale ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă".
În această situație, consiliul local nu poate fi debitorul obligației de plată a drepturilor solicitate de către reclamant.
În consecință, C. L. Tg-J. nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește solicitările de natură salarială invocate în acțiune, deoarece nu are absolut nici o atribuție legală în ceea ce privește calculul sau plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice din învățământ.
Față de cele mai sus arătate solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În drept, invocă Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic; Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, art.167 alin 13 și 14 ; H.G. nr.2192/2004.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 Legea învățământului, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 538/2001 și modificate prin HG nr. 174/2003, HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În baza acestor norme metodologice, fiecare instituție de învățământ are obligația să-și întocmească bugetul propriu ( art.8) .
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale în baza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale ( art. 16 ). După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartizează sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunică bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate ( 18 ).
În raport de aceste prevederi legale, primarul are atribuția să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare iar consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să îl comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Textele de lege invocate de apelant în cererea de apel, respectiv art. 16 din HG nr. 2192/2004, art. 167 din Legea nr. 84/1995 susțin argumentația anterior expusă.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și este conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum au fost ele reglementate de OG nr. 32/2001 care stabilește la art. XIII faptul că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995. Așa cum se observă, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde in conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata indemnizației de concediu.
Obligând atât unitatea de învățământ cât și C. L. să plătească reclamantului indemnizația de concediu, instanța de fond trebuia să aibă în vedere obligațiile legale distincte ce revin fiecăreia dintre pârâte astfel cum au fost mai sus descrise și nu obligarea apelantului la plata efectivă, materială a indemnizației de concediu.
Consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le plăti efectiv.
În raport de aceste prevederi legale, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză C. L. al Municipiului Tg.J., doar în ce privește obligația de alocare a sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.
În considerarea celor prezentate, Curtea, în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. L. Tg.J., . B. nr. 19, județ Gorj împotriva sentinței civile nr. 4524 din 08.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. C., CNP_, cu domiciliul în Tg.J., ., ., apartament 14, județ Gorj, intimata pârâtă Școala G. „E. T.” Tg.J., cu sediul în Tg.J., . nr. 88 bis, județ Gorj.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2014
Președinte, S. P. | Judecător, M. L. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.S.P.
Jud.fond E.G.
Teh.red. A.G./5 ex
Data: 13.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 459/2014.... → |
|---|
