Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 718/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 718/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 10243/101/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 718
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. în numele membrului de sindicat U. R. S., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5732/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ȘCOALA G. "A. V.", cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 72, jud. M., ȘCOALA G. NR.14, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, . Decembrie 1989, nr. 6, jud. M., având ca obiect drepturi bănești al (al 13-lea salariu) aferent anului 2010.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal, precum și solicitarea apelantei reclamante de judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de solicitarea apelantei reclamante de judecare a cauzei în lipsă și apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra apelului formulat în cauză.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului M. și înregistrată sub nr._, U. S. Libere din învățământ M., în numele reclamantului membru de sindicat U. R. S., a chemat în judecată pe pârâtele Școala G. „A. V.” Drobeta Tr.S. și Școala G. nr.14 Drobeta Tr. S. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata premiului anual ( al 13-lea salariul) aferent anului 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sume actualizate în conformitate cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru membrii de sindicat.
In fapt, s-a arătat că potrivit art. 25 din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din 09.11.2009:
„(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.""""
Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/05.11.2009 a intrat în vigoare la 01.01.2010. Ulterior, Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w) din Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/28.12.2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 877 din 28.12.2010, care conform art.46 a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
Din cuprinsul art. 25 din Legea nr. 330/2009 rezultă în mod indubitabil faptul că dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială care se acordă „pentru activitatea desfășurată", proporțional cu perioada lucrată în anul 2010, singurele situații în care acesta poate fi redus sau nu se acordă, prevăzute de alin. 3 al articolului mai sus menționat, fiind acelea în care salariații au desfășurat activități profesionale necorespunzătoare sau au fost sancționați disciplinar, situații în care nu se află membrii de sindicat.
De asemenea, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 878 din 28.12.2010: „Sumele corespunzătoare Premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.""
S-a mai arătat că dreptul membrei de sindicat de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata era amânata până în luna ianuarie 2011, iar Legea nr. 284/2010, ce a abrogat posibilitatea acordării lui, a intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care acest premiu se acordă - anul 2010. Faptul că dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost abrogate prin Legea nr. 284/2010 nu este de natură să înlăture dreptul la plata premiului anual aferent anului 2010, întrucât până la momentul abrogării - 01.01.2011, prevederile art. 25 din Legea nr. 330/2009 au fost în vigoare și trebuie să își producă efectele juridice.
Mai mult, a susținut reclamanta, premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât, întrucât activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la 31.12.2010, iar Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la 01.01.2011, dreptul la acordarea premiului anual este un drept câștigat care recompensează activitatea prestată în anul 2010, indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit.
S-a mai arătat că potrivit art. 11 din Constituția României: (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern"
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României - Tratatele internaționale privind drepturile omului: "Dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă existau neconcordanțe între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."1""
In condițiile în care dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială, acesta intră sub sfera de protecție a art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994), potrivit căruia: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.", el constituind un „ bun" în sensul acestui text.
De asemenea, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa".
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( C.E.D.O.) a statuat in mod constant că poate fi considerat „un bun" în sensul art.l și interesul patrimonial al subiectului de drept, care poate avea o „speranță legitimă în realizarea acestuia", speranță ce poate rezulta din dispozițiile exprese ale legii sau dintr-o jurisprudență constantă a instanțelor naționale. Deși protecția dreptului de proprietate nu are caracter absolut, posibilitatea limitării exercițiului atributelor proprietății, nu trebuie să ajungă la golirea de conținut a însăși dreptului.
De altfel, în conformitate cu jurisprudență Curții Europene a Drepturilor Omului, membrii sindicat se bucură de o speranță legitimă în realizarea dreptului la premiul anual, de natură salarială, deoarece acesta a fost reglementat expres prin lege și, mai mult, a fost confirmat de instanțele judecătorești naționale.
În baza art. 25 din Legea nr. 330/2009 (în vigoare până la 01.01.2011 data abrogării prin Legea nr. 284/2010) se născuse în patrimoniul membrilor de sindicat o creanță suficient de bine stabilită și nu un simplu drept eventual, cu atât mai mult cu cât abrogarea art. 25 din Legea nr. 330/2009 s-a făcut la 01.01.2011, prin . Legii nr. 284/2010.
S-a mai arătat că jurisprudență C.E.D.O. se face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul, câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată ( cauza Lelas împotriva Croației din 20 mai 2010, par. 58). De asemenea, Curtea a statuat că pretenția poate fi considerată „bun" dacă este suficient de determinată și fundamentată legal în dreptul intern (hotărârea Marii Camere în cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei din 19 aprilie 2007. Totodată, prin hotărârea Kecho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005, CEDO a stabilit că „este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să amâne plata lor atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare."
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. Legii 330/2009, Legii 284/2010, Constituția României, Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților cetățenești.
În dovedirea celor susținute reclamanta a depus la dosar tabel nominal cu membrul de sindicat care împuternicește în scris USLI să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată, adeverințe emise de unitatea de învățământ.
Pentru termenul de astăzi reclamanta a depus la dosar procesul verbal nr. 2674/28.10.2013 încheiat de Birou de mediator G. Laurian în baza art.2 al. 11 din Legea medierii nr. 192/2006.
Prin sentința civilă nr. 5732/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământ M., în numele reclamantului membru de sindicat U. R. S., în contradictoriu cu pârâtele Școala G. „A. V.” și Școala G. nr. 14.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul G. V. – F. este personal didactic și în cursul anului 2010 și-au desfășurat activitatea la pârâtele Școala G. „A. V.” Drobeta Tr,S. și Școala G. nr.14 Drobeta Tr. S. (conform relațiilor comunicate de unitatea școlară).
Prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata premiului anual aferent anului 2010, conform dispozițiilor art.25 din Legea nr. 330/2009, sumă reactualizată.
Față de această solicitare, instanța a reținut că prin art.25 din Legea nr. 330/2009 s-a prevăzut că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, plata premiului făcându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Prin Legea 285/2010, intrată în vigoare la 01.01.2011, s-a reglementat salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, lege care la art.8 s-a prevăzut că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Din interpretarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că acest text reglementează situația sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că pe de o parte prevede încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar
Prin urmare, în raport de dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că beneficiul premiului anual pe anul 2010 este recunoscut, modificată fiind numai modalitatea de acordare, în sensul că se acordă eșalonat și succesiv.
În ceea ce privește natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, prin decizia Curții Constituționale nr. 1615/20.12.2011, s-a constatat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept să le diferențieze, modifice, suspende sau anuleze.
Referitor la susținerea reclamantului, în sensul că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era un drept câștigat, iar instanța, potrivit art.20 din Constituție, trebuie să dea prioritate reglementărilor internaționale atunci când acestea sunt mai favorabile în materia drepturilor omului, s-a constatat că prin Hotărârea din 8 mai 2005, pronunțată în cauza Kechko împotriva Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „ ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. Statul poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare.”
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, tribunalul a respins acțiunea, constatând că este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. în numele membrului de sindicat U. R. S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, apelantul arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 au fost incluse în creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2011 personalului din sectorul bugetar conform disp. art.8 din Legea nr.285/2010.
În realitate nu a avut loc o compensare între sumele cuvenite cu titlu de „premiu anual" aferent anului 2010 și creșterile salariale ce se acordă pentru anul 2011, din următoarele considerente:
1. art. 8 din Legea nr. 285/2010 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011;
2. natura juridică a premiului anual și a salariului sunt diferite: premiul reprezintă o sumă unică, ce se acordă o singură dată, în considerarea muncii desfășurate, în raport și cu perioada de timp lucrată din anul 2010, în timp ce salariul reprezintă prestație bănească lunară, acordată pentru munca depusă de salariați. Mai mult, nu toți salariații beneficiază de premiul anual, ci doar cei care au desfășurat activități profesionale satisfăcătoare sau nu au fost sancționați disciplinar, în timp ce salariul se acordă tuturor angajaților;
3.nu se poate aprecia că a operat o compensare între sumele cuvenite cu titlul de premiu anual și majorările salariale ce se acordă în anul 2011, întrucât ar fi trebuit ca aceste creșteri salariale să se acorde diferențiat (ținându-se seama de situația fiecărui salariat și de îndreptățirea fiecărui salariat de a primi sau nu o sumă de bani cu titlul de premiu anual pe anul 2010) și nu tuturor salariaților, în mod unitar și cu același procent ( de 15%);
4. conform an. 1 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, majorările salariale se acordă în anul 2011, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională,. vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010, deci în baza unor criterii total diferite de cele care sunt avute în vedere la acordarea premiului anual aferent anului 2010 ( perioada de timp lucrată în anul 2010 și desfășurarea unei activități profesionale corespunzătoare).
Prin urmare, este evident faptul că, în baza art. 8 din Legea nr.285/2010, membrul nostru de sindicat a fost privat de dreptul sau de a primi premiul anual aferent anului 2010, fiindu-i încălcat dreptul fundamental al acestuia la respectarea bunului, consacrat de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, la data intrării în vigoare a Legilor nr.284/2010 și nr.285/2010, membrul de sindicat era beneficiarul unui drept actual - în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu o bază legală - Legea nr. 330/2009, astfel încât intră sub sfera de protecție a art. 1 alin. (1) din Primul protocol adițional la Convenție.
Or, în privința drepturilor asupra veniturilor salariale, în jurisprudența C.E.D.O. se face o distincție esențială între dreptul de a continua să primești în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul, câștigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată ( cauza Lelas împotriva Croației din 20 mai 2010, par.58). De asemenea, Curtea a statuat că pretenția poate fi considerată „bun" dacă este suficient de
determinată și fundamentată legal în dreptul intern (hotărârea Marii Camere
în cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei din 19 aprilie 2007. Totodată,
prin hotărârea Kecho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005, CEDO a stabilit
că „este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaților
săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor
asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuși, dacă printr-o dispoziție legală în vigoare se stabilește plata unor sporuri și condițiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să amâne plata lor atâta vreme cât dispozițiile legale sunt în vigoare."
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii introductive.
Apelul este nefondat.
Premiul anual a fost reglementat prin Legea nr.330/2009 care la art.25 alin. 1 prevede că pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
A..2 al aceluiași articol prevede că pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate iar alin. 3dispune că premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Potrivit alin.4 al aceluiași articol, plata premiului anual se face pentru întregul personal salarizat potrivit acestei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că legea recunoștea în principiu salariaților ale căror drepturi salariale erau stabilite potrivit acestor dispoziții, beneficiul premiului anual, a cărui cuantificare se realiza la finele anului 2010, când în raport de prestația fiecăruia salariat pe parcursul anului se putea stabili dacă este persoană îndreptățită să primească acest premiu și care este cuantumul drepturile salariale aferente acestui premiu.
La data de 31.12.2010 a intrat în vigoare Legea nr.285/2010 care la art. 8 menționează că, sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a schimbat destinația sumelor corespunzătoare premiului anual, înainte ca recurenta să dobândească calitatea de persoană îndreptățită la acest premiu, deci înainte de a se naște dreptul de a primi premiul anual aferent anului 2010. Ulterior a intrat în vigoare Legea nr.284/2010, care prin art.39 lit. w a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009.
Este de reținut că prin decizia în interesul legii nr. 21/2013, cu caracter obligatoriu de la data publicării în M.O, instanța supremă a statuat cu caracter obligatoriu faptul că premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale din anul 2011, potrivit Legii 285/2011.
În raport de aceste precizări, Curtea constată a fi nefondate susținerile apelantei referitoare la calitatea sa de titular al acestui drept la expirarea anului 2010.
Ca urmare apelanta, la data intrării în vigoare a Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010, nu era beneficiara unui drept actual și nu deținea un bun în sensul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, pentru a intra sub sfera de protecție a art. 1 alin. (1) din Primul Protocol Adițional la Convenție.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT M. în numele membrului de sindicat U. R. S., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5732/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ȘCOALA G. "A. V.", cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 72, jud. M., ȘCOALA G. NR.14, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, . Decembrie 1989, nr. 6, jud. M., având ca obiect drepturi bănești al (al 13-lea salariu) aferent anului 2010.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2014.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/17.03.2014
Jud. fond G. R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 17/2014.... → |
|---|
