Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din 11-03-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 3681/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 515
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE -L. B.- Președinte Secție
-O. C. G.- Judecător
-I. V.- Judecător
Grefier D. M.
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât M. JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 4308/13.05.2013, pronunțată de T. D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. C. D., I. F., L. M., S. C., B. V., CIOCOȘ F., E. M., E. I., T. E. în calitate de moștenitori ai defunctei E. G., B. M., A. C., G. C. F., C. GHIORGHIȚA, P. I., F. P. V., B. A., B. ANIȘOARA, B. L. M., M. I., M. V., P. D., R. M., B. E., L. E. G., R. LUCREȚIA și intimații pârâți T. D. și C. DE A. C., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal;
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 cpd procedură civilă, după care și având în vedere solicitarea părților de a se judeca cauza în lipsă conform art. 242 Cod pr.civ, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
T. D. prin sentința civilă nr.4308 de la 13.05.2013 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. Ghiorghița, P. I., F. P. V., B. A., B. Anișoara, B. M., B. L. M., I. F., M. I., M. V., P. D., R. M., B. E., L. M., S. C., B. V., Ciocoș F., Etagan M., Etagan I. și T. E. (ultimii trei în calitate de moștenitori ai defunctei Etagan G.), A. C., L. E. G., R. Lucreția, A. C. D., G. C. F., toți cu domiciliul procedural ales în mun. Băilești, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, cu sediul în București, ., sector 5, T. D., cu sediul în C., ., C. De A. C., cu sediul în C., .. 5 A, județul D., a obligat pârâții M. Justiției, T. D., C. de A. C., să calculeze și să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor nerestituite, stabilite prin sentințele nr. 3318/10.10.2007, pronunțată de T. D. în dosarul nr._/63/2007, definitivă prin decizia nr. 4627/06.07.2009 a Curții de A. C. și sentința nr. 3784/30.11.2009, pronunțată de T. D., în dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului, prin decizia nr. 2150/22.03.2010 a Curții de A. C., începând cu data de 14.02.2013 și până la data plății efective
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariați ai Judecătoriei Băilești, calitate în care au solicitat în instanță obligarea pârâților M. Justiției, C. de A. C. și T. D. la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Prin Decizia nr. 4627/06.07.2009 a Curții de A. C., pronunțată în dosarul nr._/63/2007 s-au admis recursurile formulate de recurenții – reclamanți P. I., F. P. V., B. A., B. Anișoara, B. M., B. L. M., C. Ghiorghița, I. F., M. I., M. V., P. D., R. M., B. E., L. M., S. C., B. V., Ciocoș F. și E. G., în prezent decedată, prin moștenitorii E. M., E. I. și T. E., s-a modificat în parte sentința civilă nr.3318 din 10 octombrie 2007, pronunțată de T. D. în dosarul nr._/63/2007 .
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. I., F. P. V., B. A., B. Anișoara, B. M., B. L. M., C. Ghiorghița, I. F., M. I., M. V., P. D., R. M., B. E., L. M., S. C., B. V., Ciocoș F. și E. G., în prezent decedată și continuată de moștenitorii E. M., E. I. și T. E. și au fost obligați pârâții M. Justiției și Libertăților Cetățenești, C. de A. C. și T. D. să plătească reclamanților P. I., F. P. V., B. A., B. Anișoara, B. M., B. L. M., C. Ghiorghița, I. F., M. I., M. V., P. D., R. M., B. E., L. M., S. C., B. V., Ciocoș F. și E. G., în prezent decedată, prin moștenitorii E. M., E. I. și T. E. sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% lunar, începând cu data de 29.08.2004, corespunzător perioadei în care s-au desfășurat raporturile de muncă ale fiecărui reclamant, și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației.
S-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de acești reclamanți pentru perioada 27.06._04.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. C., L. E. -G., R. Lucreția și au fost obligați pârâții M. Justiției și Libertăților Cetățenești, C. de A. C. și T. D. să plătească reclamanților A. C., L. E.-G., R. Lucreția sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% lunar începând cu data de 08.10.2007, corespunzător perioadei în care s-au desfășurat raporturile de muncă ale cestor reclamanți, și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, s-a respins acțiunea tuturor reclamanților față de acest pârât și s-au menținut dispozițiile sentinței cu privire la reclamanții C. P., T. T., Neșa E., C. D. și I. M..
Prin sentința nr.3784/30.11.2009 a Tribunalului D., s-a admis acțiunea formulată de reclamanții G. F. C., A. C. D., în contradictoriu cu pârâții M. Justiției, T. D., C. De A. C. și au fost obligați pârâții T. D., C. de A. C. și M. Justiției să plătească reclamantului G. F. C. începând cu 01.03.2008 și reclamantei A. C.-D. începând cu 21.04.2008 a sporului de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la indemnizația brută lunară, precum și plata în continuare a acestui spor de la data pronunțării hotărârii și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a acordării lui.
Prin prezenta cerere, reclamanții au solicitat să fie obligați pârâții la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate prin sentințele nr. 3318/10.10.2007, pronunțată de T. D. în dosarul nr._/63/2007, definitivă prin Decizia nr. 4627/06.07.2009 a Curții de A. C., și sentința nr.3784/30.11.2009 a Tribunalului D. definitivă prin decizia nr. 2150/22.03.2010 a Curții de A. C., de la data când hotărârea a devenit executorie, pe toată perioada întârzierii, atât pentru sumele plătite cu întârziere cât și pentru cele rămase neachitate și până la data plății integrale a acestor sume.
Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamant. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Instanța a apreciat că dobânda legală poate fi acordată reclamanților, o atare solicitare fiind întemeiată în raport cu dispozițiile art.1531 NCC, care reglementează dreptul creditorului la repararea integrală a prejudiciului suferit din faptul neexecutării.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamantă este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform Decizia nr.4627/06.07.2009 a Curții de A. C. și sentinței nr. 3784/30.11.2009 a Tribunalului D.. Ca urmare, pentru considerentele expuse, reținând că dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Față de cele menționate mai sus, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâții M. Justiției, T. D., C. de A. C., să calculeze și să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor nerestituite, stabilite prin sentințele nr. 3318/10.10.2007, pronunțată de T. D. în dosarul nr._/63/2007, definitivă prin decizia nr. 4627/06.07.2009 a Curții de A. C. și sentința nr. 3784/30.11.2009, pronunțată de T. D., în dosarul nr._, definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 2150/22.03.2010 a Curții de A. C., începând cu data de 14.02.2013 și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. JUSTIȚIEI, apreciind că hotărârea pronunțată în această cauză este dată cu încălcarea motivului de recurs - prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului, a arătat că reclamanții au obținut repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A susținut că OUG 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin.3 că „Sumele prevăzute la alin.1 plătite în temeiul prezentei ordonanțe se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.”.
Așadar, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.
În același timp, potrivit art.1489 alin.1 cod civil „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege”. De asemenea, la art.1535 se prevede că „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
În ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr.18/2010.
1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 34 % din valoarea titlului executoriu ;
b) în anul 2013 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu ;
c) în anul 2014 se plătește 33 % din valoarea titlului executoriu ;
(2) În cursul termenului prevăzut la alin.(1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
În același sens sunt și dispozițiile OUG nr.45/2010 pentru modificarea art.II din OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din justiție.
A mai arătat că la 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea nr.230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art.1 al ordonanței, după cum urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare, care începe astfel:
- în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamanții nu poate solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
A considerat că temeiul de drept invocat, respectiv art.1084 și art.1088 Cod Civil, nu sunt incidente, întrucât creanțele nu sunt ajunse la scadență.
Totodată, a susținut că prin actele normative care au eșalonat plata sumelor prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut o procedură specială de executare, statul asumându-și obligația de a plăti sumele prevăzute în titluri, actualizate cu indicele prețurilor de consum.
Prin urmare, în temeiul art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat și, pe cale de consecință, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct. 9, coroborat cu art.312 Cod pr. civ.
C., analizând hotărârea prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs prin care se arată că reclamanții au obținut deja repararea integrală a prejudiciului suferit prin actualizarea sumelor în funcție de rata inflației astfel că acordarea și a dobânzii legale ar conduce la o dublă reparare și la o îmbogățire fără just temei, acesta nu poate fi primit.
Actualizarea în funcție de inflație are caracter compensatoriu, prin aceasta fiind reparată partea din beneficiul nerealizat.
Dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință, iar actualizarea urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii) rezultă că este admisibil cumulul acestora, neajungându-se la o dublă reparație, cum susține recurentul.
De asemenea, se constată a fi neîntemeiate și celelalte motive de recurs referitoare la caracterul neexigibil al creanței reclamanților.
Sub acest aspect, C. reține că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale. Pentru creanțele inițiale stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanții au un titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanței, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlu executoriu a fost eșalonată independent de voința lor, creanțele urmând a fi executată în anumite procente și la anumite termene.
Aceasta nu înseamnă că aceste creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență așa cum susține recurentul pârât, cu motivarea că în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, că termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței, iar obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În speță, nu este vorba de astfel de creanțe la care face referire recurentul pârât, întrucât creanțele au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt definitive și executorii, potrivit art.289 Codul muncii, ceea ce conduce la concluzia că aceste creanțe au devenit certe, lichide și exigibile de la data pronunțării hotărârii
Totodată, se reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat o despăgubire care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor pentru neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.
În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului Cod civil, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor.
În aceste condiții, potrivit disp.art.1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la desdăunare, care potrivit art.1082 Cod civil constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea credință.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art.1088 Cod civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În raport de aceste dispoziții, C. reține că reclamanții, în calitate de creditori, sunt beneficiari ai acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă, executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanta prin actele normative menționate mai sus a fost împiedicată să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.
Prin urmare, nu se poate reține că în cauză datoria pe care recurentul pârât o are față de reclamanți nu a ajuns la scadență, ceea ce presupune că nu a ajuns la termen, câtă vreme obligațiile de plată au fost stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească ce constituie titlu executoriu.
Aceasta, întrucât prin OUG 71/2009 și OUG 45/2010 invocate de recurent, a fost amânată și eșalonată doar plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la datele expres indicate în cuprinsul celor două ordonanțe.
O obligație afectată de un termen suspensiv ce nu a devenit scadentă pentru că nu a ajuns la termen și care nu a fost niciodată exigibilă, diferă de o obligație exigibilă, rezultat al unei hotărâri judecătorești executorii, pentru care s-a amânat și eșalonat plata chiar de către stat, așa cum este cazul în speță.
Față de aceste motive, C. apreciază că recursul este nefondat, urmând ca, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,ca nefondate, recursurile formulate de recurentul pârât M. JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 4308/13.05.2013, pronunțată de T. D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți A. C. D., I. F., L. M., S. C., B. V., CIOCOȘ F., E. M., E. I., T. E. în calitate de moștenitori ai defunctei E. G., B. M., A. C., G. C. F., C. GHIORGHIȚA, P. I., F. P. V., B. A., B. ANIȘOARA, B. L. M., M. I., M. V., P. D., R. M., B. E., L. E. G., R. LUCREȚIA și intimații pârâți T. D. și C. DE A. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2014
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | Judecător, I. V. |
Grefier, D. M. |
12.03.2014
Red.jud.L.B.
2 ex/AS
j.f.C.C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2120/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
