Obligaţie de a face. Decizia nr. 1499/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1499/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 12191/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1499
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Președinte: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, jud. D. împotriva sentinței civile nr. 266/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. A. E., domiciliată în C., ., ., ., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta pârâtă D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR D., prin consilier juridic C. G. și intimata reclamantă D. A. E., personal și asistată de avocat C. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că apelull este declarat și motivat în termenul legal, după care;
Avocat C. F., pentru intimata reclamantă D. A. E., a depus la dosar o cerere de renunțare a reclamantei la judecarea acțiunii.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului, raportat la cererea de renunțare formulată de către intimata reclamantă D. A. E..
Consilier juridic C. G., pentru apelanta pârâtă D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR D., a arătat că este de acord cu cererea formulată în cauză, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate, în sensul de a se lua act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii.
Avocat C. F., pentru intimata reclamantă D. A. E., a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul de a se lua act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. _ , reclamanta D. A. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate încheiat pe durată nedeterminată contractul individual de muncă nr. 107/05.05.2007, începând cu data de 01.01.2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul individual de muncă nr 107/05.05.2007 pe durată determinată pentru postul de inginer III, contract ce i-a fost prelungit prin acte adiționale succesive, respectiv actul adițional din 03.01.2008 cu valabilitate până la 31.12.2008, actul adițional din 31.12.2008 cu valabilitate până la 31.12.2009, actul adițional din 31.12.2009 cu valabilitate până la 31.12.2010, actul adițional din 31 12 2010 cu valabilitate până la 31.12.2011, actul adițional din 31.12.2011 cu valabilitate până la 31.12.2012, iar ulterior prin act adițional până la 31.12.2013.
A mai arătat că toate actele adiționale menționate au fost încheiate în temeiul art 17 alin 4 coroborat cu art 41 alin 1 din C.muncii.
Reclamanta a menționat că art 82 alin 4 C.muncii, în vigoare până la data de 01.05.2011 prevedea că între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, iar potrivit alin 5 contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea ultimului contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive și nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare.
Consideră că încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată conduce la concluzia unei nevoi permanente a pârâtei de postul ocupat, rezultând simularea caracterului temporar al acestei nevoi. De asemenea, încheierea contractelor individuale de muncă pe durata determinată în afara situațiilor prevăzute de lege atrage nulitatea absolută a clauzei privitoare la durata determinată a contractului, cu consecința constatării de a fi încheiat pe durată nedeterminată.
În drept, a invocat disp. art 192 alin 1, art 194 C., art 81-84 C.muncii.
În scop probatoriu, reclamanta a depus la dosar fotocopii certificate pentru conformitatea cu originalul de pe carte de identitate, contract individual de muncă și actele adiționale, carnet de muncă.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât are statut de instituție publică cu obligația legală de a respecta dispozițiile art 19 alin 3 OG 42/2004 coroborate cu art 82 și 83 lit h C. muncii, dispoziții în baza cărora a fost încheiat și prelungit contractul individual de muncă pe durată determinată al reclamantei .
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a reiterat în esență motivele din cererea de chemare în judecată.
A anexat practică judiciară în materie.
Prin sentința civilă nr. 266/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D. A. E., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SANITARĂ-VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D. și s-a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă nr.107/05 05 2007, începând cu data de 01. 01. 2010.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a fost încadrată în cadrul pârâtei începând cu data de 06 .05.2007 în funcția de inginer III, astfel cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă coroborate cu contractul individual de muncă nr 107/05.05.2007 încheiat pe durată determinată și actele adiționale succesive intervenite între părți cu durată de câte un an, ultimul dintre acestea pe durata 01 01_13.
Potrivit art. 82 alin. (4) din Codul muncii, "între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durata determinată", iar conform alin. (5) "contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durată mai mare de 12 luni fiecare".Regula instituită de Codul muncii este prevăzută de art. 12 care prevede la alin. 1 că, contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată și numai prin excepție, potrivit art. 2, se pot încheia și contracte pe durată determinată, dar în condițiile expres prevăzute de lege .
Prin adoptarea Legii nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, regimul juridic aplicabil contractului individual de muncă a suferit unele modificări și completări determinate, în principal, de necesitatea izvorâtă în practică de a flexibiliza desfășurarea relațiilor de muncă.
Astfel, art. 83 din Codul muncii a fost modificat în sensul extinderii situațiilor în care încheierea contractelor individuale de muncă pe durată determinată este admisă, cu scopul de a răspunde exigențelor din practică, legiuitorul rămânând însă în sfera enumerării limitative a cazurilor în care este permisă încheierea acestui tip de contracte.
Ipoteza solicitată a fi avută în vedere de pârâtă se subsumează celei prevăzută la art. 83 litera h C.M, în vigoare în ianuarie 2010, potrivit cărora este permisă încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată, în cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe.
Instanța a constatat că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele în vigoare la data la care a expirat cel de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, respectiv la data de 31.12.2009, iar nu cele în vigoare la data introducerii acțiunii, urmare a aplicării principiului „ tempus regit actum”, având în vedere faptul că abia la data de 01.05.2011 au fost abrogate dispozițiile cuprinse în anteriorul art. 84 din Codul muncii prin adoptarea Legii 40/2011.
În prezent, la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată, succesiv - prevăzut de fostul art. 80 alin. 4 din Codul muncii - angajatorul nu mai este obligat să încheie un contract pe durată nedeterminată.
Instanța a înlăturat apărările pârâtei, în sensul că specificul activității sanitar veterinare astfel cum rezultă din dispozițiile art. 19 alin 3 O.G. 42/2004 impune încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată ,întrucât aceste dispoziții legale prevăd încheierea de contracte individuale de muncă pe durată determinată, însă " în condițiile legii ",ceea ce duce la concluzia că aceste dispoziții legale se completează cu dispozițiile C.muncii, în vigoare la momentul încheierii celui de-al patrulea contract individual de muncă cu durată determinată, respectiv dispozițiile art. 84 C.M., care prevedeau că la încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă pe durată determinată salariatul va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Prin urmare, în raport cu legea aplicabilă la data de 01.01.2010 - data încheierii următorului contract de muncă, după expirarea celui de-al treilea contract de muncă cu durata cuprinsă între 01.01._09 – angajatorul era obligat să încheie cu reclamanta un contract de muncă pe durată nedeterminată, iar nu unul de același tip, pe durată determinată, motivat de specificul activității desfășurate de reclamantă.
Specificul activității reclamantei trebuie analizat și prin prisma Ordinului 64/2007 și ulterior a Ordinului 112/2011 emise de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în implementarea prevederilor Regulamentului European și al Consiliului nr. 882/2004/CE privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și cea privind alimentele și cu regulile de sănătate și de protecție a animalelor, care au creat structuri și au determinat efectuarea unor activități cu caracter permanent, făcând inoperantă excepția prevăzută la art. 81 litera e C.M. pentru activitatea desfășurată de reclamant, astfel cum este definită de obiectul activității - organizarea și desfășurarea activității de control oficial pentru siguranța alimentelor.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea și a constatat încheiat pe durată nedeterminată contractul individual de muncă al reclamantei nr.107/05 05 2007, începând cu data de 01. 01. 2010. A fost obligată pârâta, ca parte care a pierdut procesul, la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariul avocațial conform chitanței depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că solicitarea reclamantei de constatare ca fiind încheiat pe durată nedeterminată a contractului individual de muncă nr. 108/05.05.2007 nu are suport legal, deoarece acest contract individual de muncă este încheiat în temeiul art.81 lit.e) din Codul muncii ("în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale") și, drept urmare, este unul legal, ținând cont de prevederile art.84, alin(2), lit.c), potrivit cărora interdicția încheierii a mai mult de 3 contracte pe durată determinată nu este aplicabilă, printre altele, „ în cazul în care încheierea unui nou contract individual de muncă pe durată determinată se impune datorită unor motive obiective prevăzute expres de legi speciale;"
A susținut apelanta că, așa cum a arătat și în întâmpinarea depusă la prima instanță, contractul individual de muncă nu poate fi încheiat nedeterminat, întrucât acesta are ca bază Ordinul nr.64/2007 emis de președintele ANSVSA București și o asemenea măsură trebuie reglementată de ordonatorul principal de credite, respectiv emitentul actului legislativ.
Totodată, a criticat sentința apelată pe considerentul că iunstanța de fond nu a avut în vedere niciun text legal invocat în apărare, prin care informa că nu poate să se încheie nedeterminat CIM .
Față de motivele invocate, a solicitat reanalizarea probelor depuse și a motivelor invocate la dosarul cauzei, admiterea apelului declarat, casarea în întregime a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată în fond .
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466, alin(l) noul Cod de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2014, apărătorul intimatei reclamante D. A. E. a depus la dosar o cerere de renunțare a reclamantei la judecarea acțiunii, solicitând să se ia act de actul de dispoziție al părții.
Curtea, având în vedere renunțarea la judecarea acțiunii făcută de reclamantă în calea de atac, apreciază că, în raport de disp. art.406 alin.1 și 5 NCPC, apreciază că se impune admiterea apelului.
Astfel, potrivit art.406 alin.1 NCPC, „ Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”, iar în conformitate cu alienatul 5 al aceluiași articol, „ Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.”
Constatând că renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii s-a făcut în condițiile art.406 alin.1 NCPC, prin cerere scrisă depusă la dosar și că reprezentatul pârâtei, prezent în sala de ședință, a fost de acord cu această renunțare ulterioară primului termen de judecată, Curtea urmează ca, în raport de dispozițiile legale anterior enunțate, să admită apelul și să anuleze sentința pronunțată la prima instanță, luând act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E :
Admite apelul formulat de pârâta D. S. VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR D., cu sediul în C., .. 30, jud. D. împotriva sentinței civile nr. 266/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. A. E., domiciliată în C., ., ., ., având ca obiect obligație de a face.
Anulează sentința civilă 266/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ și ia act de renunțarea reclamantei D. A. E. la judecata acțiunii.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2014.
Președinte, N. D. | Judecător, Florența C. C. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. C.F. C.
Tehnored. A.P.
4 ex/25.04.2014
Jud. fond G. S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 255/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
