Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 1919/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1919/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 7368/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1919/2014
Ședința publică de la 16 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător M. L.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul C. L. AL M. TG J. cu sediul în Tg J., . Gorj, împotriva sentinței civile nr.69/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. V., domiciliată în Tg J., ..2,., intimat L. CU P. SPORTIV cu sediul în Tg J., ..100, Județul Gorj, intimata P. M. TG J. cu sediul în Tg J., ..19, județul Gorj, și intimat I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ cu sediul în Tg J., .-134, județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termenul legal, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, reține pricina spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.69/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg J. .
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta P. V., în contradictoriu cu pârâții L. cu P. Sportiv, P. M. Tg J., I. Școlar Județean Gorj și C. L. Tg J..
A obligat pârâtul L. cu P. Sportiv să emită o nouă decizie în temeiul Legii nr.285/2010 privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei pentru perioada 01.01.2011 –13.05.2011, decizie care să aibă în vedere drepturile salariale stabilite prin sentința nr.613/24.01.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2012.
A obligat pârâtul L. cu P. Sportiv să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile bănești astfel stabilite și cele primite în perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, iar pârâtul C. L. Tg J. să aloce sumele necesare.
A respins acțiunea față de pârâtul I. Școlar Județean Gorj.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg J., instanța a respinso cu motivarea că potrivit art. 104 alin. 2 din Legea educației naționale, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume alocate din taxa pe valoare adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru cheltuielile cu salariile, sporurilor, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora. În plus, art. 1 și art. 4 din HG nr. 1274/2011 prevăd atribuții ale consiliilor locale în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Cum C. L. Tg J. administrează bugetul pentru unitatea de învățământ din prezenta cauză, instanța reține că în mod corect acțiunea a fost formulată împotriva intimaților L. cu P. Sportiv și C. L. Tg J., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta din urmă fiind neîntemeiată.
Trecând la analiza cererii pe fond, Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.167 alin.13 din Legea învățământului nr. 84/1995:”Finanțarea de baza si finanțarea complementara a unităților de învățământ se fac pe baza de contract întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar încheiat intre directorul unității de învățământ si primarul localității in a cărei raza teritoriala se afla unitatea de învățământ.”
In conformitate cu disp. art. XIII al. 1 din OUG nr. 32/2001: “Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea,” iar potrivit art. 167 al.1 din Legea învățământului nr.84/1995:”Ministerul Educației Naționale, prin inspectoratele școlare, asigura, cu sprijinul material al consiliilor locale, administrarea și funcționarea tuturor unităților din învățământul preuniversitar de stat.”
In același sens sunt si dispozițiile art.1 din HG nr.538 /2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat:” Începând cu anul 2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror raza acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.”
In conformitate cu art. 36 al. 4 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 coroborat cu art. 16 din HG 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, instituțiile cu rol in stabilirea calculului, aprobarea si plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, primarul si consiliul local. Astfel, unitatea de învățământ elaborează proiectul de buget al unității pe care îl înaintează autorității administrației publice locale in faza de fundamentare a proiectului bugetului local, buget din care va face parte ca si capitol distinct bugetul unităților de învățământ.
Prin urmare, pârâtul C. L. Tg J. are atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ.
Reclamanta a fost angajat în cadrul L. cu P. Sportiv în funcția de – institutor începând cu data de 01.09.1997 până în prezent.
Prin sentința nr.613/24.01.2013, pronunțată în dosarul nr._/95/2012, a fost admisă cererea formulată de reclamantă, fiind obligații pârâții L. cu P. Sportiv și C. L. Tg J. să calculeze și să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele stabilite începând cu data de 01.01.2010 până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Ordonanța de Urgenta nr. 15/2008, art. 1, alin.1, lit. b, coeficientul de multiplicare pentru funcțiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate si pentru funcțiile didactice auxiliare au fost majorate cu 10 % începând cu 1.01.2008, fata de nivelul din 31.12.2007, iar începând cu data de 1.10.2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic urma sa fie de 400.00 lei.
Prin Ordonanța de Urgenta nr. 136/2008 s-a prevăzut ca in perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ se stabilește astfel: 299,933 lei pentru funcțiile didactice prevăzute la art. 1, alin.1, lit. c din OG 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, iar valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic din învățământ stabilita prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ se va aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, in toate anexele, coeficientul de multiplicare 1,000 fiind de 299,933 lei pe întreaga durata a anului 2009.
Sentința mai sus menționată este irevocabilă.
Astfel, dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 prevăd că reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.
De asemenea, art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 prevede că personalul aflat în funcție la 31.12.2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
Cum în luna decembrie 2009, salariul petentului trebuia să fie calculat în funcție de prevederile Legii nr. 221/2008, așa cum s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă, instanța constată că la încadrarea acesteia, dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 nu au fost respectate, iar reclamanta a fost prejudiciat, drepturile salariale fiind eronat stabilite.
Mai mult decât atât prin Decizia nr.11/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel C., stabilind că: “(…) în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.”
Față de considerentele expuse, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Tg J., a admis în parte cererea reclamantei, obligând pârâta L. cu P. Sportiv să emită o nouă decizie în temeiul legii nr.285/2010 privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei pentru perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, decizie care să aibă în vedere drepturile salariale stabilite prin sentința nr.613/24.01.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2012, a obligat pârâta L. cu P. Sportiv să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre drepturile bănești astfel stabilite și cele primite în perioada 01.01.2011 – 13.05.2011, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, iar pârâtul C. L. Tg J. să aloce sumele necesare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. L. Tg-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că, prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Prin definiția dată de art.10 din Codul Muncii „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu" și art. 157 - (1) „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanți ai acestora" rezultă încă o dată lipsa calității Consiliului local în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale.
A susținut că, C. local nu are calitatea de a acorda drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art. 236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg și din raporturile de muncă".
Mai mult decât atât, C. local nu are un buget propriu, nu are conturi în bancă și cu atât mai puțin un patrimoniu, deci nu poate avea capacitate de exercițiu într-o astfel de cauză.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, în speță, unitatea de învățământ.
Conform art. 104 din Legea 1/2011, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale pentru:
,,a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum contribuțiile aferente acestora."
În același sens, erau și prevederile legislației anterioare și anume: Conform art. 16 din H.G. nr.2192/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat și art. 167, alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii". Potrivit acestor prevederi legale, C. local are rol de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ. În
condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat includ și sporurile cerute de reclamant, C. local le distribuie către aceștia în același cuantum.
Mai mult, conform art. 167, alin. 13 și 14 din Legea învățământului nr. 84/1995 prevedea:
„ (13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se face pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maxim 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare”.
Din prevederile de mai sus, consideră că obligația de calculare a salariilor revine fiecărei unități de învățământ, C. local alocând aceste sume în mod global, în cuantumul solicitat de unitățile de învățământ prin bugetul de cheltuieli prezentat.
Prin urmare, C. L. al M. Târgu Jiu nu poate plăti drepturi salariale cadrelor didactice sau nedidactice din învățământul preuniversitar, deoarece nu îi incumbă o atare situație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.
Mai mult decât atât, C. L. al M. Târgu Jiu este în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale personalului din învățământ, atât timp cât nu deține nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este cadru didactic, ce grad are, dacă este director, contabil sau altceva, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură, etc.
Nici în ceea ce privește obligarea Consiliului L. al M. Târgu Jiu să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a arătat, nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și această instituție, iar potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În ceea ce privește o eventuală apărare pe fondul cauzei, a arătat instanței de judecată imposibilitatea C. L. al M. Târgu Jiu de a o formula, tocmai pentru motivele prezentate mai sus.
Față de cele de mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 - Legea învățământului, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 538/2001 și modificate prin HG nr. 174/2003, HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În baza acestor norme metodologice, fiecare instituție de învățământ are obligația să-și întocmească bugetul propriu (art.8) .
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale în baza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale (art. 16). După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartizează sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunică bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate (18).
În raport de aceste prevederi legale, primarul are atribuția să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare iar consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să îl comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Textele de lege invocate de apelant în cererea de apel, respectiv art. 104 din Legea nr. 1/2011, art. 16 din HG nr. 2192/2004, art. 167 din Legea nr. 84/1995 susțin argumentația anterior expusă.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și este conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum au fost ele reglementate de OG nr. 32/2001 care stabilește la art. XIII faptul că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995. Așa cum se observă, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde in conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata indemnizației de concediu.
Consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le plăti efectiv.
În raport de aceste prevederi legale, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză C. L. al M. Târgu Jiu, doar în ce privește obligația de alocare a sumelor de bani necesare drepturilor bănești solicitate.
În altă ordine de idei, se constată că, acțiunea promovată pune în discuție aplicarea dispozițiilor Legii 330/2009, Legii 285/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Cu privire la modul de aplicare al acestor dispoziții legale personalului didactic, Curtea constată că în apel nu au fost aduse critici, apelul vizând doar chestiuni legate de calitatea procesual pasivă a consiliului local, astfel că obiectul examinării apelului se limitează la criticile invocate, instanța neputându-se substitui părților pentru o verificare ce nu a fost cerută, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului disponibilității
Având în vedere aceste considerente în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul C. L. AL M. TG J. cu sediul în Tg J., . Gorj, împotriva sentinței civile nr.69/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. V., domiciliată în Tg J., ..2,., Județul Gorj, intimat L. CU P. SPORTIV cu sediul în Tg J., ..100, Județul Gorj, intimata P. M. TG J. cu sediul în Tg J., ..19, județul Gorj, și intimat I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ cu sediul în Tg J., .-134, județul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2014
Președinte, I. M. | Judecător, M. L. | |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud.I.M.
7ex/G.L.
J.F.L.R.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 965/2014.... → |
|---|
