Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 423/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 3074/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 423
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA – Revizia Vagoane C. - Post Revizie Vagoane Tg. J. împotriva sentinței civile nr. 4600 din 24.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic H. A. pentru recurenta pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA – Revizia Vagoane C. - Post Revizie Vagoane Tg. J. și intimatul reclamant S. I. reprezentat de avocat T. S. R..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Consilier juridic H. A. pentru apelanta pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA – Revizia Vagoane C. - Post Revizie Vagoane Tg. J., a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
A arătat că neexistând resurse financiare, astfel cum rezultă și din bilanțul contabil a anului 2009, unitatea nu a putut acorda drepturile solicitate prin cererea de chemare în judecată.
S-a precizat că în CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 se stipulează că începând cu data înregistrării contractului și până la 23.03.2012 salariul suplimentar și primele nu se acordă, iar în CCM pe anii 2012-2014 se precizează că acestea se acordă începând 27 martie 2014.
Avocat T. S. R., pentru intimatul reclamant S. I., a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
A precizat că bilanțul contabil invocat de apelantă nu are relevanță în cauză, acesta referindu-se la o altă perioadă decât cea solicitată de reclamant.
În mod corect instanța de fond a constatat că nu s-au achitat ajutoarele materiale de P., C., Ziua Feroviarului și salariul suplimentar, fiind încuviințată efectuarea unei expertize contabile în acest sens, care a fost omologat de instanță.
CURTEA
Asupra apelului civil de față :
Prin sentința civilă nr.4600 din 24.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA – Rev. Vagoane C. Post Revizie Vag. Tg –J., cu sediul în C., Bulevardul Dacia, nr.221, județul D..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma totală de 3363 lei, reprezentând contravaloarea primei de P., C. și Ziua Feroviarului și salariu suplimentar.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la contravaloarea ajutorului material (primă) pentru sărbătoarea de P., contravaloarea ajutorului material (primă) pentru sărbătoarea de C. și contravaloarea ajutorului material aferent Zilei Feroviarului, toate aceste drepturi pe perioada anilor 2010, 2011 și 2012, echivalente cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare, calculat în funcție de salariul de bază minim brut la nivelul ramurii, de 700 lei, drepturi prevăzute în contractele colective de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și contravaloarea sporului pentru timpul lucrat în timpul nopții, în cuantum de 25% din salariul de bază aferent timpului efectiv lucrat în aceste condiții între orele 22,00-6,00 actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, contravaloarea sporului pentru munca prestată în zilele nelucrătoare (sâmbăta și duminica), cât și sărbători legale, în cuantum de 100 % din salariul de bază, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Reclamantul S. I. a fost angajat la societatea pârâtă începând cu data de 01.07.1999 până la data de 23.03.2012, când au încetat raporturile de muncă, în urma concedierii colective, conform deciziei nr.200 din 22.03.2012.
În conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la contravaloarea ajutorului material(primă) pentru sărbătoarea de P., contravaloarea ajutorului material(primă) pentru sărbătoarea de C. și contravaloarea ajutorului material aferent Zilei Feroviarului, toate aceste drepturi pe perioada anilor 2010, 2011 și 2012, Tribunalul constată că la art.32 alineat 1 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut acordarea pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, a unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv(stabilit de expert ca fiind 1052 lei). De asemenea, la art.69 literele a și b din același contract s-a prevăzut acordarea unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști, C. și Ziua Feroviarului, stabilit cel puțin la nivelul clasei I salarizare în cuantum de 700 lei.
Din probatoriul administrat în cauză, nu a rezultat că reclamantului i-ar fi fost achitate aceste drepturi salariale. Se reține însă că în data de 21.04.2010 a fost încheiat un act adițional la contractul colectiv de muncă prin care s-a convenit suspendarea acordării acestor drepturi salariale pentru anul 2010, urmând a se aplica începând cu anul 2011.
Cu luarea în considerare a acestui act adițional expertul desemnat în cauză a calculat așadar drepturile ce i se cuvin reclamantului pentru anul 2011, după cum urmează: aprilie 2011, 700 lei pentru Ziua Feroviarului, total 1400 lei plus 96 lei actualizare cu indicele de inflație, rezultând suma de 1496 lei; decembrie 2011, 700 lei pentru C. plus 46 lei actualizare cu indicele de inflație, rezultând suma de 746 lei; ianuarie 2012, salariu suplimentar pentru anul 2011 conform art.32 alineat 1 din contractul colectiv de muncă, în cuantum de 1052 lei plus 69 lei actualizare cu indicele de inflație, în total suma de 1121 lei. Prin urmare, suma totală ce i se cuvine reclamantului constând în ajutorului material(primă) pentru sărbătoarea de P., contravaloarea ajutorului material(primă) pentru sărbătoarea de C. și contravaloarea ajutorului material aferent Zilei Feroviarului este de 3363 lei.
Cât privește capătul de cerere constând în contravaloarea sporului pentru timpul lucrat în timpul nopții, în cuantum de 25% din salariul de bază aferent timpului efectiv lucrat în aceste condiții între orele 22,00-6,00 actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, contravaloarea sporului pentru munca prestată în zilele nelucrătoare (sâmbăta și duminica), cât și sărbători legale, în cuantum de 100 % din salariul de bază, instanța reține că potrivit art.120 Codul Muncii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară.
Conform art.122 și 123 munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
De asemenea, potrivit art.126 Codul Muncii salariații de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
În speță, expertul desemnat în cauză a concluzionat că munca prestată de reclamant în timpul nopții, în zilele de sâmbăta, duminica și sărbători legale a fost compensată cu timp liber și remunerată corespunzător, astfel că nu a rezultat nici o sumă la care reclamantul ar fi îndreptățit cu acest titlu. De altfel, prin cererea depusă în data de 24.10.2013, reclamantul a arătat că achiesează la concluziile expertului, solicitând omologarea raportului de expertiză astfel cum a fost întocmit.
Față de considerentele de mai sus, Tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma totală de 3363 lei, reprezentând contravaloarea primei de P., C., Ziua Feroviarului și salariu suplimentar.
Având în vedere admiterea în parte a acțiunii, în baza art.453 din Codul de procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA – Revizia Vagoane C. - Post Revizie Vagoane Tg. J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră că sentința apelată, în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării salariului suplimentar și primelor aferente anului 2010-2012 este dată cu aplicarea greșita a legii, ceea ce constituie motivul de apel prevăzut de art. 466 si urm, din Codul de procedură civilă.
Instanța de fond, își fundamentează această soluție motivat de faptul că potrivit art. 32 contractul colectiv de muncă pentru anii 2007-2008, încheiat la nivelul pârâtei de rândul 1, înregistrat la DMSSF București, aliniatul 3 al aceluiași articol prevede modalitatea de constituire a fondului de salarii necesar pentru acordarea acestui salariu suplimentar, însă din conținutul textului nu rezultă că obligația de plată este condiționată de constituirea acestui fond, respectiv de profitul și veniturile lunare ale societății.
Critică aceste rețineri ca nesusținute, avându-se în vedere faptul că prin apărările formulate, a arătat că drepturile solicitate pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu.
Astfel, potrivit principiului că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil, subscrisa nu se putea obliga să acorde salariul suplimentar, pentru că nu avea fonduri pentru acordarea acestora, și, chiar dacă și-ar fi asumat această obligație, ea se va executa numai dacă există fondurile necesare pentru acordarea acestor drepturi.
Dar câtă vreme subscrisa lucrează în pierdere, această clauză contractuală este imposibil de executat.
Este de subliniat faptul că în conformitate cu dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările ulterioare: "contractele colective de munca se pot încheia si pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale".
Acest text se aplică prin analogie și salariaților din unitățile în care statul este acționar majoritar, cum este subscrisa, unități pentru care fondul de salarii este limitat la suma aprobata prin hotărâre de guvern, dispoziție prevăzuta de O.U.G. nr.79/2008.
Este important de reținut ca prin O.U.G. nr.79/2008 s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativ a bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru subscrisa.
Potrivit art.236 alin.(4) din Codul Muncii, "contractul colectiv de munca încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților." Din acest text rezultă că un contract colectiv de munca poate fi izvor de drepturi si obligații numai dacă se înscrie în limitele legii, în caz contrar clauzele negociate neproducând efecte juridice. Caracterul de norma convențională a contractului colectiv de munca face ca acesta să devină inaplicabil în situația în care vine în contradicție cu un act normativ, ori negocierea de drepturi bănești, așa cum este salariul suplimentar și premierea pentru "Ziua Ceferiștilor", fără ca acestea să poată fi susținute din bugetul aprobat la nivel superior societății angajatoare, nu naște obligația de plată.
Apreciază că atâta timp cât instanța a admis contrariu, acest lucru echivalează cu a admite că părțile unui contract colectiv de munca la nivel de unitate pot negocia drepturi de natura salariala fără nici un fel de limita, ca lege a părților, având eficiență chiar cu încălcarea legii.
Prin urmare, clauzele din contractul colectiv de munca ce prevedeau aceste drepturi nu pot avea eficienta decât in măsura in care fondul de salarii al angajatorului este suficient pentru plata acestor sume, obligația de plată luând naștere doar în condițiile existenței surselor de venit care se aprobă prin actele normative emise pentru aprobarea acestora.
Mai mult decât atât, subscrisa fiind o societate cu unic acționar statul român, aflată sub autoritatea Misterului Transporturilor și Infrastructurii și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor M.G. nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată prin Legea nr.203/2009 avea obligația respectării prevederilor art.7 alin.(l), conform cărora: „ indicelui de creștere a câștigului salarial mediu brut lunar, care nu va putea fi mai mare de 60 % din indicele de creștere a productivității muncii....". Deci, în conformitate cu aceste prevederi legale subscrisei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2007 și 2008.
Mai mult, deși instanța de fond a ignorat faptul că intimatul reclamant Federația Sindicatelor Ramurii Vagoane este afiliat la Federația Mecanicilor de Locomotivă din România, semnatară a contractelor colective de muncă aplicabile la nivelul societății în perioada 2007-2008,prelungit si pentru 2009 prin act adițional care deși avea un drept consultativ în ședințele consiliului de administrație, în calitate de apărător a drepturilor membrilor sindicat, nu a solicitat acordarea pe anii susmenționați a salariului suplimentar.
Reiterează că bugetul de venituri și cheltuieli al societății se aprobă prin hotărâre de guvern, inițiată de Ministerul Transporturilor cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și cel al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în conformitate cu prevederile art.5 lit.a) din OUG nr.79/2008 coroborate cu art.15 alin.(l) din JD.G nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. în conformitate cu prevederile legale de mai sus, subscrisa a înaintat proiectul de BVC pe anul 2009 la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii cu adresa nr.30/A2/198/22.12.2009. In acest proiect, la rubrica aferentă fondului de salarii s-a prevăzut suma de 456.000 mii lei, în timp ce fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 a fost în valoare de 486.489 mii lei, astfel cum rezult din pct.115 cap.IX din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009. Avându-se în vedere depășirea înregistrată de 488 mii lei, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda drepturile patrimoniale conform CCM.
Tot din execuția BVC a anului 2009, rezultă că s-au înregistrat depășiri ale cheltuielilor materiale cu combustibilul și alte cheltuielilor cu energia electrica de tracțiune față de prevederile din proiectul de BVC 2009, aceste cheltuieli fiind strict necesare pentru funcționarea transportului feroviar public de calatori. Mai mult, în anul 2009, societatea a înregistrat o pierdere în valoare de 210.377,85 mii lei și o pierdere mulata din anii precedenți in valoare de 535.423,74 mii lei (pct.79 cap.V din bilanț).
Prin urmare, față de cele mai sus învederate rezultă că salariul suplimentar poate fi acordat doar în concordanță prevederile legale și potrivit principiului că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil, societatea nu se poate obliga să acorde salariul suplimentar fără a avea fonduri pentru acordarea acestuia.
De asemenea ar fi contrar logicii elementare să se premieze sau să se recompenseze cu salariul suplimentar niște salariați care și-au adus aportul la realizarea unei activități neprofitabile, scopul acordării salariului suplimentar fiind tocmai acela de a-i cointeresa pe salariați în obținerea profitului din care se distribuie recompensele salariale.
Pentru motivele mai sus arătate solicită onoratei instanțe să constate, că subscrisa s-a aflat în imposibilitatea legală de a executa clauzele contractuale referitoare la acordarea salariului suplimentar pentru anul 2009.
Contrar celor menționate de instanța de fond, prevederile CCM încheiat la nivel de unitate pe anii 2009/2010 nu au tranșat drepturi stabilite la nivel superior prin CCM la nivel de grup de unități, în speță a fost vorba despre prorogarea datei de la care prevederile privind acordarea drepturilor bănești, în speță prima de Ziua Ceferiștilor și ajutorul material de C. urmau să se aplice, respectiv de la data de 01.01.2011.
Avându-se în vedere prevederile art. 977 Cod civil, potrivit cărora "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", reiese că voința reală a părților, așa cum rezultă din minuta din data de 06.04.2009 și procesul verbal din data de 25.05.2009, încheiate în perioada anterioară încheierii și înregistrării CCM pe anii 2009-2010, a fost aceea de a suspenda acordarea tuturor drepturilor expres menționate pe parcursul anului 2009 și nu numai a celor la care ar fi fost îndreptățiți salariații de la data încheierii noului CCM și până la finele anului 2009.
Or, în atare condiții, soluția instanței de fond a fost dată cu ignorarea voinței părților si reprezintă o încălcare a forței obligatorii a contractului consfințită de prevederile art. 969 cod civil.
De altfel, apreciază subscrisa că la soluționarea cauzei, instanța nu a ținut seama de situația de fapt in care s-a aflat unitatea în acea perioadă și anume că, fiind agent economic monitorizat, CFR Calatori nu putea să se oblige la acordarea ajutoarelor materiale acordate salariaților cu ocazia Zilei Ceferiștilor ori pentru C., decât cu respectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca și art.7 alin.(l) din OUG nr.79/2008, respectiv cu condiția să fi existat surse financiare pentru suportarea acestor drepturi bănești.
Mai mult, bugetul de venituri și cheltuieli al societății pe anul 2009 nu s-a aprobat prin act normativ, astfel cum era prevăzut la art.5 lit.a) din OUG nr.79/2008 coroborat cu art.15 alin.(l) din O.U.G nr.37/2008.
Conform proiectului de BVC pe anul 2009 înaintat la Ministerul Transporturilor si Infrastructurii cu adresa nr.30/A2/198/22.12.2009, la rubrica aferentă fondului de salarii a fost prevăzută suma de 456.000 mii lei, în timp ce fondul de salarii realizat la sfârșitul anului 2009 a fost în valoare de 486.489 mii lei, astfel cum rezultă din pct.115 cap.IX din execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2009. Avându-se în vedere depășirea înregistrată de 30.488 mii lei, societatea s-a aflat în imposibilitatea de a acorda drepturile patrimoniale conform CCM.
Referitor la capătul de cerere privind salariul suplimentar, prima de Paste, prima de C. și prima de Ziua Feroviarului,motivele de apel sunt următoarele
Subscrisa învederează instanței că prevederile art.69 alin. (1) Ut. a) și b) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate valabil pe anii 2009-2010, referitoare la ajutoarele materiale acordate cu ocazia Zilei Ceferistului, precum și cu ocazia sărbătorilor de P., aferent anului 2009, se aplică cu 01 ianuarie 2010 iar reprezentantul reclamantului, prin sindicatul din care făcea parte aceasta, a semnat procesul verbal încheiat în data de 25 mai 2009 și a actului adițional la CCM pe anul 2009-2010, prin cares-au suspendat pe anul 2009 si 2010 ajutoarele materiale salariaților cu ocazia Zilei Ceferistului și a sărbătorilor de P. și C..
Potrivit art.109 din contractul colectiv de munca pe anul 2011-2012 ajutoarele materiale a salariaților cu ocazia Zilei ceferistului și sărbătorilor de P. și C. nu se aplică până la data de: 1.03.2012 urmând să se aplice cu data de 23.03.2012, iar în CCM pe anii 2012-2014 la art.104 se precizează că aceste drepturi se acorda începând cu 27 martie 2014.
In ce privește salariul suplimentar prevăzut de art. 32 alin.l din CCM la nivel de unitate pentru anii de 2007-2010, a cărui plată a fost suspendată de părți pentru anii 2009-2010, trebuie reținut că reglementarea contractuală nu instituie o obligație în sarcina angajatorului, având în vedere că se prevede doar imposibilitatea acordării acestui drept.
. superior, prin CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010, la art.30 alin.1, se prevede că pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Insă nici această dispoziție, dat fiind exprimarea ambigua utilizată, respectiv „pentru munca ireproșabilă"nu este de natură a crea o obligație pentru angajator, ci doar un beneficiu salariaților, având în vedere că s-a impus o condiție, nedefinită în contract și în plus imposibil de calificat juridic.
Având în vedere că sindicatele reprezentative, acționând în numele tuturor salariaților au modificat împreună cu reprezentanții patronatului clauzele CCM la nivel de unitate, în sensul că primele de P., C., Ziua feroviarului, salariul suplimentar și tichetele de masă nu se acordă salariaților pentru anii 2009, 2010, solicitările reclamanților sunt neîntemeiate.
Precizează de asemenea că în conformitate cu CCM la nivel de unitate pe anul 2011-2012 la art.109 se stipulează că începând cu data înregistrării CCM și până la data de 23.03.2012 salariul suplimentar și primele nu se/ acordă, iar în CCM pe anii 2012-2014 la art.104 se precizează că aceste drepturi se acordă începând cu martie2014.
În concluzie, solicită admiterea apelului și modificarea hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
În drept, și-a întemeiat apelul pe prevederile art.466 si urm. din Codul de procedură civilă.
Raportat la prevederile art.476 Cod de procedură civilă, a solicitat instanței să analizeze cauza sub aceste aspectele.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul reclamant S. I..
Referitor la primul motiv de apel invocat de pârâtă învederează faptul că în mod corect instanța de fond a constatat că, în virtutea art.32 alin.l din CCM s-a prevăzut acordarea pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, a unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În mod greșit pârâta critică reținerile instanței de fond ca nesusținute, considerând că prin apărările formulate a arătat că drepturile solicitate pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fondul de salariu.
A învederat faptul că intimata nu a formulat întâmpinare, deci nu a făcut nicio apărare la instanța de fond, nefiind prezentă la niciun termen de judecată, motiv pentru care solicită respingerea acestui motiv de apel, intitulat greșit de recurs. Tot în mod corect, Tribunalul a constatat că din probatoriul administrat în cauză nu mi-au fost acordate ajutorul material(primă) pentru sărbătoarea de P., ajutorul material(primă) pentru sărbătoarea de C. și ajutorul material aferent Zilei Feroviarului.
Apelanta consideră greșit că instanța de fond a ignorat că reclamanta Federația Sindicatelor Ramurii Vagoane este afiliată la cea a mecanicilor de locomotivă din România, întrucât calitatea de reclamant în prezenta cauză o are subsemnatul, S. I., ci nu Federația Sindicatelor Ramurii Vagoane. Și mai mult, arată că a solicitat drepturi salariale/2010-2012, ci nu pe 2007,2008, cum invocă pârâta.
Referitor la susținerile apelantei legate de BVC al societății, ce a fost înaintat la MTI/2009, a menționat că nu au nicio relevanță, deoarece a solicitat drepturi pe alți ani, astfel că apelanta induce instanța de apel într-o totală eroare.
In drept, întâmpinarea se întemeiază pe prevederile art.205 din NCP Civilă.
Solicită respingerea apelului, cu menținerea sentinței nr.4600/2013 a Tribunalului Gorj.
Apelul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Cu privire la salariul suplimentar pentru anul 2010, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unități din transporturi feroviare 2009-2010 pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
În CCM la nivel de ramură transporturi 2008-2010, acest drept este reglementat la art.43 alin.2 lit.a . La același articol, dar la alineatul 3 din CCM la nivel de ramură transporturi se prevede expres “ La nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit cât și la al 13-lea salariu, se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă”.
Așadar, prin CCM la nivel de ramură transporturi se lasă la latitudinea partenerilor sociali de la nivelul fiecărei unități stabilirea condițiilor concrete de acordare, diminuare sau anulare a acestui drept în funcție de posibilitățile acestora și, preluând aceste prevederi, în art.32 din CCM la nivel de unitate 2009-2010, s-a prevăzut că “ pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. (2)Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat.(3)Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10 % din fondul de salarii realizat lunar".
Prin urmare, în aplicarea disp.art.43 alin.3 din CCM la nivel de ramură transporturi, prin CCM la nivel de unitate acordarea acestui drept salariaților este condiționat de realizarea unor venituri care să permită constituirea acestui fond.
În CCM la nivel superior a fost recunoscut în principiu acest drept tuturor salariaților din unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar în CCM la nivel de unitate părțile contractante-patronatul și salariații reprezentați de organizația sindicală, au stabilit de comun acord condițiile de acordare a acestui drept, ce vizează constituirea fondului necesar plății acestuia și criteriile de acordare.
Din toate prevederile contractuale citate nu reiese caracterul obligatoriu al acordării acestui drept la „salariu suplimentar”, motiv pentru care se permite completarea acestor prevederi cu cele existente în contractul încheiat la nivel de unitate.
Lipsa posibilităților financiare a făcut ca, art. 32 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2009-2010 al SNTFC „CFR Călători”- SA înregistrat la D.M.I.S. a Municipiului București sub nr. 2572/04.06.2009( text ce prevedea acordarea salariului suplimentar) să fie modificat prin actul adițional înregistrat sub nr. 1708/21.04.2010, în sensul că alineatul (2) a fost completat, stipulându-se expres că „aceste prevederi ( art.32 din CCM) nu se aplică în anul 2010”, urmând a se aplica începând cu 01 ianuarie 2011.
Plata salariul suplimentar nu a mai fost prevăzută în Contractul colectiv de muncă pe anul 2009-2010 al SNTFC „CFR Călători”-SA, părțile semnatare fiind de acord cu suspendarea plății acestuia pentru anul 2010, prevederile art. 32 din CCM urmând a fi aplicate începând cu 01 ianuarie 2011.
În aceste condiții prima instanță, în mod corect a constatat că pentru anul 2010, prin act adițional, s-a convenit suspendarea acordării acestui drept salarial.
Cu privire la cererea privind acordarea ajutorului material de C. pe anul 2010, a sărbătorilor de P. și premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010, instanța reține următoarele:
În CCM la nivel de grup de unități aceste drepturi sunt reglementate la art.71 iar în CCM la nivel de unitate 2009-2010, nr. 2572 înregistrat la DMIS a Municipiului București la 04.06.2009, drepturile sunt menționate la art.69.
Potrivit dispozițiilor art.71 cu ocazia sărbătorilor de P. și C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, pentru ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
În același timp potrivit art.69 lit. a) și b) din CCM la nivel de unitate, cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit la nivelul clasei 1 de salarizare, iar pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere, cuantumul acesteia urmând a fi stabilit de Consiliul de Administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Ultimul aliniat al acestui articol ( atât la lit. a cât și la lit. b ) prevede că în perioada 01.04._10, aceste prevederi nu se aplică, urmând a se aplica începând cu 01 ianuarie 2011.
Curtea constată că CCM la nivel de unitate nu conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În raport de disp.art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 potrivit cărora clauzele CCM se aplică de la data înregistrării, însă părțile pot conveni ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară înregistrării, Curtea reține că acordul de voință al părților contractante, a fost în sensul ca data aplicării clauzelor negociate să fie ulterioară înregistrării CCM/2009, respectiv 01.2011.
Referitor la acordul părților privind neacordarea acestor drepturi pe anul 2010 conform actului adițional menționat mai sus, Curtea reține că, în acest fel a avut loc o modificare a acestei clauze din CCM la nivel de unitate, posibilitate conferită de art. 31 alin.1 din Legea nr.130/1996 potrivit căruia, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Concluzia care se impune este aceea că salariații, prin reprezentanți au renunțat practic la aceste drepturi recunoscute prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități și CCM la nivel de unitate, renunțarea fiind posibilă deoarece nu a privit drepturi la care face referire art. 38 din Codul muncii .
Codul muncii face distincție între drepturile prevăzute de lege, care au un caracter minimal, de protecție și la care nu se poate renunța și alte drepturi negociate de salariat, individual sau prin reprezentanții sindicali.
Cu privire la aceste ultime categorii de drepturi legea nu instituie interdicția renunțării la ele și nu stabilește expres nulitatea tranzacțiilor.
Potrivit art. 247 din Codul Muncii, în vigoare în anii 2009-2010, în cazul în care la nivel de angajator nu există CCM, se aplică CCM încheiat la nivel superior.
Rezultă că atunci când la nivel de angajator este încheiat CCM, se aplică acesta.
Cum prin CCM la nivel de unitate astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1708/21.04.2010 s-a prevăzut expres că primele pentru P., C. și Ziua Feroviarului pe 2010 nu se acordă, în mod corect instanța de fond a respins capătul de acțiune formulat de reclamant cu privire la aceste prime.
Deși nu a făcut referire la considerentele expuse anterior de Curte, prima instanță nu a acordat drepturile salariale solicitate de reclamant pentru anul 2010, astfel încât criticile apelantei pârâte sub acest aspect nu sunt întemeiate și urmează a fi înlăturate ca atare.
Sunt întemeiate însă, criticile apelantei pârâte referitoare la pretențiile reclamantului vizând aceleași categorii de prime, pentru anul 2011 și 2012.
Contractul colectiv de muncă pe anul 2011 al SNTFC „CFR Călători”- SA și-a produs efectele începând cu data de 24.03.2011, așa cum rezultă din adresa nr._/24.03.2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă București (fila 33 dosar fond), adresă în care se menționează că înregistrarea CCM la nivel de unitate pe anul 2011 a fost operată în Registrul unic de evidență al Inspectoratul Teritorial de Muncă București, sub nr.43 din data de 24.03.2011.
În contractul colectiv de muncă pe anul 2011 au fost prevăzute toate drepturile salariale ale angajaților societății pârâte, inclusiv salariul suplimentar și primele pentru P., C. și Ziua Feroviarului.
Însă prin art. 109 din Capitolul XI intitulat „ Dispoziții finale” din CCM pe anul 2011-2012, s-a stipulat expres că „ Părțile stabilesc ca începând cu data înregistrării contractului colectiv de muncă și până la data de 22 martie 2012 prevederile mai jos menționate (referitoare la salariul suplimentar și prime ) nu se aplică, urmând ca acestea să se aplice începând cu 23 martie 2012.”
În condițiile în care data înregistrării contractului colectiv de muncă a fost 24.03.2011, rezultă că pentru intervalul 01. 01 2011 – 23.03.2012 părțile semnatare ale CCM la nivel de unitate au stabilit ca salariul suplimentar ( al 13-lea salariu ) și primele pentru P., C. și Ziua Feroviarului, să nu fie acordate.
De asemenea, în CCM pe anii 2012-2014 la art.104 se precizează că, aceste drepturi se acordă începând cu luna martie 2014.
În atare situație, Curtea constată că instanța de fond a obligat în mod greșit pârâta la plata către reclamant, a sumelor de bani reprezentând salariul suplimentar și primele pentru P., C. și Ziua Feroviarului pentru anii 2011 și 2012, dispozițiile din CCM referitoare la aceste drepturi salariale fiind suspendate de comun acord, de părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că apelul este fondat și, în temeiul art.480 alin.2 din Noul cod de procedură civilă, urmează a fi admis.
Va fi schimbată sentința civilă apelată, în sensul că va fi respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă S. Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA – Revizia Vagoane C. - Post Revizie Vagoane Tg. J. cu sediul în C., ., jud. D. împotriva sentinței civile nr. 4600 din 24.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I. domiciliat în Bumbești J., ., .
Schimbă sentința civilă nr. 4600 din 24.10.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ în sensul că respinge acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.27.02.2014
j.f. .V.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 1435/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
