Acţiune în constatare. Decizia nr. 438/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 3124/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 438/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător L. M. L.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul A. D. cu domiciliul în Tg. J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4526 din 08 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. Județean de Urgență Gorj, cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că apelul este declarat și motivat în termenul legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, prin serviciul registratură s-au depus înscrisurile solicitate prin încheierea de ședință din data 21.01.2014, intimatul pârât a formulat întâmpinare și apelantul reclamant a depus răspuns la întâmpinare, după care instanța constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
După strigarea cauzei, înainte de încheierea dezbaterilor în ședința publică, s-a prezentat avocat N. P. I. pentru reclamantul A. D., care a solicitat amânarea pronunțării în cauză în vederea depunerii de concluzii scrise.
Instanța a respins cererea de amânarea a pronunțării, învederând apărătorului apelantului reclamant, depunerea de concluzii scrise până la pronunțarea în cauză.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul A. D. a chemat în judecată pârâtul S. Județean de Urgență Tg.J., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se constate că potrivit muncii prestate în mod legal trebuia să fie încadrat în grupa a II-a de muncă și în perioada 15.07.1976 – 31.12.1990 și să se facă aceste mențiuni, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajat cu contract individual de muncă la Direcția Sanitară Gorj – CRCJ, având meseria/funcția de laborant și asistent laborator.
În mod nelegal, grupa a II-a de muncă, așa cum rezultă din carnetul de muncă, precum și din adeverința eliberată de S. județean de Urgență Tg.J., i-a fost acordată doar în perioada 05.03.1990 până la 31.12.1990, cu toate că a prestat muncă în condițiile acordării grupei a II a de muncă de la data angajării, din data de 15.07.1976 conform reglementărilor legale și anume Ordinul 50/1990 și Ordinul 125/1990.
În dovedirea acțiunii reclamantul înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și invocă Ordinul 125/1990 și Ordinul 50/1990.
Au fost depuse la dosar copia carnetului de muncă, copia CI, precum și adeverința eliberată de S. Județean de Urgență Tg.J..
Pârâtul S. Județean de Urgență Tg.J. a formulat întâmpinare în cauză solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantul A. D..
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că, potrivit art. 2 din dispoziția nr. 456/1990 – Anexa nr. 2 punctul III, reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă începând cu data de 01.03.1990, fapt ce rezultă inclusiv din mențiunile făcute în carnetul de muncă al reclamantului.
A apreciat pârâtul că, în mod corect reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă începând cu data de 01.03.1990 în baza Ordinului 125/1990, prin dispoziția 456/1990 emisă de către Direcția Sanitară Gorj, atât timp cât în acest ordin se precizează în mod clar la art. 5 că „Prezentul ordin se aplică pentru perioada lucrată după 01.03.1990”.
S-a mai arătat că, susținerile reclamantului că a prestat muncă în condițiile acordării grupei a II- de muncă de la data angajării sunt neîntemeiate, deoarece dispoziția nr. 456/13.09.1990 emisă în baza Ordinului 50/1990, modificat prin Ordinul 125/1990, anexa 1, au fost stabiliți salariații care se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, începând cu data de 18.03.1969, reclamantul A. D. negăsindu-se în această anexă.
Totodată, a mai menționat pârâtul, potrivit pct. 6 din Ordinul 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă a fost făcută de către conducerea unității împreună cu sindicatele, ținându-se cont de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere au infectare, etc.)
Ori, din moment ce, conducerea unității de la vremea respectivă, în urma analizării pe baza documentelor existente în unitate a precizat situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă, iar reclamantul nu se regăsește în Anexa 1 la dispoziția 456/1990 care stabilește salariații care au prestat activitate după data de 18.03.1969, astfel încât reclamantul a fost încadrat corect în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2 începând cu data de 01.03.1990.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 cod proc. civ.
În conformitate cu dispoz. art. 223 alin. 2 cod proc. civ, reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă..
În dovedire au fost depuse la dosar: Dispoziția 456/13.09.1990.
Prin încheierea de ședință din data de 04.06.2013, potrivit art. 254 alin. 5 și art. 22 alin. 2 cod procedură civilă, instanța a apreciat că probele nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, sens în care, din oficiu, a încuviințat expertiza de specialitate.
Prin aceeași încheiere de ședință au fost fixate obiectivele expertizei, respectiv: să se stabilească dacă activitatea prestată de reclamantul A. D. în funcția de laborant și asistent laborator în perioada 15.07.1976 – 31.12.1990 și locul de muncă aferent (Direcția Sanitară Gorj) se încadrează în prevederile ordinului 50/1990 privind grupa a II-a de muncă și să se menționeze perioada efectiv lucrată în aceste condiții și procentul din timpul de lucru în care s-a prestat activitatea în aceste condiții.
Raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 60 – 65 din dosar) a concluzionat că, se justifică încadrarea reclamantului A. D., în grupa a II-a de muncă, pentru perioada solicitată (15.07.1976 – 31.12.1990) în procent de 100% conform prevederilor Ordinului 50/1990 și Ordinului 125/1990 anexa 2, prin asimilare la mai multe poziții, coroborat cu Decizia Spitalului de Urgență Tg.J. nr. 456/13.09.1990.
Împotriva concluziilor raportului de expertiză a formulat obiecțiuni pârâtul S. Județean de Urgență Tg.J., încuviințate de instanță prin încheierea de ședință din data de27.08.2013.
Prin răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică (filele 82 – 83 din doar) expertul a învederat că își menține concluziile din raportul de expertiză care, pe fond nu au fost combătute cu argumente tehnice sau de securitatea muncii și astfel obiecțiunile nu sunt justificate.
Prin sentința nr.4526 din 8 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. D., CNP_, cu domiciliul în Tg.J., ., județ Gorj, în contradictoriu cu S. Județean de Urgență Tg.J., cu sediul în ., județ Gorj.
S-a reținut că reclamantul A. D. a fost angajat al Direcției Sanitare Gorj, astfel: la Centrul de Recoltare și Conservare Sânge, în perioada 15.07.1976 – 01.03.1979, având funcția de asistent de laborator iar în perioada 01.03.1979 – 15.02.1990 având funcția de laborant; la Centrul Sanitar Antiepidemic, în perioada 15.02.1990 – 01.05.1990, având funcția de laborant, iar în perioada 01.05.1990 – 31.12.1990 având funcția de asistent de laborator.
Conform art. 2 din Ordinul 50/1990 „In grupa II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2”.
Mai mult decât atât, potrivit art. 3 „beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă”.
Astfel, instanța a constatat că reclamantul nu se încadrează nici în prevederile aliniatului 1 ale acestui articol, întrucât, ca asistent de laborator/laborant, nu a lucrat la locurile de muncă și activitățile menționate în anexa a 2-a a Ordinului și nici în aliniatul 2, deoarece nu realiza o activitate de modernizare sau reparație a capacităților de producție.
Conform pct. 6 din Ordinul 50/1990 (pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării): „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”. De asemenea, pct. 7 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru”.
Din probele administrate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada că în perioada dedusă judecății 15.07.1976 – 28.02.1990 reclamantul a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă, iar în perioada 01.03.1990 – 31.12.1990 reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în temeiul Ordinului 125/1990.
Astfel, reclamantul A. D. a depus în probațiune, copia carnetului de muncă și adeverința eliberată de S. Județean de Urgență Tg.J. (filele 13 și 3 din dosar), conform cărora pentru perioada 01.03.1990 – 31.12.1990, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.
La rândul său, pârâtul S. Județean de Urgență Tg.J. a depus la dosarul cauzei Decizia 456/13.09.1990 - Anexa 1, emisă de Direcția Sanitară Gorj, prin care au fost nominalizate persoanele din cadrul Direcției Sanitare Gorj care se încadrează în grupa a II a de muncă în perioada 18.03.1969 – 28.02.1990, în temeiul Ordinului 50/1990, locul de muncă ocupat de reclamant neregăsindu-se nominalizat.
Potrivit art. 4 și 5 din Ordinul 50/1990 „ (4) Încadrarea în grupele I și II de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii”.
Or, în speță nu există nicio dovadă sau referire la existența unui nivel de noxe ridicat la locul de muncă ocupat de reclamant, deși rolul raportului de expertiză dispus a fi efectuat în cauză, presupunea o abordare tehnică a obiectivelor stabilite, respectiv analizarea condițiilor (noxele și microclimatul) în care s-a desfășurat activitatea prestată de reclamant, în perioada 1976 – 1990.
Astfel, instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în care se arată că „se justifică încadrarea în grupa a II a de muncă, pentru perioada solicitată în procent de 100%, conform prevederilor Ordinului 50/1990 și Ordinului 125/1990 (cu completările ulterioare) anexa 2, prin asimilare la mai multe poziții coroborat cu Decizia Spitalului de Urgență Tg.J. nr. 456/12.09.1990”, întrucât nu se arată care sunt prevederile legale în baza cărora se poate considera că aceste condiții concrete în care și-a desfășurat munca reclamantul justificau încadrarea activității acestuia în grupa a II a de muncă.
De asemenea, nu se poate reține că reclamantul a desfășurat aceeași activitate, la același loc de muncă și în aceleași condiții cu activitatea desfășurată și care a fost încadrată în grupa a II a de muncă prin Decizia 456/13.09.1990, având în vedere faptul că în perioada 15.07.1976 – 15.02.1990 locul de muncă ocupat de reclamant era Centrul de Recoltare și Conservare Sânge iar în perioada 15.02.1990 – 31.12.1990 Centrul Sanitar Epidemiologic.
Astfel, instanța a reținut că potrivit Ordinului 50/1990 locul de muncă ocupat de reclamant nu se încadrează în cele care să poată fi încadrate în grupa a II a de muncă, motiv pentru care s-a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul A. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Acesta arată că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile Ordinelor nr.50 și 125/1990, de probele administrate în cauză inclusiv raportul de expertiză care justifică încadrarea apelantului în grupa a II-a de muncă în procent de 100% în perioada 15 iulie 1976-31 dec.1990.
Apelul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că apelantul a fost angajat cu contract individual de muncă la Direcția Sanitară Gorj – CRCJ având meseria/funcția de laborant și asistent laborator și a solicitat instanței să se constate că potrivit muncii prestate trebuia să fie încadrat în mod legal în grupa a II-a de muncă și pe perioada 15 iulie 1876-31 dec.1990., fiindu-i acordată această încadrare doar în perioada 5 martie 1990-31 dec.1990.
Apelantul a invocat dispozițiile Ord.50/1990 și 125/1990 învederând instanței că se încadrează în aceste dispoziții, criticând în acest fel soluția dată.
Examinând apelul prin prisma acestei critici urmează să se constate că aceasta este nefondată deoarece apelantul nu se încadrează în Ord.nr.50/1990 deoarece în calitatea sa de asistent de laborator, laborant nu a lucrat în locurile de muncă și activitățile menționate în anexa 2 a ordinului și nici nu a realizat o activitate de modernizare sau reparație a capacităților de producție.
Potrivit art.3 din Ordinul 50/1990 beneficiază de încadrare în grupa a I-a și a II.-a de muncă, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștrii, tehnicieni, personalul de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă prevăzute în anexele 1 și 2, sau personalul muncitor din construcții montaj sau alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupe I și II de muncă.
Probele administrate în cauză nu au făcut dovada că pe perioada solicitată reclamantul a exercitat acele activități care trebuiau încadrate în grupa a II-a de muncă, nefăcându-se nici dovada existenței unui nivel de noxe ridicat la locul de muncă în care a lucrat reclamantul.
Raportul de expertiză invocat de reclamant deși concluzionează că se justifică încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă conform prevederilor Ordinului nr,50/1990 și 125/1990, nu are la bază o analiză a condițiilor în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, nu arată în concret noxele și nivelul acestora, condițiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitarea psihică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere, infectare, care justificau o asemenea încadrare.
De asemenea trebuie scoasă în evidență împrejurarea că perioada pentru care s-a acordat grupa a II-a de muncă activitatea reclamantului a fost alta, desfășurându-se în alte condiții care reclamau această încadrare și care nu sunt identice sau similare cu cele din perioada pentru care se solicită grupa a II-a de muncă.
Având în vedere că atât probele administrate în cauză cât și reglementările legale invocate de apelant nu pot duce la o altă soluție, instanța urmează să respingă apelul ca nefondat în baza art.480 alin. 1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. D. cu domiciliul în Tg. J., ., jud. Gorj, împotriva sentinței civile nr. 4526 din 08 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. Județean de Urgență Gorj, cu sediul în Tg. J., ., jud. Gorj.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2014.
Președinte, D. S. | Judecător, L. M. L. | |
Grefier, N. A. |
Red.jud.D.S.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.E.G.
24.02.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 538/2014.... → |
|---|
