Acţiune în răspundere patrimonială. Decizia nr. 538/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 538/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 7278/101/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 538/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta U. A. Teritorială a Municipiului Orșova, reprezentată prin primar, împotriva sentinței civile nr. 5243 din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. C. S., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială - perioada ianuarie 2011 - iulie 2012.
La apelul nominal făcut în ședința părțile, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul legal, prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, părțile deși legal citate cu menținea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 84/2012 privind amnistia fiscală nu și-au îndeplinit această obligație, după care instanța apreciind cauza în stare de soluționare a luat în examinare recursul de față.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului M. la 30.08.2012, reclamanta U. A. Teritorială a Municipiului Orșova, prin reprezentant legal primar a chemat în judecată pe pârâta N. C. S., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.701 lei, reprezentând prejudiciul adus bugetului local al municipiului Orșova, în perioada ianuarie 2011 - iulie 2012, prin plata către acesta a sporului de dispozitiv, în condiții de nelegalitate.
Prin sentința civilă nr. 5243 din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. A. Teritorială a Municipiului Orșova, cu sediul în Orșova, . nr.20, jud. M., prin reprezentant legal primar în contradictoriu cu pârâta N. C. S., domiciliată în Orșova, ., jud. M..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale nete încasate necuvenit pe perioada ianuarie 2011 – iulie 2012, rezultate din suma brută de 2.701 lei.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul M. a constatat și reținut următoarele aspecte:
Pârâta N. C. S., muncitor necalificat - angajată contractual a reclamantei U. A. Teritorială a Municipiului Orșova, a beneficiat în perioada ianuarie 2011 - iulie 2012, de plata indemnizației reprezentând spor de dispozitiv în procent de 25%, în cuantum de 2.701 lei, sumă apreciată ca fiind încasată necuvenit de către pârâtă, în baza actului de control efectuat de către Curtea de Conturi.
Acest act de control s-a materializat în Decizia 14/27.04.2012 emisă de Curtea de Conturi, ce a fost atacată în instanță, iar prin sentința civilă 205/14.01.2013 a Tribunalului M., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, la 20.06.2013 prin decizia Curții de Apel C., contestația împotriva acestui act de control a fost respinsă ca neîntemeiată.
Astfel, instanța de contencios, prin hotărârea mai sus menționată a constatat că acordarea indemnizației de dispozitiv personalului contractual din cadrul unității reclamante, prin includerea în salariul de bază a acestui spor de 25% au fost încălcate disp. art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 și art. 10 alin.1 din OUG 1/2010.
Aceste dispoziții legale determină modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 și exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin act administrativ emis cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării.
Ori, instanța de contencios administrativ, analizând actele administrative ( Hotărârea Consiliului Local 93/2007 și Dispozițiile Primarului nr. 143/2.02.2010 și nr. 155/10.03.2008) prin care a fost acordat acest drept salarial, a constatat că acestea au fost adoptate ca rezultat al unei interpretări eronate a dispozițiilor Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, față de considerentele și dispozitivul sentinței civile 205/14.01.2013 a Tribunalului M., instanța a reținut că în prezenta cauză operează autoritatea de lucru judecat sub forma prezumției lucrului judecat, reglementată prin art. 1200 pct.4 cu referire la art. 1202 alin.2 cod civil, așa încât decizia Curții de Conturi constituie temei pentru restituirea sumelor solicitate de reclamantă, iar instanța nu poate trece peste ceea ce s-a statuat irevocabil prin sentința civilă 205/14.01.2013.
Ori, așa cum a constatat și instanța de contencios administrativ, prin hotărârea judecătorească ce a analizat decizia Curții de Conturi contestată, în condițiile în care, prin Decizia nr. 37/14.12.2009 soluționând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă exclusiv funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de Interne, această decizie constituie o cauză de încetare a efectelor actului administrativ în temeiul căruia a fost acordată indemnizația de dispozitiv.
Raportat deci la situația juridică concretă a pârâtei s-a constatat că aceasta nu era îndreptățită la plata sporului de dispozitiv.
Potrivit art. 256 Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Prin urmare, față de cele ce preced, găsind întemeiată acțiunea reclamantei, instanța a admis-o obligând pârâta să restituie reclamantei drepturile salariale nete încasate necuvenit pe perioada ianuarie 2011 - iulie 2012, rezultate din suma brută de 2701 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta U. A. Teritorială a Municipiului Orșova, reprezentată prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-au arătat următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 5243 pronunțată la data de 13.11.2013 de către Tribunalul M. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de UATM Orșova, obligând pârâtul să plătească drepturile salariale nete încasate necuvenit pe perioada Ianuarie 2011-iulie 2012.
Recurenta a susținut că, urmare a controlului efectuat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi M., prin care s-a stabilit prejudiciul creat ca urmare a plății în condiții de nelegalitate a sporului de dispozitiv inclus în salariul de bază, a formulat prezenta acțiune în vederea recuperării sumelor nete încasate de salariați și a regularizării bugetului local cu bugetele publice ca urmare a viramentelor efectuate ce reprezintă contribuțiile reținute salariaților și contribuțiile angajatorului.
A menționat că, pârâtul nu este afectat în prezent decât de înapoierea sumei nete primite ca plată a sporului de dispozitiv, însă contribuțiile virate în anii 2011 -2012 ca plată a acestui spor de dispozitiv, la momentul punerii în aplicare a hotărârii judecătorești vor fi regularizate, adică vor fi diminuate în funcție de contribuțiile virate în anii 2011 -2012.
Având în vedere că măsura dispusă de către Curtea de Conturi constă și în regularizarea bugetului local cu bugetele publice ca urmare a contribuțiilor virate în plus, se impune admiterea acțiunii astfel cum a fost ea formulată, menționând încă o dată că pârâtul va returna doar suma netă încasată, dar trebuie regularizate acele contribuții virate în plus tocmai pentru încasarea acestui spor de dispozitiv.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a sentinței instanței de fond, iar după rejudecarea acțiunii, admiterea acesteia.
Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. art. 5 pct. 1 din Legea nr. 19/2000, art. 19 din Legea nr. 76/2002 și art. 257 alin.2 din Legea nr. 95/2006 salariatul este obligat să plătească lunar trei contribuții la bugetul asigurărilor sociale și fondurile speciale ( CAS, CASS, fond șomaj).
Aceste contribuții se rețin de angajator și se virează fondurilor respective din venitul brut al salariatului, căruia i se achită venitul net rezultat după ce se aplică și impozitul de 16%.
Față de aceste prevederi legale, sunt nefondate susținerile recurentei reclamante privind obligația salariatului de a plăti și sumele reprezentând obligațiile angajatorului de plată la bugetul asigurărilor sociale, deoarece legile speciale arătate individualizează care sunt obligațiile angajatorului și care sunt cele ale salariatului.
Astfel, în timp ce obligațiile acestuia din urmă se calculează la venitul brut, angajatorul plătește contribuțiile la fondul de salarii, obligațiile sale nefiind reținute din venitul brut al salariatului.
În atare situație, în mod corect prima instanță a reținut că pârâtul nu poate fi obligat la restituirea sumelor brute, ci a sumelor nete, fiind incontestabil faptul că nu a avut loc o creștere a patrimoniului acestuia cu sumele ce reprezintă contribuții de asigurări sociale.
De altfel, prin actul de control al Camerei de Conturi M. s-a dispus recuperarea sumelor nete încasate necuvenit de pârât tocmai în vederea respectării dispozițiilor înserate în actele normative speciale sus menționate, așa încât pârâtul are obligația să restituie numai suma netă încasată.
Soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la acest capăt de cerere este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul este nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a C.P.civ. Curtea îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta U. A. Teritorială a Municipiului Orșova, reprezentată prin primar, împotriva sentinței civile nr. 5243 din 13 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. C. S..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2014.
Președinte, P. B. | Judecător, C. T. | Judecător, L. E. |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. C.T./20.03.2014
Tehnored. N.A./ 2 ex.
J.f. L.V.E.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 438/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
