Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 588/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 267/54/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 588
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Judecător - M. P.-P.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 8221 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ și a cererii de sesizare a Curtii Constituționale a României, formulate de G. I. în contradictoriu cu intimatele ȘCOALA G. FRATOȘTIȚA, ȘCOALA G. FILIAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că cererea de revizuire apare motivată, dosarul nr._ al Curții de Apel C., în care a fost pronunțată decizia nr.8221/2013 împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire, se află atașat la dosarul cauzei precum și faptul că prin conținutul cererii, revizuientul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția de inadmisibilitate a cererilor de sesizare a C.C.R. și revizuire formulate de revizuient și a rămas în pronunțare asupra ambelor cereri.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin sentința nr.3793 din data de 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul numărul_ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta G. I., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA GIMNAZIALĂ FRATOȘTIȚA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ FILIAȘI.
S-a dispus obligarea unităților școlare pârâte la reîncadrarea salariala a reclamantei începând cu data de 01 ianuarie 2010, potrivit dispozițiilor Legii 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice luând in considerare salariile de baza aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea legii 221/2008.
S-a dispus obligarea unităților școlare pârâte sa calculeze si sa plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite, potrivit reîncadrării conform legii 330/2009, pentru perioada 01.01._11.
Au fost obligate unitățile școlare pârâte să elibereze reclamantei adeverință în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate.
Prin decizia civilă nr. 8221 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art .1 alin. 1 lit .c din OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221 /2008, fără a fi avute in vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate, astfel cum s-a stabilit în mod obligatoriu - conform art. 330 ind. 7 alin. 4 Cod proc. civ.- prin considerentele deciziei nr .11 / 8.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justitie.
Referitor la perioada pentru care s-au acordat drepturile salariale conform dispozițiilor legii 221/2008, Curtea a reținut că instanța de fond a soluționat corect cauza, modul de salarizare a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, începând cu data intrării în vigoare a legii 63/_11, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 din lege și până la 31 decembrie 2011, fiind stabilite în conformitate cu anexele la această lege.
De asemenea, cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele la această lege, respectiv anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz, ca și sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5.
Rezultă că, începând cu data de 13 mai 2011 modul de salarizare a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ este diferit de cel prevăzut în legislația anterioară - respectiv legea 221/2008, legea 284/2010 și 285 /2010, astfel încât, în mod corect - ținând cont de limitele investirii și temeiul juridic invocat - instanța de fond a respins acțiunea reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 13 mai 2011, când, în ceea ce privește salarizarea personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, a fost emis un alt act normativ .
În ceea ce privește sentințele civile invocate de recurent ca practică judiciară, acestea sunt hotărâri judecătorești de speță, neavând caracter obligatoriu pentru modul de soluționare a altor spețe, întrucât, în sistemul de drept român, practica judiciară nu este izvor de drept.
Singurele excepții când precedentul judiciar capătă statutul de izvor de drept, fiind obligatoriu pentru instanțele de judecată, sunt cele reprezentate de deciziile date de către Înalta Curte de Casație și Justiție (I.C.C.J.) în materia „recursului în interesul legii” (cale extraordinară de atac prin care se urmărește asigurarea interpretării și aplicării unitare a legilor pe întreg teritoriul țării) și deciziile Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea: unui text de lege, a unei legi în ansamblul ei, a unei ordonanțe ori a regulamentelor Parlamentului.
Cum, în cauză, sentința civilă nu face parte din cele două categorii de excepții, susținerea recurentului privind discriminarea, a fost înlăturată ca fiind nefondată.
Față de aceste motive, în baza art.312 cod procedură civilă, recursul formulat a fost respins, ca nefondat.
La data de 11.02.2014, reclamantulGoșea I. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 8221 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ .
În motivarea cererii de revizuire a arătat că prin Legea nr.330/2009 a fost stabilita reincadrarea salariala a personalului bugetar, respectandu-se principiul egalități salariilor brute la data de 01 ianuarie 2010, intre salariul avut in luna decembrie 2009 si noul salariul incepand cu luna ianuarie 2010.
Același principiu al egalității salariului brut s-a aplicat si la stabilirea salariului pentru anul 2011, conform Legii nr.285/2010.
Prin Legea nr.63/2011, la stabilirea salariilor s-a păstrat același principiu al egalității salariului brut.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.877/28 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial nr.706/6.10.2011, s-a statuat că reincadrarea personalului didactic din invatamant, incepand cu 01 ianuarie 2010 se face cu salariul prevăzut in Legea nr.221.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.872/25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial nr.433 din 28.06.2010 s-a stai revenirea salariilor, incepand cu data de 01 ianuarie 2011 la nivelul avut in luna iunie 2010, in caz contrar incalcandu-se prevederile art.53 din Constituție.
Prin urmare, salariul avut in luna iunie 2010 este la nivelul avut conform Legii nr.221/2008.
In anul 2012, salariul a fost stabilit la nivelul din grila Legii nr.63/2011, conform Legii nr.283/2011.
Prin OUG nr. 19/2012, salariile din grila Legii nr.63/2011 au fost majorate cu 8% incepand cu 01 iunie 2012 si cu 7,4°/ începând cu 01 decembrie 2012.
Măsura de creștere a salariilor, asa cum rezulta din preambului acestui act normativ, s-a făcut «având in vedere Decizi nr.872/2010 a Curții Constituționale, prin care aceasta constata ca măsura de restrângere a unor drepturi ale personalul bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi"
Dar aceasta creștere a salariului s-a făcut la nivelul grilei din legea nr.63/2011, salarii care au fost reduse prin acest act normativ, prin scoaterea sporurilor din salariu, fata de salariile stabilite prin Legea nr.285/2010, unde sporurile au fost inclus salariu.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. l 15/2012 s-a statuat ca premiul anual pentru anul 2010 a fost inclus in creșterea salariala de 15% avuta in vedere prin Legea nr.285/2010, începând cu 01 ianuarie 2011. Cum premiul anual este aproximativ cuantum de un salariu de baza si nu reprezintă un drept salarial fundamental garantat de prevederile art.41 din Constituție, înseamnă ca acest premiu reprezintă aproximativ 8% din creșterea salariala si prin urmare, creșterea salariala din anul 2011 reprezintă o creștere reala de aproximativ 7%.
Din cele menționate anterior, rezulta fara echivoc ca actele normative succesive nu au dus la acordarea integrala a tăieri salariale de 25% din anul 2010.
Prin urmare, pentru respectarea dispozițiilor art.53 din Constitutia României, privind caracterul temporar a masurilor prin restrângerea unor drepturi si ale Deciziilor Curții Constituționale nr.872/2010 si 877/2011, se impune obligarea paratului la reîncadrarea salariala, incepand cu 13 mai 2011 pana in prezent, la nivelul celui prevăzut de Legea nr.330/2009 coroborata cu I nr.221/2008, precum si la obligarea paratului la calcularea diferentelor salariale care rezulta pentru aceasta perioada, sume actualizate cu rata inflației la data plații efective.
In drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art.322-328 C..
A solicitat admiterea cererii de revizuire, admiterea recursului și pe fond, obligarea pârâtului la reîncadrarea începând cu 01.01.2013 până în prezent, luând în considerare cuantumul salariului de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea legii 330/2009 în raport de Legea 221/2008, precum și la calcularea și plata diferențelor salariale actualizate cu rata inflației la momentul plății efective.
În cadrul cererii de revizuire, revizuientul a formulat și o cerere de sesizare a Curții .Constituționale pentru ca aceasta să se pronunțe asupra neconstituționalității dispozițiilor art. 1 aliniatele 1 si 2, ale art.2 aliniatul 1 si art.6 din Legea nr.63/2011, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.323 din 10 mai 2011, întrucât acestea încalcă prevederile art.1 alin.5 și art. 147 alin.4 din Constituție referitoare la supremația obligatorie a Constituției și la faptul că deciziile Curții Constituționale publicate in Monitorul Oficial al României sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor."
De asemenea, a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor articolului 1 aliniatele 3 si 4 ale Articolului II din Legea nr.283/14.12.2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, publicata in Monitorul Oficial nr.887 din 14 decembrie 2011, a articolului 1 aliniatele 1, 2 si 3 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 19/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea nr. 340 din 18 mai 2012, privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale. Ordonanța de urgenta nr. 19/2012, a articolului 1 ale Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar in anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum si unele masuri fiscal-bugetare publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 845, din 13 decembrie 2012 și a articolului 1 aliniatele 3 si 4 si articolului 2 aliniatul 1 litera a) din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului bugetar în anul 2014 și alte măsuri privind cheltuielile publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 703 din 15.11.2013.
Analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate ce se cere a fi înaintată Curții Constituționale privește fondul litigiului, ea fiind formulată în cadrul căii de atac de retractare a revizuirii.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără a se declanșa deci un nou litigiu, ci urmărindu-se acoperirea unor lipsuri asupra cărora legiuitorul a statuat în punctele de la 1 la 10 ale art. 322 C.p.civ.
În raport cu prevederile art. 322 C.P.civ – în cauză, revizuientul nefăcând trimitere expresă la niciunul dintre cazurile de revizuire - coroborate cu dispozițiile art. 29 alin. 1, 2 și 3 din legea 47/1992, republicată - în forma în vigoare la data formulării cererii de revizuire și respectiv a cererii de sesizare a Curții Constituționale, invocarea unei excepții de neconstituționalitate care vizează fondul litigiului, în această cale de atac, apare a fi inadmisibilă întrucât aceasta este condiționată de stabilirea în prealabil a admisibilității cererii de revizuire.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că, atâta vreme cât excepția de neconstituționalitate nu vizează condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire ci dispoziții aplicabile fondului cauzei – a cărui reanalizare se poate face în condițiile art. 327 alin.1 C.P.Civ. adică după încuviințarea cererii de revizuire, cererea de sesizare a Curții Constituționale nu este admisibilă, fiind contrară dispozițiilor art. 29 alin.1 din legea 47/1992 - adică textele vizate nu au legătură cu cererea de revizuire cu care a fost investită instanța în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, apreciindu-se ca fiind inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța o va respinge.
Referitor la cererea de revizuire formulată de reclamantă, în raport de motivele invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a formulat cerere de revizuire, neprecizând temeiul în drept al cererii de revizuire, ci specificând, în general faptul că înțelege să-și motiveze cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322-328 C.p.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 322 Cod procedură civilă, obiectul cererii de revizuire îl constituie hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
În speță, revizuientul a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 8221/12.09.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, prin care s-a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul G. I. împotriva sentinței civile nr. 3793/17.04.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte Școala G. Fratoștița și Școala G. Filiași .
În aceste condiții, prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția esențială privind obiectul cererii de revizuire, respectiv aceea ca decizia ce se cere revizuită să evoce fondul cauzei.
Mai mult, revizuentul nu invocă nici un motiv dintre cele prevăzute la art. 322 din Codul de procedură civilă, criticile expuse în cererea de revizuire vizând fondul cauzei.
Pentru motivul mai sus arătat, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile cererea de sesizare a Curții Constituționale și cererea de revizuire, formulată împotriva deciziei civile nr. 8221 din 12 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ și a cererii de sesizare a Curtii Constituționale a României, formulate de G. I. în contradictoriu cu intimatele ȘCOALA G. FRATOȘTIȚA, ȘCOALA G. FILIAȘI.
Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare cu privire la sesizarea Curții Constituționale a României.
Irevocabilă în ce privește cererea de revizuire.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | Judecător, M. P.-P. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.E.S.
Tehn.MC/5 ex.
Data red.-21.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 11/2014.... | Contestaţie decizie de concediere. Decizia nr. 3749/2014.... → |
|---|
