Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 849/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 849/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 10978/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 849/2014
Ședința publică de la 19 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- T. Ț.
Judecător- M. P.
Grefier- F. I.
***************
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., ..6, județul D., pentru Naiculescu I., împotriva sentinței civile nr.7234 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. CATANE, ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat excepția tardivității apelului formulat de reclamanta U. S. Independente din Învățământ D., pentru Naiculescu I., iar prin motivele de apel s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 411 NCPC, judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la deliberare asupra excepției.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința nr.7234 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea formulată de reclamant U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., pentru membrul de sindicat NAICULESCU I., cu sediul în C., .. 6, în contradictoriu cu pârât ȘCOALA G. CATANE, cu sediul în ..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului, membru de sindicat, dobânda legală aferentă creanței stabilite prin Sentința civilă nr. 2388/12.05.2010 pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._, începând cu data de 26.06.2013 și până la data plății efective.
S-a reținut că prin sentința civilă executorie depusă în copie la dosar, pârâta unitatea școlară a fost obligat să plătească reclamantului drepturi salariale restante, corespunzător activității desfășurate.
Prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamantul a suferit un prejudiciu constând, pe de o parte, în contravaloarea drepturilor salariale și, pe de altă parte, în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite.
Astfel acestora li se cuvine atât actualizarea sumei cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului, până la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă, repararea prejudiciului trebuind să fie integrală, în temeiul art.40 alin.2 lit.c raportat la prevederile art.253 din Codul muncii, având în vedere și dispozițiile art.1535 din Noul Cod Civil.
Actualizarea cu indicele de inflație este de natură a restitui integral suma neplătită – damnum emergens. Acordarea dobânzii legale asigură și acoperirea beneficiului nerealizat - lucrum cessans. Acesta din urmă este un prejudiciu cert, în cazul datoriilor bănești fiind prezumat de lege (art. 1088 din vechiul Cod civil).
Având în vedere dispozițiile art. 278 din Codul Muncii, care permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul Civil ( respectiv art. 1530 și urm. din noul Cod civil).
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Pe de altă parte conform art. 166 alin. 4 din Codul muncii – Legea nr. 53/2003, forma actualizată, întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Daunele interese datorate pot consta în dobânda legală care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu invocat de reclamant. Însă, aceasta nu poate fi datorată pentru întârzierea în executare decât de la momentul solicitării ei și cu privire la sumele rămase de executat, debitorul nefiind de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor interese ce reprezintă prejudiciul pentru neexecutare.
Pentru aceste motive, instanța a constatat că dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data formulării prezentei cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile.
La pronunțarea soluției instanța, modificându-și jurisprudența anterioară, are în vedere practica generală în această materie a instanței de control judiciar, Curtea de Apel C., precum și necesitatea unificării practicii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., pentru Naiculescu I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului în cauză a solicitat instanței de fond obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite membrului de sindicat conform sentinței civile nr.2388/2010, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._ de la data nașterii dreptului prevăzut de Legea nr.330/2009 și până la data plății.
Instanța de fond, în mod greșit a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea unității de învățământ pârâte la plata dobânzii legale pentru creanțele stabilite prin sentința civilă nr. 7234/2013, pronunțată de Tribunalul ,începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, reținând în esența că „dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile."
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, prin sentința civilă nr. 2388/12.05.2010, pronunțată deTribunalul D. în dosarul nr._, pârâta Școala G. Catane a fost obligată la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea 221/2008 reprezentând diferența dintre drepturi salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 1.10._09 actualizate în funcție derata inflației, la data efectivă a plății.
Instanța nu a ținut cont de faptul că, deși sentința civilă nr. 2388/2010, este irevocabilă, nici până în prezent membrul de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța dejudecată, și că, astfel, i s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul său prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și respectiv Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010.
S-a solicitat a se avea în vedere faptul că, potrivit art. 161 alin.4 din Legeanr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completării ulterioare) „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului „iar conform art. 156 (actualmente art. 161), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". Același act normativ prevedea, la art. 295 alin. (1),următoarele:„Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile" (actualmente art.278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare prevede următoarele„Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile").
În consecință, și în privința daunelor - interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume:
Art.1088 din Codul civil, promulgat la 4 decembrie 1864 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările și completările ulterioare prevede: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de . comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin să facă ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Noul cod civil (NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare stipulează:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. Le stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada ce prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3)Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
În egală măsură, se învederează incidența în speță a dispozițiilor art.1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.", coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ conform căruia: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."
De asemenea sunt apreciate ca fiind aplicabile dispozițiile art.2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Ori, din ansamblul prevederilor legale amintite rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Pentru drepturile salariale restante pot fi acordate dobânzi legale și actualizarea cu rata indicelui de inflație, deoarece natura lor juridică este diferită.
Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenței și data plății efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflației are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.
S-a mai susținut că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală ) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
Se arată că legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare) - că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Definiția daunelor interese nu este precizată în dispozițiile Legii nr.53/2003, ceea ce îndreptățește coroborarea acestui text legal cu textele legale civile care lămuresc sau conturează sfera noțiunii de daune-interese, respectiv, art. 1088 Cod civil, art. 1530 ș.u. NCC.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, potrivit art. 1521 din N.C.C. punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului, iar conform art. 1523 alin. (2) lit. d) din N.C.C. debitorul se află de drept în întârziere, dar nici de prevederile alin. (1) teza I din N.C.C. potrivit cărora „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta până în momentul plătii, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu."
Cu greșita aplicare a prevederilor art. 1 alin. (1) din N.C.C. și a celor ale titlului III - Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare - din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond, invocă în considerentele sentinței civile apelate „practica generală în această materie a instanței de control judiciar... precum și necesitatea unificării practicii" deoarece, în sistemul nostru de drept practica judiciară nu este izvor de drept, iar titlul III al Legii nr. 134/2012, republicată, cu modificările și completările ulterioare stabilesc competența în această materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În situația în care se va aprecia că, în cauză erau incidente prevederile art. 1522 alin. (1) din N.C.C- referitoare la punerea în întârziere a debitorului prin cererea de chemare în judecată - s-a învederat instanței de apel și faptul că, cu greșita aplicare a prevederilor art. 30 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a reținut că „dobânda legală solicitată de reclamanți este datorată începând cu data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței civile."
Tribunalul D. nu a ținut cont de faptul că cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr._, are caracterul unei cereri accesorii cererii principale - reprezentată de cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâtei Școala G. Catane la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanțe Guvernului nr. 15/2008și, respectiv, din neaplicarea dispozițiilor în materia salarizării prevăzute de Legea cadru nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate ș cele cuvenite pentru perioada 01.10._09 actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății - cerere admisă prin sentința civilă nr. 543/2010 pronunțată de Tribunalul D.. Ori, sub acest aspect, punerea în întârziere a debitorului a operat la data emiterii sentinței și nu așa cum, în mod greșit a reținut instanța de fond, la data depunerii cererii pentru plata dobânzii.
S-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, și, rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466, 468, 470, 471 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 156 (actualmente art. 161), art. 161 alin. 4 (actualmente art. 166 alin. (4), art. 268, art. 275 și art. art. 295 alin. (1) - actualmente art. 278 alin. (1) - din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, art. 28 și art. 214, art. 215 și art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 și art. 1088 Cod civil, art. 1530 ș.u. NCC.
Intimata-pârâtă, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Apelul este tardiv.
Potrivit prevederilor art.215 din Legea 62/10.05.2011 privind dialogul social în materia litigiilor de muncă, așa cum a fost implicit modificată prin Legea 76/2012, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 185 Cod pr.civilă precizează că neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În speță, se constată că apelanta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D. a primit sentința la data de 22 noiembrie 2013, conform dovezii de comunicare aflată la fila 22 dosar fond, iar apelul a fost depus la Tribunalul D. la data de 6 decembrie 2013, deci peste termenul legal prevăzut de lege.
Ca urmare, potrivit dispozițiilor legale invocate, apelul declarat se va respinge ca fiind tardiv.
Soluționarea cauzei pe temeiul acestei excepții face inutilă examinarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv introdus apelul declarat de reclamanta U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., ..6, județul D., pentru Naiculescu I., împotriva sentinței civile nr.7234 din 18 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ȘCOALA G. CATANE, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 martie 2014.
Președinte, T. Ț. | Judecător, M. P. | |
Grefier, F. I. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.I.S.V.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
