Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2611/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2611/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 14662/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 2611
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. Administrației Publice ,,Forța Legii’’, cu sediul în C., .. 32, județul D., pentru membra de sindicat P. E., împotriva sentinței civile nr. 1721 din 31.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., cu sediul în C., .. 22, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic E. C., pentru apelantul-reclamant, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care învederează instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen, apelantul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art.411 Cod pr. civ., intimata pârâtă a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/06.06.2014, apelantul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare, după care;
Consilier juridic E. C., pentru apelantul-reclamant, depune la dosar delegația nr.1250/18.06.2014.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic E. C., pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei să plătească reclamantei un spor de 100% pentru orele lucrate de aceasta în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru. Arată că instanța de fond s-a aflat în eroare în ceea ce privește motivarea conform căreia intimata ar fi compensat munca efectuată cu timp liber corespunzător, ceea ce demonstrează că nu a cercetat actele depuse în speță, iar pe de altă parte nu s-a observat că personalul de asistență socială beneficiază de o reglementare specială prevăzută în art.2, Cap.II, Anexa III la Legea cadru nr.284/2010.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 28.10.2013, S. Administrației Publice „Forța Legii" C., în calitate de reprezentant legal al reclamantei P. E. - membră de sindicat, în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, rep. și al art. 30 din NCPC, a chemat în judecată Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC D.) C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta unitatea angajatoare să plătească persoanei reclamante un spor de 100% pentru orele lucrate de aceasta în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada: 01.01._13, actualizate, și în continuare, pe durata continuității raportului de muncă între părți și condițiilor de lucru.
În motivarea acțiunii a arătat că reclamanta este membră a sindicatului, fiind angajată cu contract individual de muncă în cadrul pârâtei, iar în perioada menționată mai sus a avut raporturi de muncă cu pârâta, în funcția de spălătoreasă.
Printr-un memoriu scris adresat sindicatului, reclamanta a deplâns faptul că în perioada mai sus menționată nu i s-a plătit un spor de 100% munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, astfel că a solicitat și împuternicit sindicatul să execute în numele său procedurile prevăzute de lege pentru obținerea acestor drepturi, în temeiul prevederilor legale aplicabile în perioada respectivă și în prezent, care conferă aceste drepturi, precum și din considerentele expuse în continuare.
Funcția deținută de reclamantă în cadrul instituției pârâte presupune supravegherea, acordarea de asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap sau cu nevoi speciale, pe baza planului de recuperare, în sistem rezidențial, într-un program de lucru continuu, în ture.
În mod netemeinic și nelegal, reclamanta salariată în sistemul instituțional de asistență socială oferită persoanelor adulte și pentru protecția copilului, nu a mai beneficiat, în perioada mai sus menționată, de plata sporului de 100% prevăzut de lege pentru orele lucrate în zilele de repaus-săptămânal, de sărbători legale și în, celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru.
Codul Muncii - Legea nr. 53 / 2003, rep., aplicabil reclamantei, având contract individual de muncă, prevede la art. 142 alin. (1) și (2) că salariații care lucrează în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Prin adresa nr. 741 din 30.05.2013, înregistrată la pârâtă cu nr._ din 30.05.2013, a solicitat pârâtei să acorde de bunăvoie membrilor de sindicat, inclusiv reclamantei, plata sporului prevăzute de lege pentru activitatea prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, invocând ca temei legal al cererii art. 2 - Cap. II din Anexa III la Legea-Cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, susținută și prin adresa nr. 1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013 a Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale - atașată.
Opinia instituției angajatoare pârâte este contrară, punctul său de vedere exprimat prin adresa nr._ din 10.06.2013, fiind neconform cu prevederile și principiile legale aplicabile.
Pârâta a invocat prevederile art. 11 din OUG nr. 37 / 2008, privind aprobarea OUG nr. 80 / 2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37 / 2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care reglementează la modul general compensarea cu timp liber a muncii suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru de „personalul din sectorul bugetar", precum și a muncii efectuate în zilele de sâmbete, duminici și sărbători legale, pretinzând, în mod nejustificat, că, conform acestor prevederi nu s-ar plăti nici „prevederile" art. 2 din Capitolul II la Anexa III la Legea-Cadru nr. 284 / 2010.
Această apreciere este eronată, deoarece temeiul de drept invocat este o normă generală, aplicabilă la modul general „personalului din sectorul bugetar", în timp ce personalul din unitățile sanitare si de asistentă socială si medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru se bucură de o reglementare printr-o normă specială, care derogă de la dreptul comun, drept dovadă în tot sistemul sanitar se aplică norma specială invocată de noi și recunoscută ca temei legal aplicabil de chiar Ministerul Muncii - ca autoritate de reglementare în domeniu.
Pârâta prin însuși textul formulat, denotă eroarea de fapt în care se găsește, asimilând personalul din asistența socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru cu „personalul bugetar care își desfășoară activitatea accidental în zilele de sâmbătă și duminică", ceea ce în mod evident este o greșeală.
Autoritatea legală de reglementare în domeniul muncii și protecției sociale la nivel național - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a exprimat punctul său oficial de vedere, anume că de sporul de 100% prevăzut de Legea cadru nr. 284 / 2010 beneficiază personalul din unitățile de asistență socială (...) care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru - cazul în speță al reclamantei.
În cuprinsul adresei nr. 1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013. pe care o atașează cererii de chemare în judecată, autoritatea națională de reglementare a precizat chiar modalitatea de calcul a sporului de 100% din salarii exemplificată la lit. G.pct. 9 din Ordinul comun nr. 42 / 77 / 2011 al Ministrului Sănătății, Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministrului Finanțelor Publice - pe care îl atașăm prezentei, în extras.
De acest drept beneficiază, fără nici o restricție, angajații din subordinea Ministerului Sănătății care își desfășoară activitatea în condiții similare, dar si din celelalte unități din tară.
Acest lucru este confirmat, prin act comun, semnat atât de coordonatorul național al sistemului sanitar si de asistentă socială - ministrul Sănătății, cât și de ministrul Finanțelor Publice.
Legea-Cadru nr. 284 / 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, tratează în mod unitar, fără nici o diferențiere, Familia Ocupațională de Funcții Bugetare "Sănătate", care cuprinde toate unitățile "sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială", reglementată prin Anexa nr. III a Legii - Cadru.
La Cap. II din Anexa III - „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistentă medico-socială și din unitățile de asistentă socială/servicii sociale", art. 2, se prevede că munca prestată de personalul din această familie ocupațională, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Deoarece reclamanta face parte din categoria personalului din această familie ocupațională de funcții bugetare, prevederile legale invocate sunt imperative și necondiționate, reclamanta fiind îndreptățită la acordarea drepturilor conform legii și muncii prestate.
Prevederile legale invocate din Legea-Cadru nr. 284 / 2010, reprezintă o normă specială, care derogă de la norma generală, reglementând continuitatea activității în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale, prin anume categorii de personal, munca fiind prestată de categorii de personal și, respectiv, condiții temporare de muncă - expres prevăzute de lege.
Orice interpretare restrictivă ar deturna dispozițiile legale de la scopul pentru care au fost edictate, lipsind de substanță un drept recunoscut prin lege și exonerând fără temei legal autoritățile statului de obligația stabilită în sarcina lor în ce privește plata drepturilor reclamantei, obligație care a continuat să existe pe durata pe care se solicită plata.
Deoarece temeiul legal al acordării respectivelor drepturi nu s-a modificat, precum nici raporturile de muncă ale reclamantei, a solicitat instanței să oblige pârâta la acordarea respectivelor drepturi pe perioada menționată în preambulul acțiunii, precum și în continuare.
Din motivele de fapt și din considerentele de drept pe care le-a prezentat, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Codul Muncii, republicat și ale Legii-cadru nr. 284/2010.
A depus la dosar înscrisul prin care salariatul împuternicește sindicatul să efectueze în numele său toate procedurile în vederea recuperării drepturilor bănești pe perioada ultimilor trei ani, inclusiv acțiuni în instanță, până în momentul recuperării efective a drepturilor solicitate, cartea de identitate, fișa postului, contractul individual de muncă, corespondența în materie dintre Consiliul Județean D. și Sindicat, corespondența în materie dintre Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Sindicat, extras din Legea cadru nr.284/28.12.2010.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea în totalitate a acțiunii, pentru următoarele considerente:
Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. a luat la cunoștință de solicitările Sindicatului Administrației Publice "Forța Legii" însă aceste solicitări nu au putut fi satisfăcute pentru următoarele motive:
1. Este adevărat că în Codul Muncii-Legea nr. 53/2003, republicată, și în art. 2-Cap. II din Anexa III la Legea -Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este prevăzut un spor de 100% pentru orele lucrate de personalul contractual în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează,(pe lângă multe alte sporuri ) însă, pe fondul crizei economice plata acestor sporuri au fost suspendate prin diferite acte normative succesive, respectiv Legea nr. 285/2010, pentru anul 2011, Legea nr. 283/2011, pentru anul 2012, Ordonanța de Urgență nr. 84/2012 pentru anul 2013
Din actele normative menționate, a arătat pârâta, rezultă faptul că Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D. a procedat în mod legal.
Potrivit proiectului de buget al României și în anul 2014, acest spor nu se va da tot din lipsa fondurilor, urmând ca până la sfârșitul anului să apară un proiect de lege în acest sens.
A menționat că la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D. atât în prezent cât și pentru perioada 01.01._13 nu a fost încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de unitate.
În drept, și-a întemeiat apărările formulate prin întâmpinare pe dispozițiile art.205 și urm. din codul de procedură civilă și pe celelalte acte normative incidente.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că unitatea pârâtă recunoaște la pct. 1) că la art. 2 - Cap. II din Anexa III la Legea-Cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, este prevăzută acordarea sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru.
Pârâta a arătat, însă, că nu a acordat sporul solicitat reclamatei deoarece „pe fondul crizei economice plata acestor sporuri "ar fi fost suspendată, invocând norme generale.
Textele legale invocate se referă generic la personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau execuție, care desfășoară muncă suplimentară peste durata normală a timpului de lucru.
Temeiul de drept invocat de pârâtă reprezintă o normă generală, aplicabilă la modul general „personalului din sectorul bugetar" așa cum chiar pârâta subliniază, în timp ce personalul din unitățile sanitare si de asistentă socială si medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru beneficiază de acest drept stabilit printr-o normă specială, care derogă de la norma invocată.
Instituția pârâtă nu a înțeles că prevederile art. 2 cap. II din Anexa nr. III la Legea-Cadru nr. 284/ 2010 reprezintă o normă specială, care prevede expres și reglementează tocmai acordarea scorului solicitat de noi pentru reclamant, personal din domeniul expres prevăzut de lege - asistență socială, care asigurară continuitatea activității în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale, normă care derogă de la art. menționate de pârâtă, dat fiind că munca este prestată de categorii de personal expres prevăzute de lege, reprezentând practic muncă specială.
În acest sens, există la dosar adresa Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice nr. 7257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013, și înțelege să atașeze o altă adresă a aceleiași autorități legale de reglementare, nr.RG/2445/DS din 22.11.2013, prin care Ministerul Muncii, refuzând acest drept în cazul altor categorii de personal bugetar care își desfășoară activitatea în cadrul schimbului normal de "n zilele nelucrătoare, a precizat în mod expres că „Plata sporului de 10%, așa cum este precizată la art. 2 alin. (1 )din Capitolul II al Anexei III „Familia ocupațională de Funcții Bugetare"la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice cu modificările ulterioare, se aplică doar personalului din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială pentru munca prestată în cadrul programului normal de lucru, în vederea asigurării activității, în zilele de repaus săptămânal de sărbători legale și în celeilalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează. "
Ca dovadă în plus că în celelalte unități bugetare din familia ocupațională sănătate se aplică norma specială invocată de noi, depune următoarele înscrisuri: adresa Spitalului Clinic C.F. C. nr. 2140 din 26.11.2013, înregistrată cu nr. 2214/26.11.2013, adresa Spitalului Filișanilor nr. 4699 din 22.11.2013, înregistrată cu nr. 2197/22.11.2013,adresa Centrului Medico - Social Amărăștii de Jos, jud. D., nr. 290 din 21.11.2013, înregistrată cu nr. 2172/22.11.2013, adresa Unității Medico - Socială Cetate, jud. D., nr. 739 din 21.11.2013, înregistrată cu nr. 2199 / 22.11.2013.
Toate înscrisurile menționate mai sus arată că de acest drept beneficiază, fără nici o restricție, angajații din subordinea unităților sanitare care își desfășoară activitatea în condiții similare, mai puțin unitatea pârâtă.
Pârâta s-a aflat în eroare când a asimilat reclamanta ca personal din asistența socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru cu „personalul bugetar care își desfășoară activitatea în zilele de sâmbătă și duminică", așa după cum reiese din întâmpinarea formulată în speță de pârâtă.
Temeiul de drept invocat este o normă generală aplicabilă la modul general „personalului din sectorul bugetar", în timp ce personalul din unitățile sanitare și de asistență socială și medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru se bucură de o reglementare printr-o normă specială, care derogă de la norma generală, drept dovadă în celelalte unități bugetare din familia sănătate se aplică norma specială invocată de noi și recunoscută ca temei legal aplicabil de autoritatea națională de reglementare în domeniu și pusă în plată atât de Ministerul Sănătății, care este coordonatorul acestei familii ocupaționale, cât și de unitățile de asistentă medico-socială subordonate aceleiași autorități locale - Consiliul Județean D. (Centrul Medico-Social Amărăștii de Jos, Unitatea Medico-Socială Cetate etc.)
Deoarece reclamanta face parte din categoria personalului din familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate", potrivit Legii Cadru nr. 284 / 2010, prevederile legale invocate de Sindicat reprezintă o normă obligatorie, imperativă și necondiționată, astfel că reclamanta apare îndreptățită la acordarea drepturilor solicitate conform legii și muncii prestate.
Prevederile legale invocate nu condiționează acordarea acestor drepturi de acordul sau de o eventuală negociere cu sindicatul, motiv pentru care este lipsită de relevanță susținerea pârâtei potrivit căreia la nivelul de unitate nu a fost încheiat Contract colectiv de muncă la nivel e unitate în perioada dedusă judecății.
Din motivele de fapt și din considerentele de drept pe care le-a prezentat, a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinarea și reiterează cererea de admitere a acțiunii.
A anexat în copie un set de înscrisuri, respectiv: corespondență între Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și Sindicat, corespondența între Spitalul Clinic Căi Ferate C., Spitalul Filișanilor, Centrul Medico-Social Amărăștii de Jos, Unitatea Medico Socială Cetate-D. și Sindicat, corespondența între Consiliul Local C.- Cămin pentru Persoane Vârstnice C. și Sindicat .
La termenul din data de 17.02.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie un set de înscrisuri referitoare la procedura concilierii, respectiv proces verbal privind procedura de informare nr. 17/27.01.2014 cu anexa nr.1, cerere de mediere nr. 13/21.01.2014 cu anexa nr.1, invitație la mediere cu anexa nr.1, iar la termenul din data de 31.03.2014 pârâtul a depus la dosar în copie ștate de plată, pontaje, foi colective de prezență, fișa postului nr. 2032/12.02.2013, contract individual de muncă nr. 338/06.01.2005 RE și dispozițiile nr.2983/30.12.2013,nr.388/04.03.2013,nr.4674/12.12.2012,nr.2041/18.06.2012,nr.263/18.01.2012,nr.1667/28.02.2011,nr.185/20.01.2011.
Prin sentința civilă nr. 1721 din 31.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de S. Administrației Publice Forța Legii, pentru reclamanta membră de sindicat P. E., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D..
Pentru a pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Reclamanta P. E., membră de sindicat are calitatea de persoană încadrată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată .
Referindu-se la apărările instituției pârâte grevate pe prevederile art. 11 din OUG 37/2008 privind aprobarea OUG nr. 80/2010, pentru completarea art.11 din OUG 37/2008, instanța a constatat că respectivele prevederi se aplică (în sensul că sporurile nu se plătesc) și personalului la care se referă art. 2 din Capitolul II la Anexa III la Legea –Cadru 284/2010.
Reclamanta a apreciat că temeiul de drept invocat de pârâtă se constituie într-o normă generală, aplicabilă la modul general "personalului din sectorul bugetar ", pe când personalul din domeniul sanitar și de asistență socială se bucură de o normă specială care derogă de la dreptul comun.
S-a considerat așadar, că genul proxim l-ar constitui "personalul plătit din fonduri publice " iar diferența specifică ar fi cea nominalizat în anexa III, "reglementări specifice personalului din sănătate".
De la această diferențiere se ajunge să se invoce, în funcție de propriile interese, legea generală, versus legea specială
Tribunalul a constatat că susținerile grevate pe efectele actelor normative, potrivit clasificării după criteriul sferei de aplicare se cer examinate în urma unui scurt demers teoretic în materie.
Norma juridică este elementul structural de bază al ordinii de drept, cele două noțiuni aflându-se într-o relație sistemică de la parte la întreg și de aceea definirea normei juridice este strâns legată de definiția dreptului obiectiv.
Norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, care exprimă voința electoratului reprezentat de organul legislativ, regulă având ca scop asigurarea ordinii sociale și care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, la nevoie prin constrângere.
Este, deci, vorba, de o regulă de conduită ce stabilește comportamentul de urmat în raporturile dintre oameni ori în raporturile dintre aceștia și societate.
După criteriul sferei de aplicare, normele juridice se împart în:
- norme generale, care au cea mai largă sferă de aplicabilitate și adesea se afirmă despre ele că formează „dreptul comun”. Numeroase norme din Codul civil reprezintă dreptul comun pentru unele relații juridice de drept comercial sau din alte ramuri;
- norme speciale, care se aplică unei sfere mai restrânse de raporturi juridice, norme care au caracter derogativ de la ceea ce se înțelege prin dreptul comun;
- norme de excepție, care aduc completări fie normelor generale, fie celor speciale și care se aplică totdeauna cu precădere, însă strict în cazurile în care legea le prevede.
Această clasificare prezintă interes practic prin prisma faptului că normele speciale se aplică înaintea normelor generale, iar cele de excepție, înaintea normelor speciale, deci cu atât mai mult înaintea celor generale.
Din această perspectivă, tribunalul va identifica și va interpreta dispozițiile legale în cauza dedusă judecății, după cum urmează:
Codul muncii, care reprezintă norma generală, prevede următoarele:
Art. 134 (1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: - 1 și 2 ianuarie; - prima și a doua zi de Paști; - 1 mai; - 1 decembrie; - prima și a doua zi de C.; - 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator.
Art. 135 Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Art. 136 Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.
Art. 137 (1)Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2)În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Legea –Cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care reprezintă legea specială, prevede în Capitolul II: Reglementări specifice personalului din sănătate, din unitățile de asistență medico-socială și din unitățile de asistență socială/servicii sociale următoarele:
Art. 2 (1)Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100 % din salariul de bază al funcției îndeplinite.
(2)Munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care reprezintă norma cu caracter de excepție și care prevede la art. 9 că "(1) În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
Legea nr. 283 din 14 decembrie 2011, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar care reprezintă norma cu caracter de excepție și care prevede la art. 7 că "(1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".
Ordonanța de Urgență nr. 84 din 12 decembrie 2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare care reprezintă norma cu caracter de excepție și care prevede la art. 2 că "prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013".
În ceea ce privește raporturile de muncă, Codul muncii se constituie într-o normă generală, consacrată de chiar art. 1 în maniera " prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă și jurisdicția muncii "
Legea 284/2010 se constituie în normă specială din cel puțin două motive: reglementează numai un segment al raporturilor de muncă și anume numai salarizarea; privește numai o categorie de subiecți și anume personalul plătit din fonduri publice
Cu incidență asupra cauzei deduse judecății operează dispozițiile privind familia ocupațională de funcții bugetare – sănătate, care familie cuprinde toate unitățile sanitare de asistență socială și de asistență medico - socială.
Sporul de 100% de care face vorbire norma specială, nu este un spor cu reglementare unică și exclusivă deoarece însuși Codul muncii prin art. 142 alin 2, prevede acest spor în cazul în care nu se aplică regula compensării cu timp liber corespunzător, "din motive justificate" (regula consacrată de Codul muncii prin art. 142 alin 1 fiind compensarea cu timp liber corespunzător ).
O altă împrejurare pentru care reclamanta circumstanțiază norma ca și normă specială ce operează în favoarea sa ar consta, în opinia sa, în faptul că activitatea pentru care se solicită sporul este prestată "în celelalte zile în care, în conformitate cu prevederile legale în vigoare,nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru".
A invocat atitudinea altor unități bugetare din familia ocupațională Sănătate care, dând expresie preeminenței normei speciale, astfel cum acestea au înțeles-o, au acordat sporul de 100% solicitat.
Susținerile sunt nefondate.
Astfel, raportându-se la relația general –special sau normă generală –normă specială, reclamanta ignoră caracterul și efectele normelor de excepție reprezentate de Legea 285/2010, Legea 283/2011 și Ordonanța de urgență 84/2012, care norme se aplică înaintea normelor speciale și, cu atât mai mult, înaintea normelor generale.
Legiuitorul este cel care a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau de execuție, care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează "în cadrul schimbului normal de lucru " (sau în afara acestui cadru) să beneficieze de timp liber corespunzător, revenind, așadar, la regula instituită de Codul muncii prin art. 142 alin 1.
În măsura în care angajatorul din orice motive nu se va alinia conduitei impuse de norma de excepție, neacordându-i salariatului timpul liber corespunzător, se creează premisele unui conflict de drepturi susceptibil de a fi soluționat de către instanță potrivit legii
Pentru activitatea prestată în timpul în care, potrivit legii, trebuia să fie timp liber salariatul este îndreptățit la o despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială, prevăzută de art. 253 alin.1 C. muncii, "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care a cesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul ".
Întinderea despăgubirilor se constituie într-o problemă de fond asupra căreia instanța ar urma să se pronunțe în raport de alt temei de drept, decât cel invocat în prezenta acțiune.
În cauza dedusă judecății, reclamanta însă, nu solicită despăgubiri, ci, așa cum rezultă din întreaga motivare a acțiunii, stăruie în obligarea pârâtei la plata sporului salarial de 100%, având reprezentarea exactă a regimului juridic distinct pe care îl au sporurile în planul efectelor de asigurări sociale față de cel al eventualelor despăgubiri.
Deoarece, așa cum a arătat mai sus prin prevederi legale anuale imperative, cu caracter de excepție, norme ce se aplică cu prioritate față de normele generale s-a stabilit că nu se plătește sporul, ci se acordă doar timp liber corespunzător, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant S. Administrației Publice ,,Forța Legii”, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare arată că instanța de fond a constatat că susținerile apelantului ar fi grevate pe efectele actelor normative, potrivit clasificării după criteriul sferei de aplicare, examinând în acest sens normele invocate. Instanța a apreciat astfel că Legea nr.53 / 2003, rep., reprezintă normă generală, Legea nr. 284/ 2010 constituie normă specială, în timp ce Legea nr. 285 / 2010, Legea nr. 283 / 2011 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84 / 2012 ar reprezenta norme de excepție, aplicabile speței deduse judecății.
Opinia apelantului coincide cu cea a autorității legale de reglementare în domeniul muncii și protecției sociale la nivel național - Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, anume că personalul din unitățile de asistență socială are dreptul să beneficieze de sporul de 100% prev. de Legea-cadru nr. 284 / 2010.
Faptul că Legea-cadru nr. 284 / 2010 reprezintă o lege specială în raport de Codul Muncii, așa cum opinează instanța, nu a fost contestat în niciun fel, aceasta fiind chiar temeiul în baza căruia a solicitat acordarea drepturilor bănești pentru apelantă.
Nici faptul că Legea 285/ 2010, Legea 283/ 2011 și Ordonanța de Urgență 84/ 2012 ar reprezenta normele de excepție nu îl contestă, aceste norme referindu-se în anii 2011,2012 și 2013 la aplicarea unor articole din Legea-cadru nr. 284/2010.
De altfel, apelantul nici nu a ignorat caracterul și efectele normelor de excepție arătate de instanță, cum în mod greșit a apreciat judecătorul, numai că acestea nu sunt aplicabile în prezenta speță, deoarece niciuna din normele "de excepție" invocate de intimata-pârâtă, reținute ca atare de instanță în sentința apelată nu modifică, nu încetează și nu suspendă prevederile art. 2 - Cap. II din Anexa III la Legea-Cadru nr. 284/ 2010, ce constituie temeiul de drept al solicitării reclamantului, astfel că instanța nu trebuia să le dea eficiență în speță.
Legea-cadru nr. 284/2010 a operat pe întreaga perioadă pentru care a solicitat constatarea dreptului, fiind în vigoare și în prezent, în timp ce normele de excepție invocate de instanță au operat pe secvențe anuale, fără a modifica articolele invocate din actul de bază pe care și-a întemeiat acțiunea, operând însă la modul general.
Reținerea instanței potrivit căreia legiuitorul a dispus ca tot personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de conducere sau execuție, care își desfășoară activitatea în zilele în care nu se lucrează "în cadrul schimbului normal de lucru" să beneficieze de timp liber corespunzător, așa cum prevede Codul muncii la art. 142 alin. 1, este legală.
Instanța trebuia să observe însă că personalul din unitățile sanitare și de asistență socială și medico-socială care asigură continuitatea activității în cadrul schimbului normal de lucru se bucură de o reglementare expresă - art. 2 Cap. II din Anexa III la legea cadru, excepțională în raport de norma referitoare la "tot personalul din sectorul bugetar", care este în vigoare și aplicabilă începând cu anul 2011 până în prezent, și în continuare. În situația în care legiuitorul nu ar fi dorit ca aceasta să producă efecte, ar fi reglementat prin normele de excepție arătate de instanță lipsa aplicabilității acesteia.
Faptul că această categorie de personal, din care face parte apelantul, desfășoară o activitate profesională continuă, în cadrul schimbului de lucru, care include zilele în care în conformitate cu prevederile legale în vigoare nu se lucrează - sâmbete, duminici, sărbători legale - este indiscutabil, intimata-pârâtă confirmă această împrejurare.
De asemenea, este dovedit și nu este contestat că în ultimii trei ani această categorie de personal nu a beneficiat de compensarea cu timp liber corespunzător, așa cum prevede Codul Muncii - art. 142 alin. (1), invocat de instanță, dintr-un motiv justificat, din cauza lipsei de personal a instituției publice, constrânsă prin reglementările legale în vigoare să nu angajeze personal suficient, corespunzător posturilor vacante -OUG nr. 34 / 2009.
Instanța de fond a apreciat că în măsura în care angajatorul, din orice motive, nu s-a aliniat conduitei impuse de norma de excepție, neacordându-i salariatului reclamant timpul liber corespunzător, s-ar fi creat premisele unui conflict de drepturi susceptibil de a fi soluționat de către instanță potrivit legii, salariatul fiind îndreptățit la o despăgubire "grevată" pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 alin. 1 Codul muncii.
Salariatul apelant căruia nu i-a fost compensat timpul lucrat cu timp liber corespunzător ar avea dreptul, potrivit sentinței apelate, la plata muncii suplimentare efectuate peste durata normală a timpului de lucru, însă sub formă de despăgubiri.
Această optică a instanței este greșită, fiind contrazisă de Codul Muncii - art. 142 alin. (2), care prevede că în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, așadar nu despăgubiri - cum în mod greșit a înțeles judecătorul fondului.
Art. 142 din Codul Muncii se referă tocmai la salariații care lucrează în unitățile sanitare, în scopul asigurării asistenței, la locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, pentru acești salariați și dreptul comun prevede compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau plata unui spor de 100% în caz contrar.
Legea nr. 284/2010 art. 2 din Cap. II din Anexa III, prevede că munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează în cadrul schimbului normal de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite.
Din aceste motive - prevederile legale invocate și faptul că în speță nu a fost asigurată compensarea cu timp liber - a solicitat instanței plata sporului de 100%, așa cum prevede legea.
Interpretarea textelor legale trebuia să se facă astfel încât să respecte voința legiuitorului, ceea ce în cazul de față nu s-a întâmplat. Instanța de fond a încălcat acest principiu, interpretând speța dedusă judecății împotriva punctului de vedere al MMFPS exprimată prin adresa nr.1257/ IG/_/ RG/ 1743/ GB din 16.05.2013, aflată la dosar, asupra căreia nu s-a pronunțat în niciun fel. Cu atât mai mult cu cât și alte ministere care compun Guvernul, inclusiv Ministerul Sănătății, având rol de coordonator metodologic al domeniului sănătății și asistenței, au plătit angajaților lor aceste drepturi.
Din motivele prezentate, solicită să se admită prezentul apel, iar pe fond să se admită acțiunea.
În drept, își întemeiază apelul pe art. 477- 480 din Noul Cod proc. civ.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Apelantul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinare.
Apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
In esență, apelul reclamantului pune în discuție prevalența Legii cadru 284/2010 față de celelalte norme ce reglementează compensarea muncii efectuate în zile de repaus săptămânal, în zilele de sărbătoare legală și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează.
Potrivit art.137 din C. Muncii este obligatorie acordarea repausului săptămânal cumulată cu plata unui spor la salariu, în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă si duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității.
Pentru munca prestată în unitățile sanitare precum si în alte unități în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, în zilele de sărbătoare legală, art. 142 din C. Muncii prevede că salariații beneficiază de compensare cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Numai în cazul în care această compensare nu este posibilă, acordarea unui spor de 100 % din salariul de bază constituie o alternativă.
Potrivit art. 1 alin 2 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data 01.01.2011, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân în mod exclusiv, cele prevăzute în această lege.
Cu privire la personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, art. 2 din Cap. II din Anexa III la Legea nr.284/2010 stabilește că munca prestată de această categorie de personal, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite. Textul mai prevede că această muncă nu se compensează și cu timp liber corespunzător.
Cum această dispoziție legală se aplică, în exclusivitate, unor subiecte strict determinate si anume, personalului bugetar contractual din cadrul direcțiilor de asistentă si protecție socială, în mod evident ea are caracter de reglementare specială în materia drepturilor salariale cuvenite acestei categorii si exclude aplicarea reglementării cuprinse în norma generală, reprezentată de Codul Muncii, potrivit principiul „specialia generalibus derogant”.
Interpretând coroborat dispozițiile art. 59-62 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea retine că existenta unei legi speciale nu poate împiedica adoptarea, în același domeniu, a unor norme de excepție, cu caracter temporar, spre a reglementa raporturile sociale generate de situații excepționale.
In virtutea acestor dispoziții, într-un anume context economic generat de criza economică, pentru anii 2011, 2012 si 2013 au fost adoptate norme de excepție care stabilesc o modalitate diferită de compensare a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, în zilele de sărbătoare legală și în celelalte zile în care potrivit legii nu se lucrează si anume, compensarea muncii numai cu timp liber corespunzător.
Mai exact, în perioada 2011-2013 normele de excepție inserate în art. 9 din Legea 285/ 2010, art. 7 din Legea 283/2011 și art. 2 din OUG 84/2012, au schimbat conținutul normativ al legii speciale, 284/2010, compensarea muncii sub forma unui spor la salariu fiind temporar interzisă si înlocuită cu timp liber plătit, dispoziții ce se aplică, fără nici o deosebire, întregului personal bugetar.
Fiind acte normative de excepție, ce derogă de la actele normative generale și de la cele speciale, divergența ivită între acestea și norma actului normativ general sau special se rezolvă, în mod evident, în favoarea normelor de excepție.
Din perspectiva acestor considerente, Curtea apreciază că este incorect argumentul apelantului conform căruia Legea-cadru nr.284/2010 a operat pe întreaga perioadă pentru care a solicitat plata sporului, în realitate, fiind suspendate efectele acesteia pe perioada de timp pentru care au acționat normele de excepție evocate.
Este de subliniat si faptul că în domeniul salarizării angajaților din mediul public, Curtea Constituțională a afirmat constant că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, acestea nefiind drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție (decizia 1.601 din 9 decembrie 2010 si decizia 1.250 din 7 octombrie 2010).
In ceea ce privește adresele invocate de apelant, emise de MMFPS și diverse unități sanitare, Curtea precizează că acestea nu sunt apte să impună o altă interpretare a legilor evocate, instanța fiind cea investită să interpreteze dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Prin urmare, se justifică pe deplin concluzia potrivit căreia în perioada 2011-2013 este exclusă acordarea sporului prevăzut de Legea nr. 284/2010, art. 137, 142 din C. Muncii, opțiunea legiuitorului, exprimată în legile anuale de salarizare, fiind aceea de a compensa munca în zilele de repaus săptămânal, în zilele de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, numai cu timp liber corespunzător.
Fată de împrejurarea că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul nu a invocat refuzul angajatorului de a-i acorda timp liber corespunzător în compensare si nici plata unei despăgubiri pentru eventualul abuz comis de angajator, instanța nu are de lămurit aceste chestiuni, fiind pe deplin incidente dispozițiile art. 9 C.proc.civ.
Pentru considerentele arătate, ce completează motivarea sentinței, Curtea apreciază ca fiind corectă respingerea acțiunii, astfel că, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul reclamantului se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant S. Administrației Publice ,,Forța Legii’’, cu sediul în C., .. 32, județul D., pentru membra de sindicat P. E., împotriva sentinței civile nr. 1721 din 31.03.2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului D., cu sediul în C., .. 22, jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014.
Președinte, Judecător,
E. B. G. I.
Grefier,
E. O.
Red. jud. E. B.
Tehn. E.O.
4 ex./30.06.2014
Jud. fond C. C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
