Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 598/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 598/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 22003/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 598
Ședința publică de la 20 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul contestator F. M. împotriva sentinței civile nr. 7946 din 16.12.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "C. Marfă" SA - Sucursala Banat – Oltenia, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen și că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a apreciat cauza în stare de soluționare și a luat în examinare recursul de față.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1026/05 02 2013 s-a admis contestația formulată de contestatorul F. M., în contradictoriu cu intimata S. C. MARFA S.A.- Sucursala Banat Oltenia S.A. C..
S-a constatat nulitatea deciziei de sancționare disciplinară nr.CZ 2.3/243/09.11.2012 emisă de intimată.
A fost obligată intimata către contestator la 500 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. "C.F.R MARFĂ" S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA BANAT OLTENIA, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 5612/24 05 2013, pronunțată de Curtea de Apel C., s-a admis recursul declarat de recurent S. "C. MARFĂ" SA BUCUREȘTI - SUCURSALA BANAT OLTENIA, împotriva sentinței civile nr.1026/05.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator F. M..
S-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Primind cauza pentru rejudecare, aceasta a fost înregistrată sub nr._ .
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 7946 din 16.12.2013 a respins contestația formulată de contestatorul F. M., în contradictoriu cu intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "C. MARFĂ" S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA BANAT –OLTENIA.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepțiile invocate de contestator prin cererea de chemare în judecată și reiterate ulterior, în rejudecare, s-a reținut că instanța de control judiciar, Curtea de Apel C. le-a analizat și s-a pronunțat asupra acestora, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare realizându-se doar pentru judecarea fondului cauzei, iar nu și a excepțiilor respective.
Pe fondul cauzei s-a reținut astfel că reclamantul F. M. are funcția de manager la Centrului Zonal de Marfă C. din cadrul Sucursalei Banat-Oltenia, având atribuțiile cuprinse în fișa postului nr. B/494/2012, pct.5, printre acestea figurând și avizarea situațiilor operative pentru contractele în derulare, avizarea răspunsurilor la cererile de ofertă solicitate de către clienți, coordonarea și analizarea activității de urmărire și cercetare a preferințelor clienților, gradului de satisfacere a acestora în cadrul relațiilor contractuale, propunerea modalităților de satisfacere a acestor nevoi, soluționarea problemelor care țin de interpretarea clauzelor contractuale, la solicitarea clienților sau a compartimentelor care asigură derularea contractelor, urmărirea condițiilor de realizare a contractului încheiat cu clientul.
Prin contractul nr. C.V.5._, încheiat între Societatea Națională de Transport Feroviar Marfă-C. MARFĂ S.A, pe de o parte și ROLLING STOCK COMPANY S.A., pe de altă parte, având ca obiect plata centralizată a tarifelor de transport și a tarifelor accesorii de pe rețeaua C., s-au convenit tarifele de transport și tarifele accesorii care grevează transporturile, dispozițiile tarifare și sfera de aplicare a acestora.
La data de 10.10.2012, cu comanda nr. 191, depusă la Stația Roșiori, de pe raza Sucursalei Banat Oltenia- Centrul Zonal de Marfă - C., ROLLING STOCK COMPANY S.A., a solicitat transportul a 12/24 vagoane goale, de la stația Roșiori, expeditor fiind ROLLING STOCK COMPANY S.A., la stația Roșiori Nord, destinatar fiind S.C. SERVTRANS INVEST S.A., plata tarifelor de transport fiind făcută centralizat, sub codul C. MF/RSCo/AC/2009.
Contestatorul a refuzat să onoreze această comandă, susținând, în primul rând, că nu era înregistrată nici o comandă depusă de ROLLING STOCK COMPANY S.A.,la stația Roșiori Nord și nici ulterior o astfel de comandă nu a fost înregistrată legal la acea stație sau la o altă subunitate a C. Marfă, dat fiind că formularul de comandă completat de solicitant nu ar purta semnătura și ștampila reprezentantului expeditorului, a unui reprezentant al căilor ferate, nu are aplicată ștampila stației Roșiori Nord sau a altei subunități și nu rezultă că a fost acceptată de șeful de stație din Roșiori Nord.
Sub acest aspect, s-a reținut că potrivit art. 35 alin.1 din Regulamentul de Transport pe Calea Ferată din România, aprobat prin O.G. nr. 7/20.01.2005 și Legea nr. 110/27.04.2006, privind aprobarea O.G. 7/2005, transportatorul va fi solicitat prin comandă scrisă adresată operatorului de transport feroviar, conform reglementărilor proprii ale operatorilor de transport feroviar.
Conform alin.2, comanda trebuie să conțină cel puțin următoarele indicații: stația de expediere, stația de destinație, felul mărfii, cantitatea, data și locul unde are loc încărcarea, tipul mijloacelor de transport, rechizitele de încărcare necesare.
De asemenea, potrivit alin. 5 al aceluiași articol, prin convenții încheiate cu clienții, operatorii de transport feroviar pot stabili condiții specifice privind comandarea transporturilor.
Astfel, potrivit fișei nr. 2 din Instrucțiunile proprii C. Marfă, privind efectuarea în stațiile de cale ferată a operațiunilor comerciale aferente transporturilor de mărfuri, comanda depusă de expeditor trebuie să fie completată conform mențiunilor de la pct. 1 din instrucțiuni, iar în vederea acceptării se vor verifica, conf. pct. 2, următoarele aspecte: dacă există încheiate contracte/acorduri de plată a tarifelor de transport, dacă datele comunicate de client sunt conforme reglementărilor aplicate de C. Marfă, dacă vagoanele solicitate pot fi puse la dispoziție, și dacă transportul poate fi executat.
Din examinarea comenzii nr. 191/10.10.2012, depusă la dosar, se observă că toate aceste condiții au fost îndeplinite de către solicitantul-expeditor ROLLING STOCK COMPANY S.A., în sensul că există contract încheiat între cele două părți, respectiv contractul nr. C.V. 5._, formularul de comandă îndeplinește cerințele pct.1 din Instrucțiuni - fila 20, cuprinzând semnătura și ștampila reprezentantului expeditorului, denumirea și datele de identificare ale acestuia, denumirea mărfii, stația de destinație, felul și tipul mijloacelor de transport, tarifele de transport, așa încât susținerea contestatorului în sensul că ar lipsi datele obligatorii, necesare pentru acceptarea comenzii, încălcându-se astfel prevederile Dispoziției nr. 16/29.05.2012, nu este fondată.
Mai mult, nu se confirmă nici susținerea contestatorului conform căreia contractul respectiv fiind doar de plată centralizată, nu a existat un contract de transport între cele două societăți, în condițiile în care invocă în aceleași concluzii scrise dispozițiile art. 37 alin.2 din Regulamentul de Transport pe Căile Ferate, în baza căruia, contractul de transport se consideră încheiat când operatorul de transport a primit vehiculul feroviar însoțit de scrisoarea de trăsură completată de expeditor, ori, în cauză, la dosar există anexată copia scrisorii de trăsură ., nr._/11.10.2012, completată de expeditorul
De asemenea, nu se impunea a fi fost încheiată o convenție și cu destinatarul S.C. SERVTRANS Invest SRL, dispozițiile din regulamentul menționat și din Instrucțiunile proprii C. Marfă, la care s-a făcut referire anterior, neimpunând acest lucru.
În ceea ce privește susținerea conform căreia contractul de transport nr. C.V.5._, nu are prevăzut la obiectul de activitate, depunerea, tratarea, onorarea sau neonorarea comenzilor depuse de client, s-a constatat că este nefondată, întrucât, într-adevăr, onorarea comenzilor se face în conformitate cu Regulamentul de Transport pe Calea Ferată din România, aprobat prin O.G. nr. 7/20.01.2005 și Legea nr. 110/27.04.2006, privind aprobarea O.G. 7/2005, însă, condițiile specifice privind comandarea transporturilor pot fi reglementate prin convenții încheiate de societate cu clienții, așa cum prevăd dispoz. alin.5 din același regulament, în speță fiind încheiat contractul nr. C.V. 5._ .
Ca atare, pentru considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că contestatorul a încălcat obligațiile stabilite prin fișa postului nr.B/494/2012, art. 5, sancțiunea aplicată de intimată prin decizia contestată respectând dispozițiile art. 247-248 din codul muncii,așa încât, fiind nefondată contestația formulată, a fost respinsă în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul F. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs a arătat că referitor la excepția invocată, în sensul constatării nulității absolute a deciziei de sancționare ca urmare a faptului că în decizia de sancționare nu au fost trecute motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, solicită să se constate ca susținerile sunt motivate chiar de dispozitivul deciziei Curții de Apel C. nr. 5612/2013, în care se arata că "Un element al cercetării disciplinare îl reprezintă dreptul salariatului de a formula si susține toate apărările în favoarea sa. Ca urmare a acestui drept rezultă și obligația unității de a menționa în decizia de sancționare elementul prevăzut de art. 252(2) Codul Muncii si anume "motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile". In cazul avertismentului, legea nu impune efectuarea cercetării prealabile, existând o opțiune implicita si facultative a angajatorului in acest sens, nimic neopunându-se unor eventuale cercetări cu privire la fapta ce constituie abatere disciplinara. "
Face precizarea ca, in momentul când unitatea considera ca s-a înfăptuit o abatere disciplinara și decide ca trebuie si aibă loc a cercetare prealabila, aceasta nu știe la acel moment sancțiunea care va fi acordata sau daca ea va fi acordata. Poate din cercetarea disciplinara prealabila rezulta nevinovăția salariatului. In aceste condiții, cu cercetarea prealabila efectuata si in momentul când unitatea decide aplicarea sancțiunii de avertisment scris, este obligatoriu ca in decizia de sancționare sa fie menționate elementul prevăzut de art. 252(2) Codul Muncii si anume "motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile"".
De altfel Codul Muncii nu este imperativ in acest sens si nu spune ca, daca unitatea decide sancționarea unui salariat cu avertisment scris nu are voie sa efectueze posibilitatea cercetării prealabile. Unitatea are in orice moment posibilitatea de a efectua cercetare prealabila, chiar si in cazul când sancționează salariatul cu avertisment scris.
Dar in momentul când efectuează cercetare prealabila, in decizia de sancționare este obligatoriu a se trece "motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile" .
Având in vedere cele arătate mai sus, solicită, pe cale de excepție, a se constata nulitatea absoluta a Deciziei de sancționare disciplinară nr. CZ 2.3/243/09.11.2012.
Pe fondul cauzei:
Parata în raportul de cercetare nr. C/374/29.10.2012 pleacă de la premisa greșită ca, in condițiile in care intre C. Marfă și clientul S.C. Rolling Stock Company S.A exista contractul de plata centralizată nr. CV.5._, comanda nr. 191/10.10.2012 întocmită de către client nu putea fi refuzata.
In fapt, obligația de a transporta intervine după Încheierea contractului de transport.
Solicită a se observa faptul ca angajatorul face confuzie între un contract de transport și un contract de plată centralizată.
Contractul de transport, așa cum este definit de art. 3" din Regulamentul de Transport pe Căile Ferate din România (RT C.), aprobat prin Ordonanța de Guvern nr. 7 din 20.01.2005 și Legea nr. 110 din 27.04.2006 privind aprobarea OG nr. 7/2005, reprezintă o înțelegere dintre operatorul de transport feroviar (C. Marfa) si client (în cazul de față S.C. Rolling Stock Company S.A ) prin care primul se angajează să transporte marfa, cu titlu oneros, la locul de destinație și să o predea destinatarului.
Conform art. 37 lit. (2) din RT C. contractul de transport se consideră încheiat în momentul când operatorul de transport a primit vehiculul feroviar care circulă pe roți proprii însoțit de scrisoarea de trăsură completată de expeditor.
Pe de alta parte, contractul de plată centralizată reprezintă o înțelegere scrisă între C. Marfă și client (în cazul de față S.C. Rolling Stock Company S.A ) care are drept obiect plata centralizată a tarifelor de transport și tarifelor accesorii de pe rețeaua C., luate de client asupra sa.
Conform Regulamentului de Transport pe căile ferate din România, la Titlul III - Transportul mărfurilor, art. 34. paragraf (I) se prevede ca „Operatorul de transport feroviar poate accepta la transport orice mărfuri al căror transport nu este interzis prin dispoziții legale”.
Din cuprinsul acestui articol nu reiese obligația imediată și necondiționata de a transporta a unui operator de transport feroviar. Decizia de a transporta luata de un operator de transport feroviar se ia in urma efectuării unei analize tehnico-financiare din care sa rezulte oportunitatea si profitabilitatea acestui transport.
A fost acuzat ca a refuzat onorarea comenzii de transport depusa de . SA la data de 10.10.2012 in baza contractului CV.5._ contract prelungit prin acte adiționale pana la 31.12.2012 . Asa trebuia să procedeze, pentru că:
A.In primul rând, ca la data de 10.10 2012 nu era înregistrata nici o comanda depusa de Rolling Stock Company S.A. la stația Roșiori Nord si nici ulterior aceasta comanda nu a fost înregistrata legal la stația Roșiori Nord sau la o alta subunitate a C. Marfa.
Formularul de comanda completat de Rolling Stock Company nu are aplicata ștampila stației Roșiori Nord sau a altei subunități a C. Marfa, nu este semnata de nici un reprezentant al caii ferate si nu rezulta in nici un fel ca aceasta a fost acceptata de șeful de static din stația Roșiori Nord, cel căruia i-a fost adresata comanda si in consecința nu putea sa refuze ceva ce nu exista.
B.In al doilea rând, contractul nr. C.V.5._, in baza căruia ar fi trebui sa onoreze acea comanda, contract prelungit prin acte adiționale pana la 31.12.2012. nu are prevăzut la Obiectul contractului, depunerea, tratarea, onorarea sau neonorarea comenzilor depuse de client, ci acest contract menționat mai sus prevede la Capitolul II OBIECTUL CONTRACTULUI, următoarele :"Art.2.1 Prezentul contract are drept obiect plata centralizata a tarifelor de transport si tarifelor accesorii de pe rețeaua C., luate de client asupra sa. in condițiile prezentului contract.Art. 2.2 Clientul preia asupra sa următoarele tarife:
- tarifele de transport:
- tarifele accesorii care grevează transporturile (inclusiv TOU), din stațiile de expediere, din parcurs, si de destinație, conform codurilor stabilite in prezentul contract. "
Se poate simplu observa ca, comanda depusa la stația CF Roșiori Nord de . S.A. nu s-a făcut in baza contractului nr. CV.5._, care are un cu totul alt obiect.
Comanda se depune de client la reprezentantul operatorului de transport feroviar din stația unde dorește sa încarce si poate fi acceptata numai in condițiile art. 35 din Regulamentul de Transport pe căile ferate din România, regulament aprobat prin Ordonanța nr. 7 din 20.01.2005 a Guvernului Romanici si Legii nr. 110/27.004.2006 prin care se aproba Ordonanța nr. 7/2005, in baza Dispoziției nr. 3 din 12.03.2010 a Directorului General al C. Marfa- Instrucțiuni proprii C. Marfa, privind efectuarea in stațiile de calc ferata a operațiunilor comerciale aferente transporturilor de mărfuri - partea 2, fisa 2 - Comandarea vagoanelor pentru încărcare si verificarea contractului de plata a tarifelor, precum si in baza Dispoziției nr. 16/29.05.2012 a Directorului General al S.N.T.F.M. C. Marfa S.A. - Anexa I, punctul 5, care reglementează modul de comandare al transporturilor si punere la dispoziție a vagoanelor de către C. Marfa.
C. Așa cum rezulta din Dispoziției nr. 3 din 12. 03. 2010 a Directorului General al C. Marfa - Instrucțiuni proprii C. Marfa privind efectuarea in stațiile de cale ferata a operațiunilor comerciale aferente transportului de mărfuri ; partea 2- a fisa nr. 2 - Comandarea vagoanelor pentru încărcare si verificarea contractului de plata a tarifelor, punctul 2 litera b. in vederea acceptării comenzii se verifica dalele comunicate de client sa fie conforme reglementarilor aplicate de C. Marfa.
Întrucât solicitarea clientului a fost contrara prevederilor Dispoziției nr. 16/29.05.2012 a Directorului General al S.N.T.F.M. C. Marfa S.A. - Anexa 1, punctul 5, care reglementează modul de comandare al transporturilor și punere la dispoziție a vagoanelor de către C. Marfa a formulat obiecțiuni privind onorarea acestei comenzi.
D). A explicat in nota de relații la punctul 3, ca acest transport nu se putea executa deoarece intre C. Marfa si ., cel căruia, conform comenzii depuse, trebuiau sa-i fie predate vagoanele in stația CF Roșiori Nord si care este un operator transport feroviar privat, nu exista încheiata nici o convenție in care sa fie reglementata sau permisa modalitatea de transport a mărfurilor de către transportatori succesivi, cum eram in aceasta situație (C. Marfa de la predare pana in stația Roșiori Nord, iar după aceea, din Roșiori Nord. vagoanele mergeau pana la destinație cu un operator de transport feroviar privat, in speța .).
1.Daca ar fi acceptat derularea acestui transport in aceste condiții încălca in mod flagrant Dispoziția nr. 16/29.05.2012 a Directorului General al S.N.T.F.M. C. Marfa S.A., in care se prevede la Anexa 1, punctul 3.2, următoarele:
"C. Marfa accepta la transport expediții de mărfuri astfel:
in trafic intern, ca transportator unic:
in trafic de export, import, si tranzit, in sistemul operatorilor succesivi (...) ".
Situația prezentata mai sus, pentru care a fost sancționat nelegal se încadra la punctul a) si din acest motiv nu a fost de acord cu derularea acestui transport.
2.Mai mult, in condițiile in care ar fi acceptat acest transport producea prejudicii C. Marfa întrucât acest transport era complet nerentabil. C. Marfa executa acest transport pe o distanta de numai 2.6 km, pe o linie cu costuri foarte mari, iar in stația CF Roșiori Nord, urma sa-l predea către o firma direct concurenta cu C. Marfa pe piața transporturilor feroviare de marfa, care
urma sa efectueze acest transport de o linie cu costuri mult mai mici si pe o distanta mult mai mare, aproximativ 150 km.
Acestea au fost motivele legale pentru care nu a fost de acord cu onorarea acestei comenzi de transport.
3.Din cuprinsul dosarului de cercetare administrativă se poate observa ca cercetarea a fost efectuata numai la nivelul Sef Centru Logistic Servire Clienți si manager CZM C.. In apărare a arătat ca nu a primit documente si nu a fost informat complet de la șeful stației si in aceste condiții cercetarea ar fi trebuit sa se înceapă de la locul unde a fost generata neregula. Angajatorul a trecut peste acest aspect foarte important al cercetării de unde rezulta ca cercetarea si sancționarea a avut un caracter abuziv, fapt întărit si de faptul ca, deși a formulat cerere către directorul Sucursalei de a i se pune la dispoziție o copie după raportul de cercetare administrativa nr. C7374/29.10.2012, pentru a înțelege motivele sancționării, acest fapt nu s-a realizat, neprimind nici un răspuns la cererea sa. Astfel, prin comportamentul profesional adoptat și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu cu respectarea prevederilor Regulamentului de Transport pe căile ferate din România, la Titlul III - Transportul mărfurilor, art. 34. paragraf (I). art.35. pct. (1) si (2), Dispoziției nr. 16/29.05.2012 a Directorului General al S.N.T.F.M. C. Marfa S.A. -Anexa 1. pct. 3.2 si pct. 5 si Dispoziției nr. 3 din 12.03.2010 a Directorului General al C. Marfa -Instrucțiuni proprii C. Marfa, privind efectuarea in stațiile de cale ferata a operațiunilor comerciale aferente transporturilor de mărfuri - partea 2, fisa 2 - Comandarea vagoanelor pentru încărcare si verificarea contractului de plata a tarifelor.
Pentru motivele expuse solicită a se observa faptul ca angajatorul nu a respectat prevederile strict impuse de art. 252, alin. 2. lit. b și c din Codul Muncii si ca atare solicită admiterea excepției astfel cum a fost invocata iar pe fondul cauzei admiterea contestației in sensul de a desființa decizia de sancționare C.Z.2.3/243/09.U.2012 ca fiind netemeinica si nelegala.
In temeiul dispozițiilor articolului 274 si următoarele din Codul de Procedura Civila, solicită obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtă nu a formulat apărări în această etapă procesuală.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia de casare nr.5612/24.05.2013 pronunțată în primul ciclu procesual, Curtea de Apel C. a respins ca neîntemeiată excepția de nulitate pentru nemenționarea în decizia de sancționare a elementelor prevăzute de art. 252 al. 2 lit. c C. Muncii, cu motivarea că, în cazul aplicării sancțiunii avertismentului nefiind obligatorie efectuarea cercetării disciplinare, implicit nu este necesară cuprinderea în decizie a motivelor pentru care au fost înlăturate eventualele apărări ale salariatul sancționat.
Potrivit acestei decizii, fiind la alegerea angajatorului dacă efectuează sau nu cercetarea disciplinară, omisiunea de a insera în actul de sancționare motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului cercetat disciplinar nu este sancționată de legiuitor.
Fiind dezlegată irevocabil această excepție, în mod corect instanța fondului a reținut că dispozițiile art. 315 C.proc.civ. nu permit repunerea în discuție a acestei chestiuni.
Cum instanța anterioară a stabilit cu putere de lucru judecat că, în cazul de față cercetarea disciplinară prealabilă rămâne la latitudinea angajatorului, acesta având posibilitatea de a urma sau nu toate prescripțiile procedurale prevăzute de lege, aceleași rațiuni impun înlăturarea susținerilor recurentului potrivit cărora decizia contestată este lovită de nulitate pentru că cercetarea ar fi fost incompletă și nu i-ar fi permis să-și organizeze optim apărarea în fața angajatorului.
In partea finală a recursului contestatorul a pretins, la modul general, să-i fie luat în considerare si motivul de nelegalitate a deciziei de sanctionare prevăzut de art. 252 al. 2 lit. b din C. Muncii invocat la fond, fără a indica și combate în vreun fel dezlegarea dată acestuia de către instanța fondului.
Potrivit art. 302 indice 1 litera c rap. la art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate si netemenicie pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
O interpretare coroborată a acestor prevederi legale duce la concluzia că, obligația de motivare a recursului implică, pe de o parte, indicarea unuia dintre motivele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă iar, pe de altă parte, formularea unor critici punctuale privind modul de judecată al instanței de fond raportat la motivul de modificare sau de casare invocat.
Recurentul nu s-a conformat acestor exigențe, astfel că nefiind prezentate acele argumente de naturã juridicã pentru care recurentul înțelege a critica hotãrârea atacatã, sub aspectul aplicării prevederilor art. 252 alin. 2 lit. b C. Muncii, critica respectivă nu poate fi considerată validă juridic, pentru a putea fi exercitat controlul judiciar.
Nefondate se dovedesc a fi și criticile formulate pe fondul cauzei, instanța de fond reținând în mod corect că deși comanda nr.191/10.10.2012 îndeplinea condițiile pentru a fi acceptată, contestatorul a refuzat să o execute încălcând astfel prevederile art. 5 din fișa postului.
Comandă scrisă a fost expediată prin fax, cu adresa nr. 16M1.962/2012 Statia C. R. Nord solicitând aprobarea executării acestei comenzi Sucursalei Banat Oltenia Marfă, din conținutul corespondenței electronice purtată de contestator cu un alt salariat rezultând în mod indubitabil că a avut cunostință de această comandă.
Potrivit Instrucțiunilor proprii C. Marfă privind efectuarea în stațiile de cale ferată a operațiunilor comerciale aferente transporturilor de mărfuri în vederea acceptării comenzii era suficient să se verifice dacă există încheiate contracte de plată cu clientul si dacă comanda transmisă îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de pct. 1 fișa 2 din Instrucțiuni.
Asa cum corect s-a pronuntat instanta fondului, comanda în discuție îndeplinea aceste cerințe, în derulare fiind și un contract de plată centralizată, astfel că susținerile recurentului privind necesitatea încheierii unei noi convenții cu destinatarul ., onorarea comenzii numai în calitate de transportator unic ca si incidența art. 34 din Regulamentul de Transport pe Calea Ferată, reprezintă condiții impuse unilateral de către contestator. Contractul de plată centralizată cuprinde condiții specifice privind comandarea transporturilor permise de alin. 5 al art. 35 din Regulamentul de Transport pe Calea Ferată, solicitarea nu viza mărfuri al căror transport să fie interzis de dispozițiile legale, astfel că invocarea acestor circumstanțe de către recurent nu are efect exonerator de răspundere.
De altfel, din cuprinsul notei explicative dată de contestator, fila 12 dosar fond, rezultă că acest transport a fost efectuat a doua zi, ca urmare a deciziei conducerii Sucursalei C. Marfă Banat –Oltenia și a conducerii C. Marfă Bucuresti, fără a fi impuse alte condiții.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut în sarcina contestatorului săvârșirea abaterii disciplinare, astfel că va respinge recursul acestuia ca nefondat, menținând sentința recurată ca fiind legală si temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul contestator F. M. împotriva sentinței civile nr. 7946 din 16.12.2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "C. Marfă" SA - Sucursala Banat – Oltenia.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2014.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.E.B.
Jud.fond C.C.
Teh.red. A.G./2 ex
Data: 17.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
