Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3812/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3812/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 5191/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3812
Ședința publică de la 20 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE- S. P.
Judecător- M. L.
Grefier- F. I.
***
Pe rol, fiind judecarea apelului declarat de reclamantul M. S. M., domiciliat în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr.314 din 31 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . C., cu sediul în comuna C., ., județul D..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin cererea depusă la dosar, la data de 17.10.2014, apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 pct.2 teza 2 NCPC, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, raportat la art. 394 Cod procedură civilă și art. 482 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea apelului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.314 din 31 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O., s-a admis excepția inadmisibilității cererii și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. S. M., cu domiciliul în localitatea Slatina, ., județul O., în contradictoriu cu pârâta . C., cu sediul în localitatea C., ., județul D., ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a constatat următoarele:
În temeiul art.248 NCP instanța a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa parcurgeri procedurii prealabile a informării privind avantajele medierii, invocată prin întâmpinare față de care reține următoarele:
Potrivit art.60 indice 1 alin 1 din Legea 192/2006 în litigiile civile ce pot face potrivi legii obiect al medierii sau a altei forme alternative de soluționare a conflictelor părțile și /sau partea interesată, după caz sunt ținute să facă dovada ca au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii în materiile enumerate la lit. a-f din cadrului aceluiași alineat, între acestea regăsindu-se și conflictele individuale de muncă.
Din analiza dispozițiilor art.2 alin 1 din Legea 192/2006 privind medierea, dacă legea nu prevede altfel părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor de judecată, iar potrivit art.2 alin.1 indice 1 instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea anterior introducerii acțiunii sau după începerea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop.
Din cele mai sus expuse s-a constatat că în litigiile prevăzute de art.60 indice 1 alin.1 părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, indiferent dacă acest lucru a fost sau nu recomandat de instanță, ele fiind obligate să facă o astfel de dovadă printr-un certificat de informare eliberat de mediator.
În speță instanța a constatat că reclamantul era obligat să facă dovada că a participat la această ședință de informare anterior introducerii cererii de chemare în judecată, nebeneficiind de un astfel de termen acordat de instanța de judecată, pentru a se putea considera că prin procesul verbal din data de 10.02.2014, - încheiat ulterior introduceri cererii, și-a îndeplinit obligația stabilită de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus precizate.
În consecință cum reclamantul nu a făcut dovada că a participat la ședința de informare anterior promovării acțiunii, instanța a admis excepția inadmisibilității și în consecință a respins cererea ca inadmisibilă.
Opinia asistenților judiciari a fost conformă cu hotărârea si prezentele considerente
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. S. M. ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul susține că soluția instanței de fond este greșită considerând că s-ar impune, în condițiile art.480 pct.2 și 3 Cod pr.civ., anularea acestei soluții și pe fond, după administrarea probatoriului ce se impune, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, așa cum a menționat a fost salariatul
societății pârâte, iar în luna noiembrie 2013 a fost disponibilizat, anterior deținând
funcția de șofer în cadrul acelei societăți. Pe lângă programul de "lucru normal,
permanent, de la angajare și până la disponibilizare, a lucrat și în zilele de
sâmbătă, program normal de lucru.
Pentru aceste ore lucrate suplimentar sâmbăta, i s-a promis că fie va fi remunerat fie va primi zile libere, iar în realitate niciodată nu i-a fost acordat nici un plus salarial și nici o zi liberă, de cele mai multe ori nereușind nici măcar să-și efectuez concediul de odihnă ce i se cuvenea.
În opinia sa, instanța de fond, ignorând dispoziții legale elementare, a trecut la soluționarea cauzei pe cale de excepție, deși a făcut dovada parcurgerii procedurii privind informarea cu privire; la avantajele medierii, până la primul termen de judecată, totuși instanța de fond, fără nici o justificare pertinentă a reținut că această obligație trebuia sa o îndeplinescă anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Solicită instanței de control judiciar a reaprecia asupra punctului de
vedere al instanței de fond, pe de o parte, motivat de faptul că această procedură a
fost parcursă până la primul termen de judecată, astfel cum a și reușit să dovedescă
prin depunerea procesului verbal din data de 10.02.2014, iar pe de altă parte, motivat
de faptul că, această procedură a și fost declarată neconstituțională de către Curtea
Constituțională a României.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.480 punctele 2 și 3 Noul Cod de Procedură Civilă solicită, în principal, admiterea apelului, anularea soluției apelate și pe fond, după administrarea probatoriului impus de specificul speței, admiterea cererii și pe cale de consecință obligarea pârâtei să - i plătească suma de 15.000 lei ce i se cuvine cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neachitate pentru perioada 18 decembrie 2010-până la încetarea activității-noiembrie 2013, sumă actualizată cu indicele de inflație începând cu data scadenței până la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
Apelul s-a întemeiat pe dispozițiile prev. de art.466 și urm.și art.480 Cod.pr.civ.
Deși legal citată, intimata pârâtă, nu a formulat întâmpinare.
Apelul declarat de reclamant este întemeiat din punct de vedere procedural, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.480 alin.2 din NCPC care atrag anularea hotărârii primei instanței și rejudecarea cauzei, pe fond, întrucât în mod greșit Tribunalul O. a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant având ca obiect drepturi salariale reprezentând munca prestată în zilele de sărbători legale.
Sunt aplicabile aceste dispoziții legale întrucât în mod eronat Tribunalul O. a făcut aplicarea dispozițiilor art.248 din NCPC care reglementează procedura prealabilă a informării privind avantajele medierii precum și dispozițiile art.2 alin.1 și 60/1 alin.1 din Legea nr.192/2006 privind medierea.
Aceasta întrucât în cauză reclamantul și-a îndeplinit obligația prevăzută de legea medierii, parcurgând procedura prealabilă a informării privind avantajele medierii, depunând la dosar procesul verbal din data de 10.02.2014, chiar dacă informarea privind medierea a fost realizată după data introducerii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, prin Decizia Curții Constituționale a României, nr.266 din 7 mai 2014, s-au declarat neconstituționale prevederile art.2 alin.(1) și (1 ind.2) din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, dispoziții care prevedeau posibilitatea instanțelor judecătorești de a respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată în caz de neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea anterior introducerii acțiunii sau după începerea procesului până la termenul dat de către instanță în acest scop.
Curtea Constituțională a concluzionat că obligația instituită în sarcina părților de a participa la ședința de informare, privind avantajele medierii, sub sancțiunea inadmisibilității cererii este neconstituțională, fiind contrară dispozițiile art.21 din Constituție.
Prin urmare, se va admite apelul declarat de reclamant, se va anula hotărârea primei instanțe și se va reține cauza spre rejudecare în vederea soluționării fondului.
Analizând fondul pretențiilor deduse judecății de către reclamantul M. S. M., instanța constată că sunt nefondate și se va respinge avându-se în vedere că acesta nu a dovedit faptul că ar fi prestat ore suplimentare în cadrul societății comerciale pârâte și care nu au fost plătite de către aceasta.
Sub acest aspect pârâta a depus la dosar foile colective de prezență pe întreaga perioadă cât reclamantul a fost salariat precum și statele de plată aferente acestei perioade, ceea ce denotă faptul că nu a existat din partea conducerii societății o chemare scrisă a acestuia la serviciu, în zilele de sâmbătă sau în cursul sărbătorilor legale, precum și faptul că nu s-a prestat activitate în cursul acelor zile.
Reclamantul a susținut faptul că a lucrat pentru societatea comercială pârâtă în zilele de sâmbătă, distribuind marfă în calitate de conducător auto, însă din copia contractului individual de muncă al acestuia depus la dosar, reiese faptul că a fost angajat în calitate de manipulant, astfel încât nu putea să desfășoare activitatea în calitate de șofer.
În consecință, față de cele arătate, se va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul M. S. M., domiciliat în Slatina, ., județul O., împotriva sentinței civile nr.314 din 31 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O.- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . C., cu sediul în comuna C., ., județul D..
Anulează sentința civilă nr.314 din 31 martie 2014, pronunțată de Tribunalul O. și pe fond respinge cererea reclamantului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 octombrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. P. M. L.
Grefier,
F. I.
Red.jud.S.P.
Tehn.F.I./4ex
23.10.2014
Jud.fond.A.C.Tițoiu
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
