Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4501/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 4501/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 952/104/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. C.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 4501

Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. R.

Judecător M. L. N. A.

Grefier M. V. A.

***********************

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de pârâții M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5 și T. O., cu sediul în Slatina, ., Jud. O., împotriva sentinței civile nr. 785 din 12 iunie 2014, pronunțată de T. O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C., cu domiciliul în Slatina, ., Jud. O., intimata pârâtă C. DE A. C., cu sediul în C., .. 5A, J. D., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele:

- apelul formulat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, a fost declarat și motivat în termenul legal,

- tardivitatea apelului declarat de pârâtul T. O., 785 din 12 iunie 2014, pronunțată de T. O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._,

- prin conținutul motivelor de apel se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin.1 Cod procedură civilă, după care;

C., din oficiu a invocat tardivitatea apelului declarat de pârâtul T. O., după care, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.

CURTEA

Asupra apelurilor de față.

Prin sentința nr.785 din 12 iunie 2014, pronunțată de T. O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._ s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește perioada 26.11.2007 – 18.03.2011, și s-a respins acțiunea pe această perioadă ca fiind prescrisă.

S-a dispus obligarea pârâtelor M. Justiției, C. de A. C. și T. O. la plata dobânzii legale începând cu data de 19.03.2014 și până la data plății efective, aferente drepturilor bănești neachitate, care rezultă din sentințele civile nr. 1151/26.11.2007 pronunțată de T. O., 425/17.03.2009 pronunțată de T. O., decizia nr. 24/23.09.2008 pronunțată de C. de A. C., decizia 4079/05.06.2008 pronunțată de C. de A. C..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Reclamantul a fost salariat al pârâtei T. O.. Prin sentințele invocate nr. 1151/26.11.2007 pronunțată de T. O. in dosar_, 425/17.03.2009 pronunțată de T. O. în dosar_, decizia nr. 24/23.09.2008 pronunțată de C. de A. C. în dosar_, decizia 4079/05.06.2008 pronunțată de C. de A. C. în dosar_ au fost obligate pârâtele la drepturi salariale, respectiv spor de stres 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 16.10.2004 – 16.10.2007, spor confidențialitate 15% pe perioada 05.06.2008 – 10.02.2009, spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropshică pe perioada 17.10.2007 – 23.09.2008, spor confidențialitate de 15% din septembrie 2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, ”întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”.

Potrivit art. 161 din C.M., „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”.

Același act normativ, la art. 278 alin 1 prevede: „dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute în prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”. Având în vedere că dispozițiile acestui text de lege - art. 278 din Codul Muncii, permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, în privința daunelor interese datorate de angajator salariatului pentru neplata salariului sunt aplicabile dispozițiile art. 1530 și următoarele din N.C.Civ.

În raport de aceste dispoziții, s-a reținut că reclamantul, în calitate de creditor, este beneficiar al acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul pentru beneficiul nerealizat, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr. civilă, executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar pârâtele nu a făcut dovada cu acte a plății acestor drepturi.

În condițiile în care, în speță, debitorul nu a fost de drept în întârziere aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă, respectiv de la data la care sentințele au devenit executorii, sau de la data la care s-au formulat cererile de chemare în judecată în litigiile în care s-au obținut sentințele civile, devenite titluri executorii în prezenta cauză.

Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.

Prin urmare, daunele interese datorate, au constat în dobânda legală, care curge de la data punerii în întârziere, adică de la data formulării cererii de acordare a dobânzii.

Ca urmare, instanța a admis în parte cererea reclamantului și va obliga pârâtele să plătească acestora dobânda legală începând cu data de 19.03.2014 și până la plata efectivă, pentru creanțele stabilite prin sentințele irevocabile depuse.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții M. JUSTIȚIEI și T. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel formulate de M. JUSTIȚIEI,

Pe fondul cauzei, solicită să se aibă în vedere, astfel cum a arătat și în cuprinsul

întâmpinării la acțiunea formulată, că reclamanta a obținut deja repararea integrală a

prejudiciului prin acordarea și de daune interese constând în actualizarea sumelor datorate de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Mai mult decât atât, OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a prevăzut la art. II alin.(3) că: „Sumele prevăzute la alin.(1) plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.."

Mai arată că, în condițiile în care a operat actualizarea în funcție de rata inflații, nu se mai justifică și dobânda legală, căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei.

În același timp, potrivit art.1489 alin. 1 Cod civil, „Dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege."

Recurentul arată că la art. 1535 se prevede că „(1)în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.

(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.

(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit."

Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 definește dobânda remuneratorie ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației de a da o suma de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației si dobânda penalizatoare drept dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.

Mai arată că reclamanții solicită acordarea dobânzii legale pentru toată perioada de întârziere, deci practic o dobândă penalizatoare. Or, în speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. În cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.

În ceea ce privește titlurile executorii, legiuitorul a stabilit termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de executare, prevăzută de art.1 din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 18/2010:

„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.

(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept"

În același sens sunt și dispozițiile O.U.G nr. 45/2010 pentru modificarea art. II din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sistemul justiției.

Subliniază că la 12.12.2011 a intrat în vigoare Legea 230/2011 pentru probarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume revăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:

„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."

Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamanții nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.

Solicită admiterea recursului, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9, coroborat cu art.312 Cod pr.civilă, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În drept invocă dispozițiile art.299, 304 pct.9și art.312 Cod pr.civilă.

In motivele de apel formulate de T. O. este criticată soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece în mod greșit a acordat reclamantului dobânda legală începând cu 19.03.2014, în condițiile în care reclamantul a obținut deja repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune interes constând în actualizarea sumelor.

Se invocă dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume revăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar prin care se modifică art. 1 al ordonanței după cum urmează:

„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

f) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

g) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

h) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

i) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

j) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."

Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamanții nu pot solicita acordarea de dobânzi pentru neexecutare.

De asemenea se mai invocă dispoz. Dec. 384/2013 a Curții Constituționale și se arată că atâta timp cât creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, reclamantului nu i se pot acorda dobânzi pentru neexecutare.

Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În drept se invocă dispoz. art. 466 și 480 alin.2 C.pr.civilă.

Apelul Tribunalului O. este tardiv.

Potrivit prevederilor art. 468 al 2 NCPCiv. si art.215 din Legea 62/10.05.2011 privind dialogul social, în materia litigiilor de muncă, termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.

Articolul 185 (1) NCPC precizează; când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

În speță, se constată că apelantul pârât a primit sentința la data de 27.06.2014, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul de fond, la fila 88 astfel încât, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, termenul de apel împotriva acestei sentințe a expirat la 07.07.2014.

În condițiile în care, cererea de apel a fost depusă la data de 14.07.2014 conform ștampilei aplicată pe plicul în care a fost expediată, iar apelanta nu a făcut dovada că depășirea termenului legal de apel s-a datorat unei împrejurări mai presus de voința sa, instanța urmează să respingă ca tardiv apelul pârâtului Tribunalului O..

Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul cauzei întrucât, potrivit prevederilor art.248 NCPC soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Apelul pârâtului M. Justiției este nefondat.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtilor la plata dobânzilor legale pentru creanțele datorate cu titlu de drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, și neachitate în contextul în care, prin OUG nr. 71/2009 și alte acte normative ulterioare, s-a stabilit ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o anumită perioadă de timp.

În consecință, obiectul prezentei cauze îl reprezintă plata despăgubirii reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de creditor pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlu executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plata drepturilor salariale neachitate.

Fiind sesizată cu privire la posibilitatea acordării acestor daune interese, Înalta C. de Casație și Justiție, prin Decizia nr.2/2014 dată în interesul legii, a statuat că: „ În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.

Rezulta ca, sub aspectul indreptatirii reclamantului de o obtine plata dobanzii legale, alaturi de actualizarea sumelor cuvenite cu indicele de inflatie, problema de drept a fost transata prin decizia in interesul legii sus mentionata, obligatorie conform disp. art. 330/7 C.Proc. Civ., asa incat critica recurentului vizand acest aspect nu poate fi primita.

Pe de alta parte, in cuprinsul acestei decizii s-a reținut că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.

Reținând așadar că fapta ilicită invocată de reclamant constă în executarea cu întârziere, de către pârâtă, a obligațiilor de plată a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii – hotărâri judecătorești, C. va constata că, potrivit dispozițiilor referitoare la executarea obligațiilor, nu este necesară punerea în întârziere a debitorului în privința răspunderii civile delictuale, legiuitorul condiționând posibilitatea acordării de daune moratorii de punerea în întârziere numai pentru executarea unor obligații contractuale.

In prezenta cauză hotărârea judecătorească care constituie titlu executoriu a fost pronunțată înainte de data de 01.10.2011 (data intrării în vigoare a Noului cod civil – Legea nr. 287/2009), în raport de data la care creanțele au devenit scadente, față de art.5 alin.1 și 2 și respectiv 114 din Legea nr.71/2011, vor fi incidente dispozițiilor din vechiul Cod civil, care reglementează efectele obligațiilor.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 1073 Vechiul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la desdăunare, care potrivit art.1082 Cod civil constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea credință, iar potrivit art. 1088 Cod civil obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

Prin urmare, dreptul reclamantului creditor de a pretinde despăgubiri s-a născut din momentul săvârșirii faptei ilicite prejudiciabile, anume de la data la care hotărârea judecătorească, deși executorie de drept potrivit art. 274 din Codul muncii, nu a fost pusă în executare, și de la momentul respectiv debitorul datora dobânda legală, fără a fi necesară punerea în întârziere, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe.

În același timp însă, de la același moment a început să curgă și termenul de prescripție a dreptului la acțiune, astfel încât sumele solicitate prin prezenta hotărâre pot fi acordate numai în limitele termenului general de prescripție de 3 ani.

În condițiile în care insa calea de atac a apelului a fost exercitata doar de către parați aceștia fiind obligați la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii, excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondata.

Pentru considerentele expuse, C., în temeiul disp.art.480 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DEC I DE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., sector 5 și T. O., cu sediul în Slatina, ., Jud. O., împotriva sentinței civile nr. 785 din 12 iunie 2014, pronunțată de T. O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C., cu domiciliul în Slatina, ., Jud. O., intimata pârâtă C. DE A. C., cu sediul în C., .. 5A, J. D..

Respinge ca tardiv apelul declarat de T. O. împotriva sentinței civile nr. 785 din 12 iunie 2014, pronunțată de T. O. – Secția I.Civilă în dosarul nr._ .

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2014

Președinte,

C. R.

Judecător,

M. L. N. A.

Grefier,

M. V. A.

Red.Jud.C.R.

Tehn.I.C./Ex.5/16.12.2014

Jud. Fond C. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 4501/2014. Curtea de Apel CRAIOVA