Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 143/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 4723/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 143/2014
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător M. C. – Președinte Instanță
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul I. I., domiciliată în C., ., ..1, ., împotriva sentinței civile nr.6082 de la 30.09.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. "D. F.", cu sediul în Filiași, ., județul D., având ca obiect „drepturi bănești”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant, personal, lipsind intimatul pârât L. T. "D. F.".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, la interpelarea instanței, apelantul reclamant susține că, își menține solicitarea privind proba cu martori.
Instanța, respinge proba cu martori ca nefiind utilă cauzei, considerând că sunt suficiente actele depuse la dosar pentru dovedirea împrejurării că apelantul a fost omis din cererea formulată de sindicat în numele membrilor, apreciază că nu se mai impune a se pronunța cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului și, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Apelantul reclamant, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr. 6082 de la 30.09.2013 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii invocată de instanță cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamant.
A respins acțiunea formulată de reclamantul I. I. cu domiciliul C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul unitate școlară, L. T. "D. F." cu sediul in Filiași, ., județul D..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele
Reclamantul a fost salariat la unitatea de învățământ pârâtă în funcția de maistru-instructor în perioada 2007-2009, fiind pensionat anticipat începând cu 23.09.2009.
Prin cererea adresată acestei instanțe, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale neacordate rezultate din aplicarea Legii 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, începând cu data de 01.10.2008 până la 31.12.2009, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, solicitând repunerea în termen pentru formularea acțiunii de față
In temeiul dispozițiilor art. 248 Cod Procedură Civilă, tribunalul va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță, din oficiu.
Potrivit dispoz. art.268 al.1 lit."c" din Codul Muncii rep.
(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:….
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat,…..
(2) În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
În cauza de față, observând data rezoluției de înregistrare pe rolul Tribunalul D. a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, s-a reținut că acțiunea a fost introdusă la data de 01.03.2013 iar perioada pentru care s-a solicitat plata diferențelor drepturilor salariale este cuprinsă între 01.10.2008 până la 31.12.2009.
Astfel, raportat la data introducerii acțiunii și perioada pentru care s-a solicitat drepturile salariale, instanța a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă, fiind formulată după expirarea termenului legal de prescripție de 3 ani.
Cu privire la cererea de repunere în termen formulată de reclamant, motivată fiind de faptul că acesta a fost omis din acțiunea promovată în anul 2010 de uniunea sindicală, deși era membru de sindicat ca și ceilalți salariați, lucru de care reclamantul a aflat în luna februarie 2013, și având în vedere dispoz. art.186 NCPC, instanța a apreciat că reclamantul nu a dovedit în speță că întârzierea în depunerea cererii se datorează unor motive temeinic justificate, susținerile reclamantului nefiind de natură a proba acest fapt, urmând să respingă cererea de repunere în termen.
Pentru considerentele sus-expuse și ținând cont de prevederile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, tribunalul a constatat ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului invocată de instanță din oficiu și în consecință, a admis-o.
Prin urmare, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva unității școlare pârâte .
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul I. I.solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii și obligării la plata drepturilor salariale neacordate rezultate din aplicarea Legii 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, începând cu data de 01.10.2008 până la 31.12.2009, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
În motivarea apelului arată că instanța de fond în mod greșit nu a dispus repunerea sa în termen și a considerat ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere faptul că a fost omis din acțiunea promovată în anul 2010 de unitatea sindicală, lucru de care a aflat în luna februarie 2013, deoarece locuiește la țară cu soția sa.
Susține că instanța de fond trebuia să-l repună în termen și să intre în cercetarea fondului, iar în urma pronunțării trebuia să-i admită acțiunea și să oblige pârâta la plata drepturilor salariale neacordate rezultate din aplicarea Legii 221/2008, reprezentând dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, începând cu data de 01.10.2008 până la 31.12.2009, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, având în vedere actele aflate la dosarul cauzei.
Apelul nu a fost motivat în drept.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea va reține că apelul nu este întemeiat, față de următoarele considerente.
În mod temeinic și în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză a respins prima instanță ca prescrisă acțiunea civilă formulată de apelantul reclamant, reținând că, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată - 27.02.2013 – se împlinise termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin 1 lit. c din Codul muncii, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.10.2008 – 31.12.2009.
Cererii de repunere în termen formulată de apelant îi erau aplicabile dispozițiile din dreptul comun, în condițiile în care legislația muncii nu conține nici o dispoziție cu privire la repunerea în termen și față de prevederile art. 278 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora dispozițiile codului se completează cu dispozițiile legislației civile, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă.
Astfel, în cauză termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă înainte de data de 01.10.2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 287/2011 privind Noul Cod Civil, iar potrivit dispozițiilor tranzitorii din art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În acest sens, în reglementarea anterioară noului Cod civil, prescripția extinctivă era reglementată de dispozițiile Decretului nr. 167/1958 care, la art. 19, prevedea condițiile în care instanța poate dispune repunerea în termenul de prescripție, anume în cazul în care termenul a fost depășit din cauze temeinic justificate, iar cererea de repunere în termen a fost făcută în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului.
Ori, în prezenta cauză, împrejurarea invocată de apelantul reclamant – omisiunea organizației sindicale de a formula acțiune și în numele său pentru plata drepturilor salariale în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului D. – nu reprezintă o cauză temeinic justificată, în sensul art. 19 din Decretul 167/1958.
Astfel, în tot acest interval de timp, apelantul a avut posibilitatea de a formula acțiune în nume propriu, iar dreptul organizației sindicale de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor săi nu excludea o minimă diligență din partea apelantului, în scopul identificării existenței sau nu a unor asemenea acțiuni.
Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit deciziei nr._/23.09.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii D., apelantul a beneficiat de pensie anticipată începând cu data de 01.07.2009, acestuia încetându-i așadar calitatea de salariat al intimatei anterior formulării acțiunii de către organizația sindicală.
Eventuala culpă a organizației sindicale nu este de natură a exclude culpa apelantului însuși, care a stat în pasivitate și nu a formulat acțiunea în nume propriu, câtă vreme exercitarea dreptului la acțiune nu aparținea exclusiv organizației sindicale.
Față de aceste considerente, reținând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 NCPC Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul I. I., domiciliat în C., ., ..1, ., împotriva sentinței civile nr.6082 de la 30.09.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât L. T. „D. F.”, cu sediul în Filiași, ., județul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. C. | |
Grefier, D. S. O. |
Red.jud.M.C.Ț.
4 ex/AS/04.02.2014
j.f.C.C.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 544/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
