Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 3462/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3462/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 7003/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3462
Ședința publică de la 23 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător O. C. G.
Grefier M. V. A.
*************************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 16 Septembrie 2014, privind judecarea apelului formulat de pârâta S.C. T. 3 M. SRL, cu sediul în Tg-J.-Complex Meștesugăresc, Unirii, nr. 18-20 par, Județul GORJ, împotriva sentinței civile nr. 888/23.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant, R. F. A., cu domiciliul în Tg J., .. 6, ., ., Județul GORJ, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 16 Septembrie 2014, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.888/23.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul R. F. A., în contradictoriu cu pârâta . SRL Rovinari, județul Gorj
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale restante cuvenite pentru perioada 01.03._13, sume majorate, indexate, actualizate până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să vireze contribuțiile legale aferente acestei perioade, la bugetul de stat.
A fost obligată pârâta la plata concediului medical aferent perioadei 09.05._13.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 5.000 lei către reclamant, cu titlu de daune morale, precum și la plata sumei de 300 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr.2 din 03.02.2011, reclamantul a fost angajatul societății pârâte în funcția de asistent regie emisie, începând cu data de 06.02.201. Prin același contract părțile semnatare au stabilit un program de lucru de 8 ore pe zi, 40 ore pe săptămână și un salariu lunar brut de 720 lei/lună ce urma a fi plătit în datele de 15 și 30, precum și un concediu anual de odihnă de 21 zile lucrătoare.
Prin actul adițional la contractul individual de muncă nr.76 din 01.08.2012 s-a convenit ca începând cu data de 01.08.2012 să se modifice salariul de încadrare de la 720 lei la 1086 lei lunar, celelalte clauze rămân neschimbate.
Potrivit art.159 alineat 2 din Legea nr.53/2003 „Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani”.
De asemenea, art.272 din Legea nr.53/2003 prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În speță, pârâta . SRL, nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus vreo dovadă prin care să combată susținerile reclamantului în sensul că nu i-au fost achitate drepturile salariale menționate. De asemenea nu au fost depuse dovezi din care să rezulte faptul că reclamantului i-au fost achitate nici concediile medicale pentru perioada 09.05._13.
Ori, plata salariului se dovedește conform art.168 din Legea nr.53/2003, prin semnarea ștatelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, documente care se păstrează și se arhivează de către angajator și care nu au fost furnizate instanței de către societatea pârâtă.
Instanța a constatat totodată că în sprijinul susținerilor reclamantului este și adresa nr.7674 din 16.04.2013emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj, prin care s-a adus la cunoștința unui salariat din cadrul societății pârâte faptul că aceasta a înregistrat întârzieri în privința plății salariilor angajaților. Prin aceeași adresă s-a făcut cunoscut faptul că s-a trasat în sarcina . SRL o măsură cu caracter permanent ce vizează respectarea pe viitor a termenelor de plată a salariilor, termene reglementate printr-o clauză expresă prevăzută în contractele individuale ale salariaților.
La solicitările instanței pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici un înscris prin care să dovedească plata drepturilor salariale solicitate de reclamantul, deși sarcina probei revine în primul rând angajatorului conform dispozițiilor legale deși au fost formulate adrese în acest sens.
În atare situație, apar ca fiind credibile susținerile reclamantului cu privire la neplata drepturilor salariale, astfel că instanța a admis acțiunea în această privință și a obligat pârâta să plătească acestuia drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.03._13, conform contractului individual de muncă, sume majorate, indexate, actualizate până la data plății efective; să vireze contribuțiile legale aferente acestei perioade, la bugetul de stat; plata concediului medical aferent perioadei 09.05.2013 – 30.06.2013.
Cu privire la plata daunelor morale instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 253 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
Așadar, față de conținutul normativ al textului legal menționat pentru angajarea răspunderi patrimoniale a angajatorului trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite comisă de angajator, cauzarea unui prejudiciu material sau moral angajatului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția angajatorului.
În cauza de față, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii patrimoniale a angajatorului după cum se va arăta în continuare.
Astfel, tribunalul a reținut că angajatorul nu a luat toate măsurile necesare pentru asigurarea securității și sănătății în muncă, ceea ce a condus la îmbolnăvirea reclamantului.
Afecțiunile respective i-au produs acestuia suferințe fizice și psihice constând certificate medicale care se afla la dosarul cauzei filele 11-13, se consideră că reprezintă elemente rezonabile în acordarea într-un cuantum suficient de satisfăcător a daunelor morale solicitate care vor contribui la astfel la continuarea tratamentelor, reprezentând totodată o speranță în diminuarea efectelor negative ale acestor afecțiuni asupra sănătății sale.
Totodată prin neacordarea drepturilor salariale la timp, i s-a creat o stare de nesiguranță la locul de muncă și de stres.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta . SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta a criticat sentința sub aspectul acordării daunelor morale, arătând instanța trebuia să rețină că daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.
Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă.
Cum în cauza dedusă judecății, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, instanța trebuia să respingă capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
A solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în parte, în sensul respingerii cererii de acordare daune morale ca neîntemeiată.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtă.
Pârâta a depus răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii capătului de cerere privind daunele morale.
Apelul este fondat.
Criticile formulate de apelant vizează exclusiv soluția adoptată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale, astfel că instanța va examina legalitatea și temeinicia sentinței civile în limitele stabilite, în condițiile art. 477 Cod pr. civ.
Potrivit art. 253 Codul Muncii, așa cum a fost modificat prin Legea 237/2007, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Textul de lege mai sus menționat a reglementat în mod expres răspunderea angajatorului și pentru prejudiciile morale produse salariaților, în condițiile îndeplinirii cumulative a elementelor răspunderii civile contractuale, și anume: existența unui prejudiciu personal nepatrimonial produs salariatului prin fapta ilicită a angajatorului, legătura de cauzalitate între acestea, precum și vinovăția angajatorului, ca element subiectiv al acestei forme de răspundere.
În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei, în calitate de angajator, la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, ca urmare a afectării vieții sociale și profesionale prin neplata la scadență a drepturilor salariale cuvenite.
Prima instanță a examinat însă aspecte care nu au fost invocate și cu atât mai puțin dovedite de către reclamant, și anume producerea de suferințe fizice și psihice, probate în opinia instanței, prin certificatele medicale depuse la dosarul cauzei, concluzionând că angajatorul nu a luat toate măsurile necesare pentru asigurarea sănătății și securității la locul de muncă.
Or, prin cererea de acordare a daunelor morale nu s-a invocat o astfel de stare de fapt, certificatele medicale fiind depuse la dosarul cauzei în susținerea solicitării de acordare a indemnizației aferente concediului medical efectuat în perioada 9.05._13.
Reclamantul a pretins doar că prin privarea sa de drepturile salariale cuvenite, a fost lipsit de orice sursă de venit, cu toate că a prestat muncă în favoarea angajatorului, aflându-se în imposibilitatea de a duce o viață socială firească și de a-și îndeplini obligația de plată a pensiei de întreținere, fiind amenințat de creditor cu formularea unei plângeri penale.
Or, acordarea de daune morale este condiționată de producerea unui prejudiciu care trebuie dovedit, atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul întinderii acestuia, niciunul din aceste elemente neputând fi prezumat în speță, cu atât mai mult cu cât prejudiciul material a fost acoperit prin obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 1.03._13, sume majorate, indexate și actualizate până la data plății efective.
Nu s-a făcut dovada potrivit căreia creditorul obligației de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 3384/2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ ar fi făcut demersuri pe cale penală împotriva reclamantului, astfel încât acest aspect să-i fi provocat suferințe de ordin psihic sau să-l fi supus la stres emoțional. Simpla amenințare în acest sens nu poate fi considerată ca fiind aptă să producă traume psihice debitorului, mai ales în contextul în care acesta s-a aflat în imposibilitatea de a-și îndeplini obligația, fiind exclusă orice culpă a sa.
În aceste condiții, nu s-a dovedit că fapta ilicită culpabilă a angajatorului, constând în neplata la scadență a salariului ar fi produs consecințe păgubitoare de ordin nepatrimonial asupra salariatului, consecințe care încă să nu fi fost reparate, astfel încât să se impună antrenarea răspunderii angajatorului prin obligarea sa la plata de daune morale.
Acestea sunt considerentele pentru care se apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate de apelanta pârâtă, astfel că, potrivit art. 480 Cod pr. civ., se va admite apelul,se va schimba în parte sentința civilă, în sensul că se va respinge capătul de cerere având ca obiect daunele morale, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta S.C. T. 3 M. SRL, cu sediul în Tg-J.-Complex Meștesugăresc, Unirii, nr. 18-20 par, Județul GORJ, împotriva sentinței civile nr. 888/23.04.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant, R. F. A., cu domiciliul în Tg J., .. 6, ., ., Județul GORJ, având ca obiect drepturi bănești.
Schimbă în parte sentința civilă, în sensul că respinge capătul de cerere având ca obiect daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2014.
Președinte, L. B. | Judecător, O. C. G. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud.O.C.G.
Tehn.MC/4 ex./25.09.2014
j.f. T.M.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
