Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 05-06-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 7538/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2414/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. Ț.
Judecător M. M.
Grefier D. S. O.
x.x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatorul P. I., cu domiciliul în Sadova, județul D., împotriva sentinței civile nr. 7492/27.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. DE AMBULANȚĂ JUDETEAN D., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect „contestație decizie de concediere”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul contestator P. I., personal și asistat de avocat G. G. și consilier juridic B. M. pentru intimatul S. DE AMBULANȚĂ JUDETEAN D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, reprezentanta intimatului depune la dosar listele de inventariere pe perioada decembrie 2012, ianuarie – februarie – martie 2013.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, potrivit art. 482 raportat la art. 244 NCPC, constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Avocat G. G., pentru apelant, susține oral motivele invocate în cererea de apel, în raport de care, pune concluzii de admitere a apelului și de anulare a deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă cu consecința reintegrării pe postul deținut anterior, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic B. M., pentru intimat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului D., conform motivelor expuse în întâmpinare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Tribunalul D. prin sentința civilă nr.7492 de la 27.11.2013 a respins contestația formulată de contestatorul P. I. cu domiciliul în Sadova, nr 1.079, județul D. în contradictoriu cu intimatul S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN D., cu sediul în C., ., județul D..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În timpul realizării cercetării disciplinare a salariatului B. D., pentru fapta de sustragere de combustibil din ambulanța cu nr. de înmatriculare_, în ziua de 30.01.2012, s-a constatat că și contestatorul a săvârșit aceiași faptă, împreună cu colegul său, așa cum a rezultat din nota explicativă sin 28.02.2013 (fila 51).
Ca urmare, contestatorul a fost convocat în vederea cercetării aspectelor declarate de salariatul B. D. (fila 37).
La rândul său, prin nota explicativă dată la cercetarea disciplinară, contestatorul declara că "la sustragere a fost în curte, unde a fost și B. D. cu care îmi desfășor activitatea pe auto sanitara cu nr._ " (fila 48).
Prin procesul verbal din 06.03.2013 s-a reținut vinovăția celor doi salariați în săvârșirea faptei de sustragere a combustibilului din ambulanța aflată în gestionare și s-a propus sancționarea cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
A fost emisă decizia nr. 38/06.03.2013, prin care contestatorul P. I. a fost sancționat disciplinar, în temeiul art. 248 alin.1 lit. e Codul Muncii, cu desfacerea contractului de muncă.
Instanța a mai reținut că, potrivit propriilor apărări ale contestatorului formulate în susținerea contestației, acesta recunoaște că a acționat în vederea retragerii unei cantități de combustibil din rezervorul ambulanței. Contestatorul a considerat chiar că avea acest drept, întrucât plătise din banii proprii cantitatea respectivă de motorină.
Argumentul contestatorului nu poate fi reținut de instanță ca fiind exonerator de sancționare, nefiind în concordanță cu normele de disciplină a muncii, iar fapta sa reprezintă o încălcare a obligațiilor de serviciu prevăzute în fișa postului, având obligația de a alimenta autosanitara pe care o gestionează, inclusiv din punct de vedere al cantităților de combustibil. Interdicția de a scoate din rezervorul acesteia combustibil, chiar dacă nu este prevăzută în mod expres în fișa postului, are ca scop evitarea situațiilor în care autosanitarele nu ar putea fi folosite de oricare echipaj, în orice moment sau situație .
Prin specificul său, serviciul de ambulanță are obligația legală de a asigura continuitate în activitatea de acordare a asistenței medicale de urgență și a primului ajutor calificat populației – art. 8 din OMS 2011/_/2007. În acest sens, trebuie să se asigure că în orice moment autosanitarele sunt pregătite din punct de vedere tehnic pentru a interveni, inclusiv prin folosirea sa de către un alt echipaj decât cel care o folosește în mod uzual, pentru a asigura o intervenție imediată în cazurile de necesitate.
În situația în care contestatorul considera că este îndreptățit să recupereze suma plătită din banii proprii, se putea adresa cu o cerere către conducerea unității în acest sens și să găsească împreună soluții, în situația în care nu există o procedură specială pentru astfel de situații. Modul în care a acționat a creat, pe bună dreptate, suspiciuni cu privire la buna sa credință, cu atât mai mult cu cât a acționat astfel pentru a nu se "constata în plus la inventarul de la sfârșitul lunii" și, "datorită" acestui fapt a "hotărât ca acesta ( B. D.) să scoată un litru din rezervor" (fila 4 din cererea de chemare în judecată).
Or, sustragerea de carburant din ambulanță, mai ales din motivul menționat de contestator, reprezintă o faptă gravă, putând conduce la îngreunarea și întârzierea acordării asistenței medicale specifice prin intermediul acelei autosanitare.
Ca urmare, încălcarea acestei atribuții de serviciu poate avea urmări grave sau deosebit de grave și - prin ea însăși - este suficientă pentru a conduce la aplicarea sancțiunii disciplinare cea mai aspră, aceea a desfacerii contractului de muncă.
Instanța a constatat astfel că fapta reținută în sarcina contestatorului, aceea de a sustrage combustibil din rezervorul ambulanței deservite, constituie abatere disciplinară, prin săvârșirea ei salariatul încălcând atribuțiile înscrise în fișa postului, ceea ce atrage răspunderea sa disciplinară și, implicit, a sancțiunii aplicate de intimată.
Față de situația de fapt și de drept reținută, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul P. I. solicitând admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond, obligarea pârâtului la reîncadrarea pe funcția și postul deținut anterior, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada desfacerii contractului individual de muncă și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului a arătat că în timpul realizării cercetării disciplinare a salariatului B. D., pentru retragerea de combustibil din ambulanța cu nr. de înmatriculare_, în ziua de 30.01.2012, comisia a constatat că din nota explicativă a acestuia din 28.02.2013, că a participat și împreună cu colegul său. Ca urmare, a fost convocat în vederea cercetării prealabile a aspectelor declarate de salariatul B. D.. La rândul său, prin nota explicativă dată la cercetarea disciplinară, a declarat că „în timpul retragerii a fost în curte, unde a fost și B. D. cu care își desfășoară activitatea pe auto sanitara cu nr._ ”.
Arată că prin procesul-verbal din 06.03.2013 s-a reținut vinovăția în săvârșirea faptei de retragere a combustibilului din ambulanța aflată în gestionare și s-a propus sancționarea cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă. A fost emisă decizia nr. 38/06.03.2013, prin care a fost sancționat disciplinar, în temeiul art. 248 alin. 1 lit. e Codul Muncii, cu desfacerea contractului de muncă.
Mai arată că a recunoscut că a acționat în vederea retragerii unei cantități de combustibil din rezervorul ambulanței. A considerat ca avea acest drept, întrucât plătise din banii proprii o cantitate de motorină mai mare decât cea scoasă din rezervor.
Interdicția de a retrage din rezervorul autosanitarei combustibil, nu este prevăzuta în mod expres în fișa postului, neputând fi sancționat conform art. 248 din Codul Muncii, deoarece fapta nu constituie abatere disciplinară, art. 247 din Codul Muncii definind-o ca „faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".
Instanța de fond nu a reținut în niciun fel faptul că a făcut dovada că a alimentat autovehiculul cu 10 l de combustibil din fonduri proprii tocmai pentru a asigura o bună desfășurare a activității fi a evitării posibilității de a se deplasa la o intervenție și a exista pericolul lipsei combustibilului, ci din contră a fost sancționat invocându-se faptul căa sustras 2 l din rezervorul autovehiculului.
Instanța nu a reținut faptul că managerul societății a format o echipă care „fabrică" abateri ale persoanelor care nu fac parte din cercul de acoliți ai managerului, pentru ca acesta să dispună în mod abuziv și discreționar sancțiuni în funcție de persoanele care fac sau nu parte din anturajul său, acest fapt fiind de notorietate în mass-media.
Astfel atât el, cât și B. D. au mai fost sancționați abuziv dar introducând contestație împotriva deciziilor administratorului, instanța a admis contestațiile și a anulat aceste decizii.
Presupunând că fapta este considerată o abatere, acesta nu a avut nicio consecință, cu privire la desfășurarea normală a transporturilor pe aceasta perioadă, deoarece așa cum s-a și dovedit, cu ocazia inventarierii s-a constat faptul că erau în plus 2,5 L de motorină față de FAZ (fișa activității zilnice) pe această tură, fapt rezultat din motorina care a fost administrata din proprie inițiativă fiind asigurată continuitatea în activitatea de acordare a asistenței medicale de urgență și a primului ajutor.
Menționează faptul că la data săvârșirii faptei, nu era în tura de serviciu, fapt dovedit cu graficul de lucru.
Susține că s-a făcut dovada faptului că motorina a fost cumpărată din banii proprii, fapt ce reiese din nota explicativă a asistentei medicale ce a fost de serviciu pe această tură C. M., care a fost și martoră în acest proces.
Prin fișele de inventar s-a constatat că s-au respectat cotele de consum stabilite de conducerea societății și a existat chiar un plus de combustibil arată faptul că autosanitara era pregătită din punct de vedere tehnic pentru a interveni, inclusiv prin folosirea sa de către un alt echipaj decât cel care o folosește în mod uzual, pentru a asigura o intervenție imediată în cazurile de necesitate.
Având în vedere cele arătate mai sus, solicită admiterea apelului, anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă cu consecința reintegrării în postul deținut anterior.
S-a procedat la regularizarea cererii de apel,potrivit dispozițiilor art. XV din Legea nr. 2/2013.
Intimatul S. de Ambulanță D., la data de 14.02.2014, a depus întâmpinare, solicitând, în temeiul art.480 Cod pr.civilă, respingerea apelului.
Apelantul nu si-a dezvoltat criticile fata de hotărârea atacata in raport de toate motivele invocate care implicau argumentarea probelor pe care se bazează, nefiind suficienta o relatare a stării de fapt repetata la infinit.
Instanța de fond, analizând actele depuse la dosar si probele administrate, a apreciat in mod corect faptul ca apelantul a fost sancționat disciplinar in mod temeinic si legal, acesta încălcând dispozițiile prevăzute de Regulamentul intern al unității, precum si cele prevăzute in Fisa postului așa cum au fost menționate in decizia de sancționare nr. 38/06.03.2013.
Arată că în fapt, așa cum in mod corect a reținut si instanța de fond, in timpul cercetării disciplinare a salariatului Birsanu D. pentru fapta de sustragere de combustibil din rezervorul autosanitarei cu nr. de înmatriculare_ în ziua de 30.01.2013 s-a constatat ca si apelantul a săvârșit a aceeași faptă împreună cu colegul său, așa cum rezultă din nota explicativă nr.1287/28.02.2013 (fila 51 din dosarul de fond). Prin urmare, în cadrul ședinței de Comitet Director din data de 06.03.2013 s-a reținut vinovăția celor doi salariați în săvârșirea faptei de sustragere de carburant din ambulanța_ și s-a propus sancționarea cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Ulterior a fost emisă decizia nr.38/06.03.2013 prin care apelantul P. I. a fost sancționat în temeiul art.248 alin.1 lit.e Codul muncii cu desfacerea contractului de muncă.
Apreciază că instanța de fond in mod corect a reținut faptul ca potrivit propriilor apărări ale contestatorului formulate in susținerea contestației, acesta recunoaște că a acționat in vederea retragerii unei cantități de combustii din rezervorul ambulantei, considerând chiar ca avea acest drept întrucât plătise din bani proprii cantitatea respectivă de motorina. Insa acest argument nu a putut fi reținut de către instanța de fond ca fiind exonerator de sancționare, nefiind în concordanta cu normele de disciplina a muncii, iar fapta sa reprezintă o încălcare a obligațiilor de serviciu prevăzute in fisa post, având obligația de alimenta autosanitara inclusiv din punct de vederea al cantităților de motorină.
Interdicția de a scoate din rezervorul ambulantei combustibil are drept scop evitarea situațiilor in care autosanitarele nu ar putea fi folosite de oricare echipaj, in orice moment sau situație.
In ceea ce privește afirmația apelantului ca s-a făcut dovada faptului că motorina a fost cumpărata cu bani proprii, fapt rezultat din nota explicativă a asistentei C. P. este total nefondata.
Solicită să se observe în acest sens nota explicativa a doamnei asistente aflata la fila 60 din dosarul de fond, în acre aceasta precizează: „într-o duminica, în luna decembrie ambulantierul P. I. mi-a spus ca a alimentat pe bani - personal nu am văzut la ce pompa de alimentare si in ce fel a alimentat cu motorina ".
Așa cum si instanța de fond a reținut in mod corect, sustragerea de carburant din ambulanta, mai ales din motivul invocat de contestator si totodată neprobat, reprezintă o fapta grava, putând conduce la îngreunarea si întârzierea acordării asistenței medicale specifice prin intermediul autosanitarei_ .
Prin urmare, încălcarea acestei atribuții de serviciu poate avea urmări grave sau chiar deosebit de grave si prin ea însăși a fost suficienta pentru a conduce la aplicarea sancțiunii disciplinare cea mai aspra-aceea a desfacerii contractului de munca.
Așadar, instanța de fond apreciază in mod corect ca fiind temeinică și legală sancțiunea aplicată contestatorului așa cum a fost ea descrisa in decizia de sancționare nr. 38/06.03.2013.
Apelantul a depus răspuns la întâmpinare.
La data de 02.06.2015 apelantul a depus la dosar „note scrise” prin care a arătat în plus că prin sentința civilă nr. 7866/2013 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că B. D. este cel care „a mutat ambulanța cu nr. de înmatriculare DJ-08_EPE, 200 m lângă centrala termică a UMS Sadova și a fost surprins sustrăgând motorină din rezervorul ambulanței cu un furtun într-un bidon de plastic”.
În apel, atât apelantul cât și intimata au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, Curtea va reține că apelul este fondat, față de următoarele considerente.
Prin decizia nr. 38/06.03.2013, contestată în prezenta cauză, apelantul P. I. a fost sancționat disciplinar, în temeiul art. 248 alin.1 lit. e Codul Muncii, cu desfacerea contractului de muncă, reținându-se în sarcina acestuia faptul că la data de 30.01.2013 a sustras carburant auto din rezervorul ambulanței cu nr. de înmatriculare_ împreună cu B. D..
Contrar susținerilor apelantului din cuprinsul apelului, fapta constituie abatere disciplinară, fiind expres prevăzută de dispozițiile pct. 3 paragraful 1 lit. l și pct. 3 paragraful 2 lit. b din Regulamentul intern al societății pârâte.
De asemenea, în motivele de apel, apelantul a invocat omisiunea instanței de a analiza anumite aspecte legate de împrejurările comiterii abaterii disciplinare, în sensul că în prealabil alimentase ambulanței cu bani proprii, a mai fost sancționat abuziv de societate și deciziile de sancționare au fost anulate în instanță, la momentul comiterii faptei nu era în tura de serviciu iar fapta nu a produs nici o consecință.
Aspectele invocate nu pot constitui însă cauze de natură a-l exonera pe apelant de răspunderea disciplinară, în nici într-un caz nefiindu-i permis acestuia să retragă combustibil din rezervorul autosanitarei.
Împrejurările invocate pot constitui temei însă pentru reindividualizarea sancțiunii aplicate acestuia, în condițiile în care, potrivit art. 250 din Codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, gravitate care se apreciază în mod obligatoriu în funcție de criteriile legale prevăzute de acest text: împrejurările în care fapta a fost comisă; gradul de vinovăție a salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta
Dispozițiile legale mai sus menționate au ca preocupare dozarea sancțiunii, deoarece numai o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului activ educativ și preventiv al răspunderii. Prin urmare, sancțiunile se aplică gradual, în funcție de fapta comisă și de gradul de vinovăție al salariatului.
Prin prisma acestor criterii, va reține instanța că angajatorul a aplicat o măsură severă față de salariat, acesta având posibilitatea să aleagă o măsură mai moderată față de elementele concrete care stau la baza stabilirii unei sancțiuni disciplinare, așa cum prevăd dispozițiile art. 250 Codul muncii.
În acest sens, pe lângă împrejurările comiterii abaterii anterior menționate, prezintă relevanță și gradul concret de participare a apelantului la comiterea acesteia, în condițiile în care fapta a fost efectiv comisă de celălalt șofer al ambulanței, B. D., participarea apelantului fiind constatată în timpul cercetării disciplinare a acestuia, precum și faptul că aceasta nu a produs nici o consecință, activitatea de retragere a carburantului nefiind finalizată.
Referitor la comportarea apelantului anterior comiterii abaterii, va reține instanța că, deși potrivit mențiunilor din cuprinsul deciziei nr. 38/06.03.2013, acesta a mai fost sancționat anterior, prin deciziile de sancționare nr. 31/17.02.2012 și respectiv nr. 71/10.04.2012 ulterior, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, decizia de sancționare nr. 31/17.02.2012 a fost anulată prin sentința civilă nr. 3693/15.04._ a Tribunalului D..
De asemenea, va reține Curtea că prezintă relevanță sub acest aspect și împrejurarea că B. D., celălalt salariat al intimatei sancționat în aceleași împrejurări cu apelantul, a contestat de asemenea decizia de sancționare și, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, prin sentința nr. 7866/11.12.2013 a Tribunalului D., rămasă definitivă prin respingerea apelului pârâtei ca tardiv prin decizia nr. 1350/14.04.2014 a Curții de Apel C., s-a dispus înlocuirea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului individual de muncă cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
Susținerile apelantului în sensul că prin această sentință s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, participarea exclusivă a lui B. D. la comiterea faptei nu vor putea fi reținute, în considerentele sentinței făcându-se referire și la activitatea apelantului.
În același timp însă, din considerente de echitate, efectele acestei sentințe nu vor putea fi ignorate în condițiile în care, după cum s-a arătat mai sus, atât apelantul cât și B. D. au fost sancționați pentru fapta de sustragere de combustibil săvârșită împreună, în aceeași împrejurare.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 2 NCPC, Curtea va admite apelul și va schimba în totalitate sentința apelată, în sensul că va admite în parte contestația formulată de contestatorul P. I., va anulează decizia nr. 38 din 06.03.2013 emisă de intimată și va dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatorului cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de trei luni.
Potrivit dispozițiilor art. 80 alin. 1 și 2 din Codul muncii, va diispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și va obligă intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
Se va lua act că contestatorul nu solicită cheltuieli de judecată..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatorul P. I., cu domiciliul în Sadova, județul D., împotriva sentinței civile nr. 7492/27.11.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. DE AMBULANȚĂ JUDETEAN D., cu sediul în C., ., județul D..
Schimbă în tot sentința.
Admite în parte contestația formulată de contestatorul P. I...
Anulează decizia nr. 38 din 06.03.2013 emisă de intimată.
Dispune înlocuirea sancțiunii disciplinare a desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al contestatorului cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de trei luni.
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
Obligă intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
Ia act că contestatorul nu solicită cheltuieli de judecată.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2014.
Președinte, M. C. Ț. | Judecător, M. M. | |
Grefier, D. S. O. |
07.07.2014
Red.jud.M.C.Ț.
6 ex/AS
j.f.D.S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1675/2014. Curtea de Apel... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
