Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2701/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2701/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 4641/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2701
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - P. B.
Grefier: - D. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul D. A. cu domiciliul ales la Cabinet avocat B. T., C., ., ., . împotriva sentinței numărul 4927 din data de 19 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosartul numărul_, în contradictoriu cu pârâta S. C. MARFA SA BUCURESTI PRIN SUCURSALA BANAT - OLTENIA, cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței faptul că prin încheierea de ședință de la 20 noiembrie 2013, judecarea cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilort art. 411 alin.(1) pct. 2 teza I Cod procedură civilă, că potrivit referatului întocmit de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei fiind propusă perimarea, părțile fiind citate cu această mențiune.
Curtea, din oficiu, a invocat excepția perimării apelului în raport de dispozițiile art. 416 Cod procedură civilă, urmând ca acesta să fie luat în examinare sub aspectul excepției.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.4927 din 19 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a respins excepția prescripției invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul D. A., cu domiciliul procedural ales în C., .. 7, ., . - la cabinet avocat B. T., jud. D. împotriva pârâtei S. C. Marfă SA București - Sucursala C. Marfă BANAT OLTENIA SA, cu sediul în C., . A, jud. D., cu J_ .
În ceea ce privește excepția prescripției, analizată cu prioritate instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 268 al. 1 lit. c codul muncii, potrivit cărora, pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen în limita căruia a fost formulată acțiunea.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește salariul suplimentar pe anul 2009 și 2010, instanța a constatat că:
În conformitate cu art. 30 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități s-a prevăzut acordarea unui salariu suplimentar astfel: „pentru munca desfășurata in cursul unul an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei poate va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda si trimestrial, în baza hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor. In acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi echivalent cu un salariu de baza mediu lunar realizat. Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar in cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar".
Textul a fost preluat și de contractul colectiv încheiat la nivelul unității cu o modificare, sintagma "vor beneficia" fiind înlocuită de " poate primi" cu referire la personalul societății.
Din întregul text al art. 30 din ambele contracte colective rezultă însă o condiție pentru plata drepturilor solicitate, respectiv din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.
Reclamantul pretinde că în situația diferențelor ce rezultă din cele două texte ale contractelor colective se aplică direct dispoziția din contractul colectiv la nivel de grup de unități, dispoziția din contractul aplicabil la nivel de unitate fiind inferioară .
Sub acest aspect, instanța a apreciat că potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996 (în vigoare în perioada vizată în cererea de față) clauzele cuprinse în contractele negociate cu încălcarea dispozițiilor art. 8 din lege sunt lovite de nulitate care se constată la cererea părții interesate de către instanța competentă.
Astfel, în situația în care clauzele unui contract colectiv de muncă sunt considerate inferioare celor negociate în contractul colectiv încheiat la nivel superior, partea interesată poate cere în instanță să se constate nulitatea sa. După obținerea unei hotărâri în acest sens, trebuie demarată renegocierea clauzei, pe parcursul căreia clauzele anulate se înlocuiesc cu prevederile favorabile cuprinse în lege și/sau contractele colective de muncă, după caz.
Din coroborarea dispozițiilor prevăzute de art. 8 și art. 24 din Legea nr. 130/1990 rezultă, în opinia instanței, că doar în situația în care un anumit drept nu a fost prevăzut în contractul colectiv încheiat la nivel inferior sau nu există încheiat un astfel contract, se poate aplica direct dispoziția inclusă în contractul încheiat la nivel superior, nu și în situația în care această clauză există, dar nu este pusă în acord cu cea favorabilă salariatului. În această ultimă situație, așa cum prevede art. 24 din Legea nr. 130/1996, clauza trebuie mai întâi anulată de către instanța competentă .
Este adevărat că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 130/1996 clauzele negociate în contractele colective de muncă constituie legea părților, însă prioritate are contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate are prioritate fiind negociat de partenerii sociali conform specificului activității din fiecare unitate în parte.
În speță, partenerii sociali au negociat acordarea unui salariu suplimentar și a ajutoarelor de Paști, C. și Ziua Feroviarului prin inserarea unor clauze în acest sens în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Însă, tot în urma unei negocieri a ambilor parteneri sociali acordarea lor a fost condiționată de constituirea unor fonduri speciale (pentru salariul suplimentar) sau a de existența unui buget ( în cazul ajutoarelor aferente sărbătorilor menționate anterior).
În cazul ajutoarelor de Paști, C. și Ziua Feroviarului s-a menționat clar prin actele adiționale încheiate la contract colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate pentru anii 2009 și 2010 că nu se acordă (art. 64).
Instanța a apreciat că și aceste condiționări reprezintă "legea părților", cu atât mai mult cu cât clauzele respective puteau fi contestate în condițiile art. 24 din Legea nr. 130/1996, însă nu pot fi înlocuite direct de prevederile mai favorabile conținute de contractele colective încheiate la nivel superior .
De altfel și în art. 43 alin. 3 din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 " la nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere …și la al 13-lea salariu se stabilesc, în funcție de posibilități, printr-un regulament aprobat în acest sens de către comisia paritară din unitatea respectivă."
Ca urmare, în contextul în care pârâta nu a avut buget de venituri si cheltuieli si nu a avut venituri corespunzătoare acoperirii tuturor cheltuielilor, înregistrând pierderi în anii 2009, precum și plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, etc., s-a considerat că nu există obligația plații salariului suplimentar aferent solicitat de reclamant.
Cu privire la ajutoarele materiale de Paste, C. și Ziua Feroviarului pentru anii 2010, respectiv 2009 și 2010 așa cum s-a menționat și anterior, în actele adiționale încheiate la contractele colective de muncă la nivel de unitate aplicabile în 2009 și 2010 – în art. 64 – s-a convenit, că începând cu 01.01.2009 nu se mai acordă.
Așa cum s-a reținut constant în practica judiciară a tribunalului în soluționarea cererilor întemeiate pe aceleași dispoziții din contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și la nivel de ramură transporturi feroviare, în situația în care o societate economică constată că nu se poate încadra în buget și nu mai poate îndeplini obligațiile asumate prin CCM, aceasta are posibilitatea de a renegocia cu sindicatele contractele respective.
În aceste condiții s-a constatat că obligația pârâtei de a plăti ajutoarele materiale de Paste, C. și Ziua Feroviarului nu mai exista începând cu anul 2009 .
Cererea reclamantului privind plata primei de vacanță ( ajutor pentru recuperarea forței de muncă) instanța a constatat că este neîntemeiată întrucât, așa cum rezultă din statul de plată depus la dosar (fila 29) reclamantul a primit suma corespunzătoare, calculată în conformitate cu salariul negociat la nivel de unitate.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul D. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul este perimat.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 20 noiembrie 2013, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art.416 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părții, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art. 416 și urm. Cod procedură civilă, urmează a constata perimat apelul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul declarat de reclamantul D. A. cu domiciliul ales la Cabinet avocat B. T., C., ., ., . împotriva sentinței numărul 4927 din data de 19 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosartul numărul_, în contradictoriu cu pârâta S. C. MARFA SA BUCURESTI PRIN SUCURSALA BANAT - OLTENIA, cu sediul în C., ., județul D..
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2014.
Președinte, T. R. | Judecător, P. B. | |
Grefier, D. M. |
Red.jud.P.B.
Tehn.M.D. 4 ex./15.07.2014
Jud.fond: D.S.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... → |
|---|
