Contestaţie decizie de sancţionare. Hotărâre din 29-10-2014, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 15467/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3991
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
X.X.X
Pe rol, judecarea apelului declarat de intimata .-BUCURESTI, cu sediul în Bucuresti, .. 38, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2551 din 29 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare C. L., domiciliată în C., Bariera Vîlcii, nr. 91, județ D., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata contestatoare C. L., asistată de avocat C.B., lipsind apelanta pârâtă .-BUCURESTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal iar prin conținutul motivelor scrise, apelanta a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 411 al.1, pct.2 teza finală și art. 223 alin.3 Cod Procedură Civilă., după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra apelului:
Avocat C.B., pentru intimata contestatoare C. L., a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2551 din 29 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, s-a admis contestația formulată de contestatoarea C. L., în contradictoriu cu intimata . BUCUREȘTI.
S-a anulat decizia nr.G.1.c/73/07.11.2013 emisă de intimată.
A fost obligată intimată la 700 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea este angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată în funcția de inginer LL în cadrul Compartimentului resurse umane la societatea intimată. Conform fișei postului, contestatoarea are printre alte atribuții și "gestionarea activității de resurse umane în cadrul secției I. C. ", "asigură arhivarea documentelor de personal". Realizarea acestor atribuții implică colaborarea cu C. Organizare PP,SU,SSM care are ca atribuții "întocmirea fișelor de post pentru personalul cuprins în ștatul de funcții al secției I. C. și a atribuțiilor de serviciu ale personalului muncitor ,în colaborare cu fiecare compartiment al secției "(fila-19 ) .
Rezultă că, gestionarea dosarelor de personal,arhivarea documentelor de personal " este subsecventă activității de întocmire a fișelor de post pentru personalul cuprins în ștatul de funcții, atribuție care revine altui compartiment .Din înscrisurile depuse la dosar de către intimată a rezultat că la nivelul intimatei nu există o procedură internă care să reglementeze circuitul intern al documentelor .
Procedura privind comunicarea internă (fila-71)la punctele 5.81-5.12 cuprinde metodologia elaborării și avizării fișelor de post fără a descrie modalitatea în care după avizarea fișelor acestea sunt transmise Compartimentului resurse umane, în vederea arhivării de către contestatoare .Susținerea intimatei, conform căreia, contestatoarea avea obligația de a le obține, nu rezultă din fisa postului său .
Formularea generică a atribuțiilor postului contestatoarei se regăsește și in decizia de sancționare contestată. Astfel ,la rubrica descrierea faptei se menționează"nu a gestionat în mod corespunzător resursele umane și a încălcat prevederile legislației muncii în vigoare referitoare la existența fișelor de post "fără a se preciza în concret in ce a constat abaterea disciplinară ,data săvârșirii acesteia.
Dispunând de prerogativa disciplinară ,angajatorul are dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare dacă faptele săvârșite întrunesc condițiile abaterii disciplinare așa cum este definită de art.247alin.2. Verificarea acestor aspecte de către instanța de judecată este condiționată de menționarea în decizia de sancționare a acțiunii sau inacțiunii care constituie abatere disciplinară a vinovăției salariatului .
Deși, cercetarea disciplinară ,a vizat"aspectele prezentate de Poliția TF C. prin actul nr._/07.10.2013 " în decizia de sancționare nu se face nicio referire la acesta .Urmare a constatării săvârșirii unei infracțiunii ,organele de poliție au făcut verificări și la magazia de materiale a secției, constatând printre alte aspecte că A. G., angajat ca primitor distribuitor din anul 2001 nu are întocmită o fișă a postului .
Dar, fișa postului pentru A. G. a fost întocmită la data de19.07.2013 (fila-80), atribuția întocmirii revenind C. Organizare PP, SU, SSM, aspect menționat si în raportul de cercetare (fila-50). Arhivarea unui act presupune că acesta a fost înaintat ulterior întocmirii persoanelor care au această atribuție .
Cum intimata nu a respectat condițiile prevăzute de art. 252 alin 2 lit.a (descrierea faptei care constituie abatere disciplinară ) instanța a constatat întemeiată contestația formulată de C. L. și în consecință a admis-o, a anulat decizia nr.G.i.c/73/07.11.2013 .
În temeiul art.451 NCPC, instanța a obligat pe intimată la 700 lei cheltuieli de judecată către contestatoare .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata .-BUCURESTI, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că prin cererea de chemare în judecată precizată ulterior intimata a solicitat instanței de fond anularea Deciziei de sancționare disciplinară nr. G.l.c/73/07.11.2013.
Intimata apreciază că soluția instanței de fond este nelegală și vădit netemeinică, dând o interpretare greșită și parțială a probelor instrumentate în această cauză.
Din cuprinsul actului de sancționare rezultă fără echivoc că s-a decis aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute la art.35 lit.b din Codul Muncii. Pentru a dispune astfel s-a reținut că urmare a controlului efectuat s-a constatat că reclamanta a dat dovadă de pasivitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, mai exact nu a gestionat în mod corespunzător resursele umane la nivelul secției I. C. și a încălcat prevederile legislației muncii în vigoare referitoare la existența fișelor de post ca anexă la contractul individual de muncă al salariaților.
Se poate observa, așadar, că actul administrativ contestat a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor, susținerile contrare ale reclamantei cuprinse în acțiunea promovată fiind nefondate.
Considerațiile instanței de fond referitoare la inexistența unui circuit al documentelor nu trebuie să înlăture răspunderea disciplinara și să încurajeze salariații în neîndeplinirea obligațiilor ce le revin, astfel că în loc să verifice aspectele de legalitate ale actului administrativ de sancționare pe care le-a invocat atât prin scriptele depuse la dosar, prima instanță preia în considerentele sentinței apelate argumentări din motivarea cererii introductive a contestatoarei, prezentând totodată sub oformă denaturată și cele constatate prin raportul de cercetare disciplinară, ignorând în totalitate conținutul notei de relații, motivarea sentinței fiind realizată prin ridicarea la rang de veritate fără temei legitim a susținerilor salariatei sancționate.
Susține subscrisa că superficialitatea instanței de fond rezidă în faptul că nu evidențiază diligențele depuse de salariată pentru îndeplinirea atribuției chiar dacă instanța o califică ca fiind subsecventă îndeplinirii în prealabil a obligației de întocmire a fișelor de post de către alt departament și pentru acest motiv apreciază că o astfel de împrejurare nu exclude răspunderea disciplinară a reclamantei. Este cunoscut faptul că potrivit art.263 Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Îndeplinirea acestei obligații prezintă o formă continuă, întrucât comisia de cercetare a constatat că reclamanta nu deținea nici o fișă de post a salariaților Secției I. C. și de aceea nu pot fi acceptate aprecierile instanței de fond cum că în decizia de sancționare contestată se regăsește formularea generică a atribuțiilor postului contestatoarei.
In condițiile în care exista înscrisă o astfel de atribuție în fișa de post prima instanță ar fi putut să remarce pasivitatea salariatei în ceea ce privește gestionarea activității de resurse umane care reprezintă un aspect important cu implicații majore asupra bunei desfășurări a societății și totodată neîndeplinirea prevederilor art.17 alin.3 lit d din Codul Muncii.
Apelanta consideră că prima instanță a rezolvat destul de sumar cererea de chemare în judecată fără a uza pe deplin de rolul său activ pentru a oferi o justă soluționare a acțiunii promovată de intimata-reclamantă.
Pentru toate aceste considerații solicită examinarea cauzei sub toate aspectele și în consecința admiterea apelului declarat, modificarea hotărârii atacate, reținerea cauzei pentru continuarea judecații, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.466 și următoarele din Legea nr.134/2010.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în apel, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Contestatoarea intimată este angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată în funcția de inginer LL în cadrul compartimentului de resurse umane la societatea apelantă.
Prin decizia de sancționare disciplinară nr.G. 1.c/73/6.11.2013, emisă de ., C. a fost sancționată contestatoarea C. L. cu sancțiunea avertisment conform art.35 lit.b din Statutul Disciplinar al personalului din unitățile de transporturi,pentru gestionarea în mod necorespunzător a resurselor umane și încălcarea prevederilor legislației muncii în vigoare referitoare la existența fișelor de post ca anexă la contractul individual de muncă al salariaților.
Prin soluția adoptată, în mod corect a apreciat tribunalul că decizia de sancționare nu îndeplinește cerințele de legalitate prevăzute de art.252 alin.2 lit.a Codul muncii (descrierea faptei care constituie abatere disciplinară), astfel că a anulat sancțiunea aplicată.
Potrivit art.263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară având dreptul de a aplica potrivit legii sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabile, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici. În temeiul art.268 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, decizia cuprinde în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul interna sau contractul de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile,prevăzute de art.267 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea ; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată: f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din dispozițiile legale menționate și din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că decizia contestată concretizând o măsură disciplinară luată de angajator împotriva angajatului trebuia să fie deopotrivă legală și temeinică, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează asupra celor referitoare la temeinicia deciziei.
În baza pr0batorioului administrat în cauză, în special a deciziei de sancționare și a actelor care au stat la baza acesteia, în mod corect instanța de fond a constatat ca întemeiată cererea contestatoarei, decizia de concediere neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Reținând dispozițiile prevăzute de artt.268 alin.2 lit.a Codul muncii, Curtea constată că descrierea faptei care constituie abatere disciplinară trebuia făcută în mod concret și precis pentru a permite instanței să verifice temeinicia sancțiunii aplicate prin raportare la o faptă concretă și la obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă și regulamentul intern.
În ciuda acestui fapt, în decizia contestată angajatorul se limitează la o descriere extrem de generală a faptei imputate, fără a arăta în ce constă în concret gestionarea în mod necorespunzător a resurselor umane, respectiv întocmirea fișelor de post ca anexă a contractului de muncă.
Tribunalul a verificat atribuțiile ce-i incumbă contestatoarei conform fișei postului, respectiv gestionarea activității de resurse umane din cadrul secției I. și arhivarea documentelor de personal, atribuții ce implică colaborarea cu celelalte compartimente PP, SU, SSM, care au ca atribuții întocmirea fișelor de post pentru personalul cuprins în statul de funcții. În urma acestor verificări s-a constat de către tribunal că procedura internă care reglementează circuitul intern al dosarelor este deficitară și că arhivarea documentelor de personal este subsecventă activității de întocmire a fișelor de post pentru personalul cuprins în statul de funcții, întocmire care nu-i revine contestatoarei.
Totodată se constată că în decizia de sancționare nu este prevăzută data săvârșirii abaterii, deci aceasta nu a fost individualizată în timp pentru a se putea verifica respectarea dispozițiilor art.268 alin.1 Codul muncii referitoare la prescripția aplicării sancțiunii disciplinare.
Curtea constată că tribunalul a soluționat cauza pe excepția nulității absolute a deciziei de sancționare pentru nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art.252 alin.2 lit.a Codul muncii (lipsa descrierii faptei care constituie abatere disciplinară), situație în care apare de prisos cercetarea fondului cauzei, criticile formulate de apelantă având un conținut străin față de prevederile legale invocate.
Având în vedere aceste considerente, apreciindu-se că sentința este legală și temeinică, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimata .-BUCURESTI, cu sediul în Bucuresti, .. 38, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2551 din 29 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare C. L., domiciliată în C., Bariera Vîlcii, nr. 91, județ D., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2014.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M M.
Tehn.MC/4 ex.
Data red.10.11.2014
j.f. C.P.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Hotărâre din... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
