Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 969/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 969/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 3592/104/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 969
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul compus din:
Președinte: - P. B.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții C. L. AL M. SLATINA, P. M. SLATINA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ambii cu sediul în Slatina, ..1, județul O., împotriva sentinței civile numărul 1977 din data de 28 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O. în numele membrilor de sindicat A. M. Livioara, C. R., C. M., M. E., F. A., I. G., B. I., S. M., R. M., I. M., cu sediul în Slatina, .. 64B, județul O., cu pârâta GRĂDINIȚA CU P. NORMAL NR. 6 SLATINA, cu sediul în Slatina, ., ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat următoarele:
- apelul apare declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 215 din Legea nr. 62/2011;
- intimatul reclamant nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare în raport de dispozițiile art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă;
- apelanții pârâții C. L. AL M. SLATINA, P. M. SLATINA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, prin motivele apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă formulată de apelanții pârâții C. L. AL M. SLATINA, P. M. SLATINA - INSTITUȚIA PRIMARULUI prin motivele apel, și constatând cauza în stare de judecată, a reținut-o spre soluționare, trecând la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1977 din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. al mun. Slatina și P. mun. Slatina - Instituția Primarului.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul S. Învățământului Preuniversitar O., cu sediul în Slatina .. 64B, Jud. O., pentru membrii de sindicat: A. M. Livioara, C. R., C. M., M. E., F. A., I. G., B. I., S. M., R. M., I. M., în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu P. Normal nr. 6 Slatina, cu sediul în Slatina, ., ., ., pârâților C. L. al mun. Slatina și P. mun. Slatina - Instituția Primarului, ambii cu sediul în Slatina, .. 1, Jud. O..
Au fost obligați pârâții Grădinița cu P. Normal nr. 6 Slatina, C. L. al mun. Slatina și P. mun. Slatina - Instituția Primarului la plata dobânzii legale începând cu data de 15.07.2013 și până la data plății efective, aferente drepturilor bănești neachitate, așa cum rezultă din sentințele civile: 879/01.07.2010 și 1581/03.10.2011, pronunțate de Tribunalul O. în dosarele:_ și_ .
Prin sentințele civile definitive și irevocabile nr.: 879/01.07.2010, 1581/03.10.2011, pronunțate de Tribunalul O. în dosarele nr.:_ și_ pârâții au fost obligați la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 pentru aplicarea O G 15/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile L.221/2008, în perioada 01.10._09, actualizate în funcție de rata inflației.
Conform art. 166 alin. 4 Codul Muncii, ”întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”. Potrivit art. 161 din C.M., „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”.
Același act normativ, la art. 278 alin. 1, prevede: „dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute în prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile”.
În raport de data la care creanțele au devenit scadente, prezentul litigiu nu cade sub incidența noului cod civil (art. 1530 și următoarele din N.C.Civ.), astfel cum susține reclamantul, aplicabile în cauză fiind dispozițiile Codului civil vechi care reglementează efectele obligațiilor.
Astfel potrivit disp. art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și, în caz contrar, are dreptul la desdăunare, care, potrivit art. 1082 Cod civil, constă în daune interese pentru neexecutarea obligației sau întârzierea executării, chiar dacă debitorul nu este de rea-credință.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 1088 Cod civil potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă, dar nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”, dispoziția fiind prevăzută și anterior în art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
În raport de aceste dispoziții, s-a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză, în calitate de creditori, sunt beneficiarii acestor daune interese pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanțelor – dobânzi legale, care reprezintă beneficiul nerealizat.
Este adevărat că pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale, stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanții au titluri executorii, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanței, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titluri a fost eșalonată independent de voința lor, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
Aceasta nu înseamnă însă că aceste creanțe nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență, așa cum susțin pârâții, cu motivarea că în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen, că termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței, iar obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
În speță, nu este vorba de astfel de creanțe, întrucât creanțele au fost constatate prin hotărâri judecătorești, iar hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea conflictelor de muncă sunt definitive și executorii potrivit art. 289 din vechiul Cod al muncii, ceea ce conduce la concluzia că aceste creanțe, de la data pronunțării hotărârii au devenit certe, lichide și exigibile.
În condițiile în care, în speță, debitorul nu este de drept în întârziere (neaflându-se în nici una din ipotezele prevăzute de art. 1079 Cod civil) și nu este vorba de o creanță pentru care, după lege, să curgă dobânda de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 1088 alin. 2 Cod civil, aceste daune interese sunt datorate de la data când sunt solicitate prin cererea de chemare în judecată și nu de la data când creanța a devenit certă, lichidă și exigibilă (data la care sentințele au devenit executorii).
Prin urmare, daunele interese datorate constau în dobânda legală, care curge de la data punerii în întârziere, adică de la data formulării cererii de acordare a dobânzii.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâții C. L. AL M. SLATINA, P. M. SLATINA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a apreciat că instanța de fond in mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. Slatina si a Consiliului L. Slatina, ca neîntemeiată.
Obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținut de îndeplinirea propriei obligații, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatului legal urmărit, plata salariului.
Conform H.G. nr. 2192/2004, unitatea școlară era obligată să calculeze salariile personalului angajat și prin intermediul directorului să întocmească bugetul unității de învățământ, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
P. era obligat să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare, iar C. local era obligat să aprobe bugetul local pentru înaintarea spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Prin urmare, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, în condițiile art. 40 alin. 1 teza a II- a NCPC.
Drepturile de creanță solicitate de către reclamanți sunt drepturi accesorii celor de natură salarială. Astfel, debitor al obligației de plată a acestor drepturi nu poate fi decât cel în folosul căruia salariatul prestează munca sau angajatorul care l-a angajat pe salariat și cu care acesta are încheiat contract de muncă.
Prin urmare debitor al obligației de plată a drepturilor bănești solicitate nu poate fi decât angajatorul, respectiv unitatea școlară.
Calitatea procesuală pasivă, se analizează în cerința existenței unei identități între persoana pârâtului și persoana celui obligat în raportul de drept substanțial.
Ori, în cauză, Primarului M. Slatina si Consiliului L. Slatina, nu au atribuții specifice angajatorului în ceea ce privește asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești către personalul didactic, personalul didactic auxiliar și personalul nedidactic.
P. M. Slatina și C. L. al M. Slatina nu pot avea calitate procesuală pasivă, deoarece nu sunt angajatorii reclamanților, neavând atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora. Mai exact, între aceste instituții și personalul încadrat în unitățile de învățământ preuniversitar de stat nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, motiv pentru care nu există nici obligații din partea acestora cu privire la salarizare.
Așa cum a menționat și în întâmpinarea depusă la instanța de fond, este lipsită de temei legal solicitarea reclamanților privind plata dobânzii legale invocate și aceasta având în vedere existența celor două ordonanțe de urgență, O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar și O.U.G. nr. 45/2010, ambele ordonanțe având ca obiect acordarea drepturilor salariate personalului bugetar, prin care s-a dispus eșalonarea plătii drepturilor salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2012.
Astfel, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata acestor diferențe.
Consideră că în speță nu poate fi atrasă răspunderea debitorilor prin acordarea daunelor interese - moratorii sub forma dobânzii legale, pentru acoperirea prejudiciului cauzat creditorilor prin executarea parțială și eșalonată a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești, în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din ordonanță, sumele datorate se actualizează cu indicele prețurilor de consum la data plății, comunicat de Institutul Național de S..
Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres modalitatea de reparare a prejudiciului determinat de executarea cu întârziere, aceasta fiind reprezentată de actualizarea creanței.
O astfel de actualizare are în vedere data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie și data efectuării plății procentului stabilit prin ordonanță, astfel încât obligarea pârâților la plata dobânzii legale, alături de actualizarea creanței, ar reprezenta o dublă reparație a aceluiași prejudiciu încercat de creditori, determinat de întârzierea în executarea integrală și devalorizarea continuă a sumelor de bani.
În principiu, o creanță constatată printr-o hotărâre judecătorească este exigibilă la momentul la care aceasta devine executorie, fie prin învestirea cu formula executorie, fie prin recunoașterea acestui caracter ope legis. Din acest moment, creditorul poate cere debitorului executarea.
Însă, ca efect al termenelor legale suspensive stabilite în favoarea debitorilor prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, creditorii nu pot pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale de timp, nu curge nici dobânda penalizatoare, reprezentând daune - interese moratorii.
În plus, pentru antrenarea răspunderii contractuale a debitorilor sub forma obligării acestora la plata daunelor - interese moratorii, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile, adică trebuie făcută dovada existenței prejudiciului, a faptei ilicite, a vinovăției și a raportului de cauzalitate.
Existența prejudiciului este prezumată prin dispozițiile art. 1082 din Codul civil din anul 1864 (corespunzător art. 1530 din Codul civil din anul 2009), iar fapta ilicită constă în neexecutarea obligației.
În ceea ce privește vinovăția, în materia răspunderii contractuale pentru neexecutare, operează o prezumție de culpă a debitorului. Această prezumție poate fi înlăturată atunci când se dovedește existența unei cauze exoneratoare, precum cazul fortuit sau forța majoră. Ca atare, debitorul este obligat la plata despăgubirilor ori de câtre ori nu dovedește existența unei cauze străine care nu-i este imputabilă.
În cazul răspunderii contractuale, constituie caz fortuit o împrejurare de fapt, imprevizibilă și de neînlăturat care împiedică în mod obiectiv și fără nicio culpă din partea debitorului, executarea obligației.
Cauza străină exoneratoare de răspundere poate avea ca efect suspendarea temporară a executării obligației, ceea ce face ca debitorul să execute cu întârziere, fără a putea fi obligat la plata daunelor - interese pentru prejudiciul încercat de creditor din acest motiv.
S-a observat că instituțiile publice debitoare nu au refuzat executarea, ci au făcut aplicarea unui act normativ prin care s-a prevăzut plata eșalonată.
Această măsură legislativă, luată în contextul unui dezechilibru bugetar, reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și finalizarea procesului civil, iar această ingerință are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică și îndeplinește cerința unui raport rezonabil de proporționalitate cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că nu se neagă dreptul la executare, ci doar se stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere apreciată ca fiind rezonabilă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în cauza D. ș.a. vs. România.
În consecință, intervenția legiuitorului, printr-un act normativ, validat pe cale jurisprudențială de Curtea Constituțională și de instanța de contencios european, având ca efect eșalonarea plăților, constituie un caz fortuit ce exonerează debitorul de plata dobânzilor legale.
În concluzie, s-a considerat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, nu pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariate personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011 întrucât, pe de o parte, pentru trecut, executarea parțială, potrivit tranșelor de eșalonare nu reprezintă un fapt ilicit, iar pe de altă parte, pentru viitor, obligațiile de plată nu sunt ajunse la scadență, ca efect al moratoriului legal instituit prin actul normativ special.
Față de aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
În drept, și-au întemeiat prezenta pe prevederile 466 și următoarele din NCPCIV.
Apelul este fondat.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 Legea învățământului, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 538/2001 și modificate prin HG nr. 174/2003, HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt: unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
În baza acestor norme metodologice, fiecare instituție de învățământ are obligația să-și întocmească bugetul propriu ( art.8) .
Bugetele elaborate de instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale în baza de elaborare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale ( art. 16 ). După aprobarea legii bugetului de stat, C. Județean repartizează sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrației – teritoriale și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară, comunică bugetele aprobate conform legii, instituțiilor de învățământ și trezoreriilor la care acestea sunt arondate ( 18 ).
În raport de aceste prevederi legale, primarul are atribuția să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare iar consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, să îl comunice către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local vizează procedura de alocare a sumelor reprezentând drepturile salariale și este conferită de atribuțiile privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, astfel cum au fost ele reglementate de OG nr. 32/2001 care stabilește la art. XIII faptul că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ – teritoriale, conform dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Legea 84/1995. Așa cum se observă, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde in conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
Obligând atât unitatea de învățământ cât și C. L. să plătească reclamantei drepturile salariale, instanța de fond trebuia să aibă în vedere obligațiile legale distincte ce revin fiecăreia dintre pârâte astfel cum au fost mai sus descrise și nu obligarea recurentei la plata efectivă, materială a salariului.
Consiliului local îi revine obligația de a aloca sumele de bani după primirea lor de la bugetul de stat, iar nu de a le plăti efectiv.
În raport de aceste prevederi legale, se constată că are calitate procesuală pasivă în cauză C. L., doar în ce privește obligația de alocare a sumelor de bani, astfel că, apreciind ca fondat apelul, se va schimba sentința în parte în sensul că va fi obligat pârâtul C. L. al M. Slatina să aloce fondurile necesare plății drepturilor acordate. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții C. L. AL M. SLATINA, P. M. SLATINA - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ambii cu sediul în Slatina, ..1, județul O., împotriva sentinței civile numărul 1977 din data de 28 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul nr_, în contradictoriu cu reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O. în numele membrilor de sindicat A. M. Livioara, C. R., C. M., M. E., F. A., I. G., B. I., S. M., R. M., I. M., cu sediul în Slatina, .. 64B, județul O., cu pârâta GRĂDINIȚA CU P. NORMAL NR. 6 SLATINA, cu sediul în Slatina, ., ..2, ..
Schimbă sentința civilă nr. 1977 din data de 28 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ în parte.
Obligă pârâtul C. L. al M..Slatina să aloce fondurile necesare pății drepturilor acordate.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr.1977 din data de 28 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ .
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 martie 2014.
Președinte, P. B. | Judecător, T. R. | |
Grefier, S. C. |
Red.jud.P.B.
Tehn. M.D. 6 ex.
Jud.fond: O.M.P.
2.04.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 967/2014.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
