Acţiune în constatare. Decizia nr. 2225/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2225/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2225/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2225/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. L.
Judecător D. S.
Grefier N. A.
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta B. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al avocatului C. F. din C., ., nr. 52, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3630 din 11 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Ghercești, ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că, apelul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, cauza a fost suspendată la data de 09.12.2014 în temeiul art. 411 alin. 1 pct.1 Cod procedură civilă, la data de 02.04.2015 prin serviciul registratură apelanta reclamantă B. C. a depus o cerere de repunere pe rol a procesului, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 24.03.2014, reclamanta B. C. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 15.11._92 se încadrează în grupa a II-a de muncă și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 3630 din 11 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul D., s-a respins cererea formulata de reclamanta B. C. in contradictoriu cu parata ..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a constatat și reținut următoarele aspecte:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte ..A. cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția de electrician, desfășurând activitate în atelierul Armament, în perioada 15.11._92, așa cum rezultă din carnetul de muncă și din întâmpinarea pârâtei.
Din actele dosarului și din depoziția martorului rezultă că activitatea reclamantei a constat in operații de executare a instalației electrice la produsele de armament, presupunând confecționarea instalației electrice, verificarea acesteia, montarea instalației pe avion, proba de aruncare a armamentului cu avionul la sol si in zbor. Activitatea se desfășura in condiții de zgomot si stres, existând riscul sa explodeze, dovada fiind faptul ca in 1997 a survenit un accident in timpul armării unui ejector, cauzând moartea a 16 persoane.
In ceea ce privește operațiile făcute de reclamanta pentru confecționarea instalației, acestea cuprindeau - măsurători, debitări, inscripționări si lipiri de fire. In plus operațiile făcute de reclamanta la scaunul de catapultare presupuneau un stres ridicat si atenție sporita.
Reclamanta si-a întemeiat cererea de dispozițiile Ordinului 50/1990 anexa II, pct. 129 alin 3, 4 si 130.
In pct. 129 alin 3 si 4 din Ordinul 50/1990 anexa II sunt cuprinse activitățile de recepție prin trageri a armamentului după executarea reparațiilor capitale, executarea experimentărilor si recepției prin trageri a armamentului, precum si executarea tragerilor de reglaj in poligoane specializate si de experiența. Reparația si întreținerea instalațiilor de catapultare.
Pct. 130 din anexa II a Ordinului 50/1990 prevede încadrarea în grupa a II a pentru ,,Personalul care manipulează si transporta substanțe explozibile".
Instanța a constatat că activitatea reclamantei așa cum a fost descrisă de aceasta în acțiune și confirmată de martoră în declarația sa nu se încadrează în prevederile articolelor menționate mai sus, deoarece nu sunt specifice muncii unui electrician. Activitățile menționate în punctele 129, 130 sunt specifice altor funcții și erau îndeplinite de alți salariați.
Astfel Ordinul 50/1990 condiționa acordarea grupei a II a pentru activitatea de recepție prin trageri a armamentului după executarea reparațiilor capitale, executarea experimentărilor si recepției prin trageri a armamentului precum si executarea tragerilor de reglaj in poligoane specializate si de experiența.
Din declarația martorului audiat a rezultat ca reclamanta lucra si la scaunul de catapultare, dar ca activitate sporadica, care nu era constanta, . din timpul de lucru zilnic, care nu acoperă procentul de 70% necesar pentru încadrarea în grupa II a de muncă.
Prin probele administrate in cauza de reclamanta, nu s-a făcut dovada ca aceasta in activitatea sa făcea operații de manipulare si transport al substanțelor explozibile, operații care erau executate in fapt de alți salariați.
Chiar dacă salariații au aceleași funcții și ar realiza unele activități similare sau identice, natura meseriei lor, a activității efectiv depuse în exercitarea atribuției de serviciu - este diferită, realizându-se în condiții de muncă diferite și în perioade de timp diferite. Tocmai de aceea a fost impusă efectuarea procedurilor specifice de încadrare în grupele superioare de muncă, pentru identificarea acestor factori, funcție de care s-a hotărât încadrarea în grupe fie a locului, fie a activității, fie a funcției.
Reclamanta nu a dovedit nici faptul ca exista un regim discriminatoriu prin acordare grupelor superioare de activitatea de către unitate si nici de către instanțele judecătorești pentru alți angajați ai unității parate, are au prestat același fel de munca si in aceleași condiții.
Din cele expuse raportat la prevederile legale incidente, reiese că activitatea desfășurată de către reclamanta nu se încadrează in pct.129 alin 3 Anexa II Ordinul 50/1990 si nici pct. 130 din Anexa II la Ordinul nr. 50/1990, iar in ceea ce privește activitatea de reparații si întreținere a instalațiilor de catapultare făcuta de reclamanta conform pct.129 alin 4, din anexa II ordinul 50/1990 nu s-a făcut dovada procentului de 70% din timpul efectiv lucrat pentru aceasta activitate conform art. 9 din ordinul 50/1990, instanța respingând cererea.
In ceea ce privește cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecata făcuta de reclamanta prin acțiunea introductiva, instanța a respins-o având in vedere principiul de drept ,,accesorium sequitur principale" ca urmare a respingerii cererii principale.
În aceste condiții, instanța a respins cererea așa cum a fost formulata
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Consideră că în mod greșit Tribunalul D. i-a respins cererea, soluția neîntemeindu-se pe probe.
A menționat că aspectele relatate de reclamantă nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit dispozițiilor art. 272 din Codul Muncii.
Așa cum a arătat în răspunsul la întâmpinare, pârâta a arătat doar că activitatea desfășurată de reclamantă nu este prevăzută ca activitate de grupa a II a de muncă în Ordinul 50/1990, fără să aducă vreo dovada în acest sens.
Din contră, precizează reclamanta, a depus la dosarul cauzei Lista locurilor de muncă ce se încadrează în grupele I și II de muncă, pe care pârâta nu a contestat-o, însă instanța nu a ținut cont de ea. Potrivit acestei liste, locul de muncă în care reclamanta și-a desfășurat activitatea se încadrează în condiții de grupa a II a de muncă și activitățile desfășurate de aceasta sunt prevăzute de pct. 129 alin. 3 și 4 și pct. 130 din anexa II la Ordinul 50/1990.
A mai menționat că instanța a apreciat că activitatea reclamantei, așa cum a fost descrisă în acțiune și confirmată de martor în declarația sa, nu se încadrează în prevederile articolelor menționate, deoarece "nu sunt specifice muncii unui electrician. Activitățile menționate în punctele 129, 130 sunt specifice altor funcții și erau îndeplinite de alți salariați".
Instanța nu a precizat care sunt dovezile ce au condus-o la această concluzie, atâta vreme cât pârâta nu a adus dovezi în acest sens.
Este eronată această concluzie și ea nu se bazează pe nici-o probă.
A mai menționat că, așa cum a arătat în cererea de chemare în judecată și cum rezultă din declarația martorului, activitățile desfășurate de reclamantă au fost cele prevăzute de pct. 129 alin.3 și 4 și pct. 130 din anexa II la Ordinul 50/1990, respectiv activități de recepție prin trageri a armamentului după executarea reparațiilor capitale, executarea experimentărilor și recepției prin trageri a armamentului, reparația și întreținerea instalației de catapultare precum și manipularea și transportul substanțelor explozive.
Consideră că instanța trebuia să aibă în vedere că locul de muncă în care și-a desfășurat efectiv activitatea a fost unul cu condiții deosebite de muncă așa cum a fost prevăzut de pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990.
Potrivit acestor prevederi: "Nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face (...) ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective ( nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)
Reclamanta a precizat că a făcut dovada că și-a desfășurat activitatea în condițiile descrise mai sus iar pârâta nu a făcut dovada contrară.
Din declarația martorului rezultă că activitățile desfășurate de aceasta au constat în "confecționarea instalației electrice, verificarea acesteia, montarea instalației pe avion, proba de aruncare a armamentului cu avionul la sol și în zbor."
Deși pârâta nu a făcut dovada contrară celor susținute de martor, instanța a ignorat aceasta declarație.
Așa cum a precizat și cum rezultă și din declarația martorului audiat, riscul deosebit de explozie s-a manifestat în anul 1997 când a avut loc accidentul ce a cauzat decesul unui număr de 16 persoane, colegi de-ai reclamantei, printre care și electricieni.
Menționează că în data de 10 iulie 1997 când a avut loc explozia, era programată să participe la recepția prin trageri a armamentului, însă s-a învoit și a fost înlocuită de un alt electrician ( V. S.) care a decedat.
Pericolul deosebit de explozie era permanent pentru toți salariații aflați la locul de muncă în atelierul "Armament" cât și pe poligon la recepția prin trageri a armamentului.
Precizează că și scaunul de catapultare pentru care efectua instalația, reparația și întreținerea, era amplasat în aceeași incintă - atelierul Armament.
Prin urmare, consideră că instanța a concluzionat greșit că activitatea la scaunul de catapultare era "sporadică" nefiind îndeplinită condiția de a lucra minim 70 % din timpul de lucru.
Tot programul de lucru, și de cele mai multe ori și ore suplimentare, a lucrat în condiții de risc deosebit de explozie și a desfășurat activitățile prevăzute de pct. 129 alin.3 și 4 și 130, anexa II din Ordinul 50/1990.
Pentru motivele expuse, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii, să se constate încadrarea reclamantei în grupa II de muncă și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care să ateste această situație pentru perioada 15.11._92 în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat potrivit dispozițiilor Ordinului 50/1990, anexa II, pct. 129 alin.3 și 4 și pct. 130 coroborate cu dispozițiile pct.3, în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă ., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca temeinică și legală
Examinând sentința apelată, Curtea apreciază apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Până la data de 01.04.2001, deci inclusiv pentru perioada dedusă judecății, solicitată de reclamantă în acțiune, încadrarea activității în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului nr. 50/1990, completat și modificat.
Meseria pe care a avut-o apelanta în această perioadă a fost de electrician.
Potrivit art. 2 din Ordinul nr. 50/1990, in grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr. 2.
Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în Anexele nr. 1 și 2., ordinul instituind principiul legalității grupelor de munca, in sensul ca activitățile, locurile de munca si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind sa fie cuprinse expres in norme specifice domeniului.
Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupa a II a de muncă, personalul în activitate - muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlorii tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la O.50/1990 sau
- sa își fi desfasurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de muncă, in situatia personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție
- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depășeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă.
- sa fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Rezultă că încadrarea in grupele de munca se realiza fie direct ca urmare a regăsirii in una din situațiile cuprinse in anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii in situații din cele prevăzute in anexe.
Astfel, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate - muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexa II”.
Astfel, dacă anexa încadrează în grupe de muncă anumite locuri de muncă, atunci personalul care lucrează efectiv în acele locuri de muncă beneficiază de grupe de muncă.
Dacă însă anexele încadrează în grupe de muncă anumite „activități”, atunci se încadrează în grupa respectivă de muncă personalul care desfășoară efectiv acele activități, nu și alți salariați care ar lucra în preajma celor ale căror activități se încadrează în grupe superioare de muncă.
Prin decizia 790 /2.07.1990 angajatorul a nominalizat locurile de muncă ce se încadrează în grupa a II a de muncă la pct 23 fiind menționată activitatea de recepție prin trageri a armamentului după executarea reparațiilor capitale ,invocată de reclamanta apelantă.
Cum în cazul de față, respectiv pct. 129 Anexa nr. 2 din Ordinul nr. 50/1990, încadrarea în grupa a II-a de muncă este determinată de tipul concret de activitate, iar reclamanta nu a desfășurat activitatea respectivă, atunci nu îi sunt aplicabile dispozițiile din Ordinul nr. 50 / 1990.
Astfel reclamanta apelantă nu a dovedit că a făcut parte din personalul care a executat recepția prin trageri a armamentului ,acest aspect nerezultând nici din declarația martorei audiată în cauză nici din celelalte înscrisuri depuse la dosar.
În soluționarea litigiilor ce au ca obiect încadrarea unei activități ca fiind desfășurată în grupa superioară de muncă prezintă relevanță și timpul în care activitatea respectivă a fost desfășurată în condițiile specifice grupei de muncă respective.
Toate aceste aspecte pot rezulta din contractul de muncă al salariatului, din statele de salarii sau alte documente din dosarul de personal care atestă activitatea desfășurată de fiecare salariat ,înscrisuri care nu au fost solicitate de către reclamantă pentru a fi prezentate în instanță de către angajator,nici în faza de judecată a apelului ,nici în primul ciclu procesual.
Curtea reține de asemenea că potrivit pct.15 Ordinul 50/1990 dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupa I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă ,înregistrarea acestor activități fiind obligatorie conform Decretului 92/1976 privind carnetul de muncă.
În carnetul de muncă al reclamantei apelante se constată că nu este consemnată desfășurarea unei activități în condiții de grupă superioară.
Față de toate aceste considerente ,Curtea constatând că prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală,în baza art.480 al.1 Cod procedură civilă urmează să respingă apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta B. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al avocatului C. F. din C., ., nr. 52, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3630 din 11 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în Ghercești, ., jud. D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015.
Președinte, L. M. L. | Judecător, D. S. | |
Grefier, N. A. |
Red. Jud. L.M.L./12.05.2015
Tehnored. N.A./4 ex.
J. f. C. D.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr.... → |
|---|
