Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 2205/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2205/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 2205/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2205
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. L. B.
Judecător M. L.
Grefier M. V. A.
***************************
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă R. S., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av.B. C. din C., . nr. 25, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 1049 din 27.02. 2015, pronunțată de Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. Județean de Urgență C.,cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, iar prin conținutul întâmpinării se solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.3 Cod procedură civilă, după care;
În baza art. art. 482 Cod de procedură civilă raportat la art. 394 Cod de procedură civilă, Curtea a constată încheiată cercetarea procesului și a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin sentința civilă nr. 1049 din 27.02. 2015 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta R. S., în contradictoriu cu pârâtul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtei în funcția de infirmieră în baza unui contract individual de munca pe durata nedeterminată, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar.
Prin demersul său judiciar a solicitat obligarea pârâtului la plata prejudiciului constând în diferența dintre salariul lunar brut calculat prin luarea în considerare a salariului de bază în cuantum de 850 lei lunar pentru intervalul 01 01_14 și 900 lei lunar pentru intervalul 01 07 2014- data pronunțării hotărârii judecătorești, la care să fie adăugate sporurile cuvenite și acordate în procentul ce va fi aplicat pe cuantumul salariului de bază menționat, și salariul lunar brut diminuat ce i-a fost acordat
Potrivit art 164 Codul muncii :"(1)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabilește prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor și a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe țară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.(2)Angajatorul nu poate negocia și stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe țară.(3)Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate să își desfășoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excepția grevei.(4)Salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este adus la cunoștința salariaților prin grija angajatorului."
În raportul reuniunii experților convocați de Consiliul de Administrație al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) s-a stabilit că prin salariu minim se înțelege nivelul de remunerație sub care nu va putea coborî nici în drept, nici în fapt, indiferent de modul său de calcul.
Este salariul care, în fiecare țară, are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunii penale sau a altor sancțiuni specifice, salariul minim fiind considerat ca suficient pentru satisfacerea necesitaților vitale de alimente, îmbrăcăminte educație etc ale salariaților.
În cazul în care prin diverse acte normative se acordă anumite drepturi prin raportare la salariul minim brut pe țară garantat în plată, este avut în vedere salariul stabilit prin hotărârea guvernului, nu cel stabilit eventual prin contracte colective de muncă ca salariu minim brut pe unitate.
Din analiza acestui text de lege rezultă că nu există identitate între acesta și salariul de bază stabilit în condițiile Legii nr. 330/2009, nr.284/2010, nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice față de care să se calculeze sporul de vechime al salariatului.
Legislația muncii interzice ca salariul brut lunar să fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară, iar nu ca salariul de bază să nu fie mai mic decât salariul minim brut garantat pe țară.
Pe de altă parte nicio dispoziție legală nu obligă angajatorul să stabilească salariul de bază egal cu salariul minim brut pe țară și la acesta să adauge apoi sporurile cuvenite.
Salariul de bază se stabilește în conformitate cu prevederile legale în materia salarizării personalului bugetar, prevederi pe care pârâta le-a respectat.
Începând cu anul 2010, urmare a reîncadrării personalului potrivit Legii-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salariul de bază a fost stabilit corespunzător funcției, egal cu cel din luna decembrie 2009 și a inclus și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 la lege.
Astfel, potrivit Notei din anexa II/2 "în coeficientul prevăzut în coloana "Bază" sunt cuprinse: sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate, pentru toate categoriile de personal din sistemul sanitar care au beneficiat în anul 2009 de acestea."
Potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 „ în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."
Deci potrivit anexei nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 și art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 sporul de vechime în muncă, salariul de merit, sporul de prevenție și cuantumul lunar aferent primelor de stabilitate reprezintă elemente ale sistemului de salarizare incluse în cuprinsul salariului de bază.
Prin O.U.G.nr. 19/2012 și O.U.G. nr. 84/2012 și respectiv O.U.G. nr. 103/2013 nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2013 - 2014.
Pentru anul 2014, potrivit prevederilor art.1 alin.(l) și (2) din O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice de menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr.284/2010.
În conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
-A. 1 "În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare."
-A. 2 "În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
În consecință, în raport de succesiunea actelor normative enunțate și de prevederile acestora, nu se poate reține susținerea reclamantului în sensul că pârâtul nu a avut justificare legală cu privire la modul de calcul al salariului aferent anului 2014 .
În ceea ce privește salariul minim brut garantat pe tara, pentru perioada dedusă judecății
se aplică prevederile HG nr. 871/2013 care stabilesc acest salariu după cum urmează:
- 1 ianuarie 2014 - 850 lei lunar pentru un program complet de lucru de 168 ore in medie pe anul 2014 reprezentând 5,059 lei/ora;
- 1 iulie 2014 – 900 lei lunar pentru un program complet de 168 ore în medie pe lună în anul 2014 reprezentând 5,357 lei/ ora.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că pârâtul a respectat cerința ca valoarea salariului brut lunar să nu fie sub nivelul salariului de baza minim brut pe țară stabilit prin hotărârea de guvern mai sus enunțată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept prezentate, instanța a constatat că pârâtul nu a produs reclamantei prejudiciul invocat de aceasta, astfel că a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceasta a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a făcut deosebire dintre salariul brut și salariul de bază, așa cum este reglementată potrivit art.160 din Codul muncii.
Că în timp au există derogări de la dispozițiile din art.160 Codul muncii și art.12 din Legea nr.284/2010 prevăzute în mod expres în contextul crizei economice, însă aceste derogări în anul 2014 nu și-au mai produs efecte deoarece actele normative și anume Legea nr.330/2009 și Legea 285/2010 nu mai erau în vigoare, iar prin aplicarea în continuare a acestor legi instanța a acceptat în mod nelegal ultraactivitatea legii.
O altă critică se referă la interpretarea greșită a textelor de lege potrivit cărora la cuantumul salariului de bază ca o componentă distinctă a salariului brut trebuia să i se asocieze condiția respectării cuantumului salariului de bază minim brut pe țară.
În aceste sens apelanta a arătat că motivarea instanței de fond privind aplicarea prevederilor art.1 din O.U.G. nr.103/2013 nu este aplicabilă speței în cauză potrivit argumentelor redate în extenso.
Într-o ultimă critică apelantul a arătat că prevederile art.164 alin.3 din Codul muncii nu contrazic prevederile alin.2 deoarece atunci când salariatul nu beneficiază de sporuri, indemnizații, salariul de bază reprezintă salariul brut.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale în vigoare în materia salarizării personalului.
Distincția dintre salariul de bază și salariul brut făcută de apelant nu își are aplicabilitate în speță, deoarece potrivit art.1 alin. (5) din Legea nr.285/2010 în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/ salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii nr.330/2009 cu modificările ulterioare făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate potrivit O.U.G. nr.1/2010.
Sporurile stabilite prin lege sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr.330/2009 și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Din interpretarea corectă a acestor dispoziții rezultă că angajatorul și-a respectat obligația de plată a drepturilor salariale în conformitate cu legislația specială specifică domeniului de activitate, astfel că susținerea apelantei nu sunt corecte.
Deși Legea-cadru 330/2009 a fost abrogată prin Legea nr.285/2010, aceasta din urmă preia o . dispoziții din vechea lege, astfel că aceasta își produce efecte în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor aplicabile în speță dedusă judecății fără ca prin aceasta instanța să facă o aplicare a principiului ultraactivității, astfel că în prezent salariul de bază este egal cu salariul din grilă calculat după aplicarea Legea-cadru 284/2010 la care se adaugă sporul de vechime, sporul de prevenție, cuantumul lunar al primei de stabilitate.
Așa cum rezultă din Anexa nr.II/2 din Legea nr.330/2009, sporul de vechime, sporul de prevenție și cuantumul lunar al primei de stabilite sunt incluse în cuprinsul salariului de bază așa cum prevede în mod expres art.1 alin.(5) din Legea nr.285/2010.
Luând în calcul și H.G. nr.871/2013 alin. (1) și (2) rezultă că legiuitorul a stabilit un prag minim pentru salariul de bază de 850 lei în prima jumătate a anului 2014 și 900 lei în cealaltă jumătate, astfel că salariul de bază minim brut în plată stabilit la 1 aprilie 2014, este salariul de bază care include și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 din Legea cadru nr.330/2009 și anume sporul de vechime, sporul de prevenție și cuantumul lunar al primei de stabilite.
Începând cu anul 2010 prin reîncadrarea personalului din sistemul sanitar potrivit Legii cadru nr. 330/2009, salariul de bază este cel corespunzător funcției din luna decembrie 2009 și include și celelalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute în Nota din Anexa II/2 din Legea – cadru nr. 330/2009.
De aici rezultă că salariul de bază calculat începând cu data de 1 ianuarie 2014 de care a beneficiat apelantul contestator este peste pragul minim stabilit de către legiuitor care de altfel corespunde și cu punctul de vedere al Ministerului Sănătății prevăzut în adresa_/2014.
Din aceste considerente rezultă că motivele invocate de apelant cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în vigoare privind salarizarea personalului de la S. C. de Urgență C. sunt neîntemeiate, astfel că apelul urmează să fie respins ca nefondat în baza art.480 alin.(1 )C. pr.civ., păstrându-se sentința ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă R. S., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av.B. C. din C., . nr. 25, ..1, ., împotriva sentinței civile nr. 1049 din 27.02. 2015, pronunțată de Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. C. Județean de Urgență C.,cu sediul în C., ., jud. D., având ca obiect drepturi bănești.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Mai 2015
Președinte, L. L. B. | Judecător, M. L. | |
Grefier, M. V. A. |
Red.jud. M.L.
Jud.fond M.V.
Tehnored. A.G./2ex.
Data 12.05.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Decizia nr. 2178/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2225/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
