Acţiune în constatare. Decizia nr. 3966/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3966/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 490/63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3966
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul N. M., domiciliat în C., .. 97, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1999/28.04.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în C., ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat P. G., pentru apelantul reclamant N. M., lipsind intimata pârâtă .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- apelul a fost declarat și motivat în termenul legal; este nesemnat de către apărătorul apelantului reclamant care a redactat motivele de apel.
- intimata pârâtă . depus la dosar întâmpinare, la data de 02.09.2015, după care;
Avocat P. G., pentru apelantul reclamant N. M., a procedat la semnarea cererii de apel, trimisă prin email, suplinindu-se, astfel, lipsa semnăturii, potrivit dispozițiilor art. 470 alin. 3, raportat la art. 196 alin. 2 Cod procedură civilă.
A arătat că apelantul reclamant înțelege să renunțe la judecata acțiunii, depunând o cerere scrisă în acest sens.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra apelului, în raport de cererea de renunțare la judecata acțiunii formulată de apelantul reclamant.
Avocat P. G., pentru apelantul reclamant N. M., a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată, cu consecința anulării sentinței civile pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra apelului de față:
La data de 20.01.2015 reclamantul N. M. a chemat în judecată pe pârâta . ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioadele 11.07._75, 22.02._01 în funcția de frezor Secția a II a uzina veche secția sculărie anexa II, pct.26,34 si 160 precum si Ordinul 125/ 1990 anexa 2 pct.1, în procent de 100%, și să fie obligată pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în acest sens.
Prin sentința nr.1999 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. M., domiciliat în C. .. 97, . . în contradictoriu cu pârâtul . în C., . 80 jud D..
Dispozițiile referitoare la prescripție au caracter imperativ și drept urmare pot fi invocate oricând, de oricine și în orice stadiu procesual al judecății, aceeași concluzie reieșind si din Decizia in interesul legii nr. 1/2014, care a statuat ca " În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."
Pentru a soluționa insa aceasta excepție se impune ca instanța să stabilească cu prioritate natura juridică a acțiunii, deoarece de aceasta depinde corecta dezlegare a excepției invocate din oficiu, întrucât potrivit disp.art.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Instanța are obligația de a face aceasta analiza si în virtutea prevederilor art.22 Cod procedură civilă, care instituie obligația de a da calificarea corectă cererii deduse judecății în funcție de conținutul său și nu de denumirea dată de parte.
Criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea caracterului patrimonial sau nepatrimonial al unei acțiuni au fost stabilite de instanța suprema prin Decizia in interesul legii nr. 32/2008.
De asemenea, Tribunalul a avut în vedere faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 100 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "persoanele care au desfășurat activități in locuri de munca încadrate in grupele I si a II-a de munca, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități in locuri de munca încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de munca, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate in perioadele respective, după cum urmează:
a) cu 25% pentru perioadele in care au desfășurat activități in locuri încadrate in grupa a II-a de munca, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri de munca încadrate in condiții deosebite, potrivit legii;
b) cu 50% pentru perioadele in care au desfășurat activități in locuri încadrate in grupa I de munca, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri de munca încadrate in condiții speciale, potrivit legii;
c) cu 50% pentru perioadele in care au desfășurat activități in locuri încadrate in alte condiții de munca, potrivit legii."
De asemenea, art. 158 alin.(1) din același act normativ stabilește ca "perioadele de vechime in munca realizate in grupele I si a II-a de munca pana la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare in condiții deosebite, in vederea reducerii vârstelor de pensionare…."
D. urmare, având în vedere criteriile stabilite de ICCJ prin Decizia nr. 32/2008, dar si scopul formulării acțiunii – obținerea unui beneficiu patrimonial reprezentat de majorarea punctajului de pensie în perioada în litigiu - instanța constata ca acțiunea introductiva are un caracter patrimonial.
A susținut ca acțiunea de obligare la acordarea unei grupe superioare de munca care - așa cum s-a arătat mai sus - produce consecințe patrimoniale directe, nu are caracter evaluabil in bani, înseamnă a se ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal si cu conținut economic.
ICCJ a statuat prin Decizia nr. 32/2008 ca "Un drept are caracter personal, fără conținut economic si, prin urmare, este neevaluabil in bani, doar atunci când este strâns legat de persoana, servind la individualizarea acesteia in cadrul societății sau al familiei: dreptul la viata, la sănătate si integritate fizica si morala, la libertate,la onoare,cinste, reputație, dreptul la nume si la domiciliul etc. "
Prin urmare, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea pendinte, având efecte directe patrimoniale, nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale menționate anterior, scopul formulării acțiunii fiind acela de a beneficia de aceste drepturi bănești, "acordarea gupei" fiind indisolubil legata de acordarea drepturilor pecuniare corelative.
De asemenea, a susținut ca există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridica, a spune de fapt ca exista drepturi patrimoniale neevaluabile in bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
Prin urmare, acțiunea pendinte este o acțiune patrimoniala, pe calea acesteia tinzându-se a se proteja un drept subiectiv patrimonial.
La rândul lor, acțiunile patrimoniale se împart în acțiuni personale (prin care se încearcă valorificarea unui drept de creanța - numit si drept personal), acțiuni reale (prin care se urmărește valorificarea unui drept real sau apărarea posesiei unui bun) si acțiuni mixte (pentru valorificarea in același timp, a unui drept real si a unui drept de creanța daca aceste drepturi sunt efectul aceleiași cauze sau se găsesc . conexitate).
In speța, acțiunea nu poate fi caracterizată ca o acțiune în constatare, cu obiect nepatrimonial, deoarece aceasta are caracterul unei acțiuni în realizarea unui drept patrimonial, prescriptibil, potrivit art.1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat să se constate existența unui drept nepatrimonial, care nu a fost acordat de unitatea pârâtă, ci dimpotrivă, cererea de chemare în judecată este o acțiune în realizare, al cărei obiect îl reprezintă solicitarea de a obliga unitatea pârâtă să o încadreze în grupa a II-a, susținând că în fapt a lucrat în condiții deosebite, care se încadrează în aceasta grupa de muncă.
Prin urmare, reclamantul are interes să fie încadrat/ă în grupa a II-a de muncă, pentru a beneficia, în temeiul legii, de reducerea stagiului de cotizare, precum și de majorarea punctajelor realizate pentru perioadele lucrate în grupa a -II a de muncă, dreptul de a fi încadrată în grupa a II-a de muncă având deci un caracter patrimonial, prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut în art.268 al.2 din Codul Muncii, cu referire la art.3 din Decretul 167/1958.
Conform art. 1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctiva, "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege". Iar potrivit art. 2 "termenul la prescripție este de 3 ani" Capătul principal de cerere, astfel cum a fost formulat, îl constituie "obligarea paratei la acordarea grupei I de munca".
Așadar, prescripția extinctiva reprezintă stingerea, după caz, fie a acelei componente a dreptului la acțiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanța de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat, fie a însuși dreptului principal, datorita nesesizării organului de jurisdicție in termenul prevăzut de lege.
Prin urmare, prescripția extinctiva reprezintă practic o sancțiune îndreptată împotriva pasivității titularului dreptului.
Concluzionând, Tribunalul a constatat că, în cauza dedusă judecății nu se poate reține că obiectul acțiunii este imprescriptibil, cum s-a susținut, întrucât nu se referă la constatarea existenței sau inexistenței unui drept conform art.35 NCPC, ci la constatarea unei stări de fapt rezultate din derularea raporturilor juridice de muncă, care au consecințe patrimoniale și deci, eventualele acțiuni rezultate din acestea sunt prescriptibile, în condițiile legii.
D. urmare, salariatul nemulțumit de neîncadrarea în grupa de muncă avea dreptul de a se adresa instanței de judecată, potrivit legii în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.268 alin.2 din codul muncii rap. la art.3 și 7 din Decretul nr.167/1958, calculat de la data la care a luat cunoștință de neînscrierea grupei, aceasta fiind acțiunea în realizare pusă la îndemâna sa de legiuitor în scopul valorificării dreptului pretins.
In plus, s-a reținut ca, in materia dedusa judecații, termenele de sesizare a instanței sunt prevăzute în acte normative speciale, aceste termene derogând de la dreptul comun in materie (in măsura în care nu sunt identice).
Astfel, articolul 268 din Legea nr. 53/2003 C o d u l m u n c i i, prevede ca:
"(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de munca;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinara;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum si in cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, în cazul în care se solicita constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia; e) in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului."
Tribunalul a constatat că in speță, acțiunea formulata de către reclamant se încadrează in dispozițiile prev. de art. 268 al. 2 din Codul Muncii, in conformitate cu care termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului.
Dispoziția legala sus-menționata este clara si lipsita de echivoc - "în toate situațiile", iar exprimarea legiuitorului referitoare la termenul de prescripție în cazul cererilor formulate in vederea soluționării unui conflict de munca, ce se încadrează în alin. 2 al art. 283 din Codul Muncii, nu lasă loc nici unei interpretări sub aspectul duratei acestui termen.
Având în vedere dispozițiile speciale referitoare la termenele in care pot fi formulate cererile în vederea soluționării unui conflict de munca, prevăzute de art. 268 din Codul Muncii, nu se poate aprecia ca acțiunea introductiva ar fi imprescriptibila din punct de vedere extinctiv, așa cum s-a susținut de către reclamant.
In conformitate cu disp. art. 283 alin. 2 din Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani si începe să curgă de la data nașterii dreptului, Tribunalul a constatat ca în speța, data nașterii dreptului la acțiune îl reprezintă momentul in care persoana interesata a cunoscut neînscrierea în carnetul de munca a grupei solicitate, respectiv, data de 16.01.2006, când i s-a înmânat carnetului de munca la încetarea raporturilor de munca, data când a luat la cunoștința, manifestând o minima diligența, despre înscrierile existente în carnetul de muncă.
Nu în ultimul rând, tribunalul a examinat excepția prescripției și prin incidența actelor normative care au statuat încadrarea în grupe de muncă .
Din această perspectivă tribunalul a constatat că în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul Lege nr. 68/1990. "Personalul de la locurile de munca si activitățile care, potrivit reglementarilor existente până in anul 1969 si după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate in grupele I sau II de munca beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de munca si activitățile respective."
La rândul său Ordinul 50 /1990 emis în executarea Decretului –lege la care se raportează, decret emis "pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului…" stabilește locurile, activitățile și categoriile profesionale care se încadrează în condiții deosebite de muncă, cu luarea în considerare a activităților prestate "până în anul 1969 și după aceea …"
Tribunalul a constatat că aceste acte normative, ce se raportează la posibile inechități au un accentuat caracter reparatoriu, motiv pentru care privesc acte fapte și împrejurări derulate în trecut, cu depășirea termenului de prescripție. Aceste acte normative au oferit salariaților posibilitatea ca, în cazul în care activitatea desfășurată de aceștia, după propria lor apreciere, s-ar încadra în prevederile legale ce circumstanțiază o grupă de muncă sau alta, să solicite constatarea, recunoașterea și consemnarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă sau în adeverințe.
Cunoscut fiind că nu salariatul este cel care gestiona carnetul de muncă, posibilitatea cunoașterii conținutului acestuia a apărut în momentul în care acesta i-a fost înmânat pentru orice motive (încetarea raporturilor de muncă din orice motive, abrogarea Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă)
Din acesta moment salariatul avea posibilitatea să-și manifeste interesul în a face cuvenitele demersuri, inclusiv o acțiune în justiție pentru constatarea, recunoașterea și eliberarea înscrisurilor doveditoare a activităților ce se încadrau.
Pe de altă parte, trebuie reținut ca, spre deosebire de dreptul comun, în legislația muncii, care are un caracter special și derogator, sunt stabilite termene scurte de exercitare a termenelor de sesizare și de soluționare a diferitelor conflicte de muncă sau drepturi, cuprinse între 30 zile și maxim 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, imprescriptibilitatea fiind contrară principiilor generale care guvernează jurisdicția muncii, pentru protecția adecvată și în timp util a drepturilor părților din raporturile juridice de muncă, în scopul clarificării urgente a situațiilor conflictuale dintre aceștia.
Așa fiind, constatând ca termenul de prescripție era împlinit la data promovării acțiunii, 20.01.2015 Tribunalul a admis excepția invocata din oficiu si a respins acțiunea.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul acordat pentru data de 22.09.2015 reclamantul, prin apărător a depus la dosare o cerere prin care a solicitat să se ia act că renunță la judecata cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, să se anuleze sentința pronunțată de prima instanță, fiind aplicabile dispozițiile art.406 alin.(5) Cod pr.civilă.
Față de declarația reclamantului, și în raport de prevederile art.406 alin.(5) Cod pr.civilă urmează ca instanța să admită apelul, să anuleze sentința și să ia act că reclamantul renunță la judecata cererii introdusă împotriva pârâtei intimată . sediul în C., ., jud. D., având ca obiect acțiune în constatare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul N. M., domiciliat în C., .. 97, ., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1999/28.04.2015, pronunțată de Tribunalul D. – Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . sediul în C., ., jud. D..
Anulează sentința și ia act de renunțarea la judecata acțiunii.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015.
Președinte, Florența C. C. | Judecător, N. D. | |
Grefier, A. P. |
Red.jud.N.D.
Tehn.M.D.4 ex
J.f.M.N.
5.10.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Decizia nr. 214/2015.... | Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 22-04-2015,... → |
|---|
