Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 22-04-2015, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 8381/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2064
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA C., cu sediul în C., .. 40, județ D. împotriva sentinței civile nr. 146 din 16 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare B. C., domiciliată în C., cartier Rovine, nr. 11, județ D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata contestatoare B. C., asistată de avocat A. P., lipsind apelantul pârât S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că apelul a fost declarat și motivat în termen legal, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului:
Avocat A.P., pentru intimata contestatoare, a depus la dosar practică judiciară și concluzii scrise. A apreciat ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond și a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 146 din 16 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, a fost admisă cererea formulată de contestatoarea B. C., în contradictoriu cu intimatul S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA. Au fost anulate dispozițiile nr. 199/28.04.2014 și nr. 236 /7.05.2014 emise de intimat.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior.
A fost obligat intimatul să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data încetării contractului de muncă 31.05.2014 până la data reintegrării efective.
A fost obligat intimatul la 600 lei cheltuieli judiciare către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost încadrată în funcția de "asistent medical principal șef" la Clinica Neonatologie din cadrul Spitalului C. Municipal Filantropia C..
Prin prima dispoziție contestată, respectiv nr.199/28.04.2014 intimata a dispus încetarea contractului său de muncă începând cu data de 05.05.2014, în temeiul art. 56 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată.
Ulterior, la solicitarea contestatoarei intimata a fost de acord să amâne data punerii în aplicare a încetării contractului de muncă. Pentru aceasta a emis dispoziția nr. 236/07.05.2014 prin care a modificat dispoziția nr. 205/28.04.2014 în sensul că a stabilit ca data încetării contractului individual de muncă să fie 31.05.2014, menținând temeiul juridic al încetării ca fiind art. 56 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată.
În ce privește prima dispoziție nr. 199/28.04.2014 instanța constată că a fost modificată de dispoziția 236/07.05.2014 astfel că nu a mai produs efecte prima dispoziție, ci doar cea de-a doua, condiții în care apare ca lipsită de interes contestarea primei dispoziții.
Potrivit art. 56 lit. c Codul Muncii "Contractul individual de muncă existent încetează de drept: … la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare".
Textul prevede două situații distincte, prima teză privind strict persoanele care îndeplinesc cumulativ condițiile pentru înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, caz în care contractul de muncă încetează, printr-o decizie emisă de angajatorul său, la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 53 din Legea nr. 263/2010 de către beneficiar.
În a doua teză, când beneficiarul îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard (art. 55 din Legea nr. 263/2010), pentru pensie anticipată, anticipată parțială și/sau invaliditate nu mai este posibilă încetarea contractului său de muncă din inițiativa angajatorului, ci doar după emiterea unei decizii de admitere a cererii de acordare a uneia din categoriile de pensie respective de către casele teritoriale de pensii.
Ca urmare, deși decizia contestată nu este explicită în acest sens, instanța a apreciat că la emiterea ei intimata a avut în vedere prima teză a art. 56 lit. c din Legea nr. 53/2003 republicată, considerând că salariata contestatoare îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă cerute de lege, contestatoarea îndeplinind la data emiterii deciziei contestate nr. 236, respectiv la 07.05.2014, condițiile prevăzute de legea 263/2010 - anexa 5, de pensionare pentru limită de vârstă.
Cu privire la condițiile cerute de lege în vederea pensionării, instanța a reținut că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede la art. 53, următoarele: "(1)Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(2)Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(3)Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5."
Pe de altă parte, prin Legea nr. 53/2014, în vigoare de la 24.04.2014, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România s-a prevăzut că "Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare" prin modificarea art. 22 alin. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008.
Textul susmenționat din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 144/2008 s-a modificat însă prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 23/2014, care la art. III pct. 1 fiind prevăzut că "Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex". Categoria de persoane prevăzute pot beneficia de pensie, înainte de împlinirea vârstei de 65 ani, la cerere – în condițiile art. III pct. 2 .
De asemenea, ordonanța a introdus un nou aliniat (52) la art. 22 din Legea nr. 53/2014 și anume: "Prin derogare de la dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contractul de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la alin. (51)."
Dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/2014 au intrat în vigoare la 15.05.2014, data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 12 alin.2 din Legea nr. 24/2000.
În consecință, începând cu data de 15.05.2014, contractele de muncă încheiate de asistenții medicali, categorie din care face parte și contestatoarea, pot înceta de drept (în condițiile art. 56 lit. c Codul Muncii) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii, caz în care angajatorul poate emite decizie de încetare, fără îndeplinirea altor proceduri.
Fiind născută în 02.07.1952, la data încetării raporturilor de muncă (31.05.2014) dispusă prin decizia contestată nr. 236/07.05.2014 contestatoarea împlinise vârsta de 61 de ani și 10 luni și în condițiile în care nu formulase cerere pentru pensionare sau de înscriere la pensie în condițiile art. 22 alin. 51 din Legea nr. 53/2014 modificată și completată, aceasta avea dreptul să își continue activitatea până la împlinirea vârstei prevăzută de legea în vigoare, în speță 65 ani .
Chiar dacă dispoziția contestată nr. 236/07.05.2014 a fost emisă și înmânată contestatoarei la data de 07.05.2014, conform susținerii intimatei, încetarea contractului dispusă prin intermediul acesteia a intervenit de la 31.05.2014, după data intrării în vigoare a actului normativ ce permitea salariatei să continue raporturile de muncă și, în raport de care, se analizează îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
Ca urmare, instanța a constatat întemeiată susținerea contestatoarei, decizia contestată fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 56 alin.1 lit. c Codul Muncii, respectiv ale art. 22 alin. 51 din Legea nr. 53/2014 modificată și completată, prin OUG 23/15.05.2014, împrejurare care atrage anularea acesteia și, pentru considerentele expuse, instanța a admis contestația și a dispus anularea dispozițiilor nr.199/28.04.2014 și nr.236/7.05.2014 emise de intimat cu consecința reintegrării contestatoarei în funcția deținută anterior încetării contractului de muncă prin această decizie și a obligării intimatei către contestator la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de la data încetării și până la data reîncadrării efective, sub acest aspect instanța apreciind că - în lipsa unei reglementări exprese - poate fi pe deplin aplicabil art. 80 Codul Muncii .
Față de dispozițiile art. 453 rap. la art. 451 cod de procedură civilă instanța a obligat intimata la 600 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, intimatul a arătat că dispoziția nr. 199/28.04.2014 de încetare de drept a contractului individual de muncă al contestatoarei a fost emisă în aplicarea Legii 53/2014, ca urmare a îndeplinirii cumulative a conditiiior de vârsta standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionarea la limita de vârsta și a susținut că această dispoziție este perfect legala, fiind întocmită cu respectarea prevederilor articolului 58, alin. 1, litera c din Codul Muncii - Legea 53/2003.
Consideră apelantul că, în mod greșit, instanța de fond a anulat aceasta prima dispoziție, pe considerentul că ea a fost data cu nerespectarea reglementarilor legale în vigoare, iar anularea este o sancțiune a actelor si faptelor încheiate cu nerespectarea legii.
A menționat apelantul că, în situația contestatoarei s-au aflat înca 15 asistente medicale, cărora li s-au comunicat deciziile de incetare de drept ca urmare a îndeplinirii condițiilor Legii 53./2014 și că nemulțumirile acestora au fost determinate de apariția a actului normativ invocat.
A mai arătat că, în acest context, la insistentele asistentelor aflate sub incidența Legii 53/2014 si față de dorința conducerii spitalului de a tine cont de doleanțele ridicate de către asistente, s-a decis ca în data de 05.05.2014 sa aibă loc Comitet Director cu participarea acestora. La cererea acestora, motivat de necesitatea întocmirii dosarului de pensie la limita de vârsta, precum si de acoperirea graficului de lucru pe luna mai s-a aprobat emiterea unei alte decizii in data de 07.05.2015 cu termenul de încetare de drept cu data de 31.05.2014, aceasta a doua decizie constituind practic o modalitate agreata atât de asistente, cat si de conducere de a-si continua activitatea pana la întocmirea dosarului de pensionare, motiv pentru care s-a emis, în cazul contestatoarei, decizia 236/07.05.2014.
De asemenea, apelantul a arătat că, în data de 15.05.2014, a aparut in MO nr.359/2014 OUG 23/2014 pentru modificarea si completarea Legii 95/2008, prin care s-a modificat art. 22, alineatul (4) din OUG nr.144/2008, dispunându-se că „ Asistenții medicali generalisti, moașele si asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.”
Consideră apelantul că, în raport de prevederile Constituției României și ale Codului civil, precum și de principiul de drept al neretroactivității legii civile, prevederile OUG 23/2014 nu sunt în măsură să aplice situațiilor juridice născute anterior, sens în care a invocat și Decizia nr. 164 din 21 februarie 2006 a Curții Constituționale.
În ceea ce privește deciziile emise de către entitatea S. Filantropia, apelantul a susținut că încetarea raporturilor de muncă s-a produs de drept în virtutea legii, prin simpla îndeplinire a condițiilor impuse de legiuitor, în speță încetarea operând, potrivit disp. art.56 alin.1 lit.c C.Muncii, atunci când salariatul indeplineste cumulativ condițiile de vârsta standard si stagiu minim de cotizare pentru pensionare, si nu la data comunicării deciziei de pensionare pentru limita de vârsta, independent de voința acestuia si a angajatorului sau de comunicarea deciziei de pensie.
Consideră apelantul că decizia emisă de către angajator are doar efectul constatării încetării, dar încetarea raporturilor de muncă se produce în virtutea legii, iar data la care au încetat raporturile de muncă este data la care salariatul a îndeplinit cumulativ condițiile de vârstă standard și de stagiu minim de cotizare, iar nu data stabilită ca fiind data încetării prin decizia emisă de către angajator.
Totodată, a menționat că verificarea îndeplinirii condițiilor s-a efectuat de către unitatea angajatoare în baza OUG 144/2008, modificată de Legea nr. 53/2014, care stabilea că asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare, unitatea angajatoare raportându-se, în mod corect, la prevederile legale în vigoare, respectiv la art. 53 din Legea 263/2010.
Ca practică, sub aspectul datei încetării de drept a raporturilor de muncă, în raport de disp.art.56 alin.1 lit.c C.Muncii, a invocat Decizia nr. 1848 din 29 martie 2007 a Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal și decizia civilă 561/10.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
În ceea ce privește discriminarea reclamată de către angajați, apelantul a susținut că este dreptul legiuitorului să stabilească normele de drept aplicabile pe teritoriul României, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia 1007/7 octombrie 2008 .
In drept, apelul a întemeiat pe textele de lege invocate, si anume pe dispozițiile Legii 53/2014, OUG 23/2014, Legea nr. 53/2003 (Codul Muncii), Legea 263/2010, articolul 6 Codul Civil.
Intimata contestatoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, examinând sentinta atacată, prin prisma criticilor formulate, în limitele efectului devolutiv prevăzute de art.477-478 Cod pr.civilă, apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Admițând contestația formulată și constatând nelegalitatea dispozițiilor nr.199/28.04.2014 și nr. 236/07.05.2014 emise de către intimat, prima instantă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în vigoare.
Astfel, se constată că, desi dispoziția nr. 199/28.04.2014 a fost emisă sub imperiul OUG nr.144/2008, în forma aprobată prin Legea nr.53/2014, datorită modificării aduse prin dispoziția nr. 236/07.05.2014, aceasta si-a produs efectele după . OUG nr.23/2014, astfel încât legalitatea măsurii încetării de drept a contractului de muncă trebuie analizată din perspectiva respectării prevederilor ambelor acte normative mentionate.
Prin dispoziția nr. 199/28.04.2014 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul art. art. 56 litera c) din Codul Muncii, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare conform anexei nr.5 la Legea nr.263/2010, reținându-se că încetarea operează începând cu data de 05.05.2014.
Prin dispoziția nr.236/07.05.2014 a fost modificat art.1 din dispoziția nr.199/28.04.2014, privind data încetării contractului individual muncă, stabilindu-se că aceasta va opera începând cu 31.05.2014. Însă, la data de 31.05.2014, când dispoziția nr.199/28.04.2014, astfel cum a fost ulterior modificată, trebuia să-si producă efectele, măsura încetării de drept a contractului individual de muncă nu mai putea interveni în cazul contestatoarei, potrivit prevederilor legii speciale.
Analizând legalitatea măsurii de încetare de drept a contractului individual de muncă, Curtea constată că dispoziția nr. 199/28.04.2014 a fost fundamentată pe Legea nr.53/2014 și pe disp. art.56 alin.1 lit.c C.Muncii, conform cărora „ Contractul individual de muncă existent încetează de drept (...) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare”, prin raportare la prevederile anexei nr.5 la Legea nr.263/2010, privind sistemul public de pensii.
Măsura a fost întemeiată, așadar, atât pe prevederile Codului Muncii, dar și ale actului normativ special aplicabil contestatoarei în ceea ce priveste derularea raporturilor de muncă si conditiile de pensionare, si anume Legea nr.53/2014 pentru aprobarea OUG nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical.
Dispozitiile speciale ale acestei ordonante se aplică în cazul contestatoarei, cu prioritate, fată de prevederile Codului Muncii, iar îndeplinirea conditiilor de vârstă si stagiu prevăzute de anexa 5 la Legea nr.263/2010 a putut constitui temei legal pentru încetarea de drept a contractului individual de muncă, potrivit art. 56 alin.1 lit.c C.Muncii, tocmai pentru că, la data emiterii deciziei, prevederile legii speciale, respectiv ale art.22 alin.4 din OUG nr.144/2008, în forma aprobată prin Legea nr.53/2014, făceau trimitere expresă la dispozitiile de drept comun din legea pensiilor.
În motivele de apel, intimatul invocă numai faptul că, la emiterea dispoziției nr.199/28.04.2014, a respectat prevederile de drept comun din Codul Muncii si legea pensiilor privind încetarea de drept a contractului individual de muncă, în raport de îndeplinirea cumulativă a conditiilor de vârstă standard și stagiu minim de cotizare pentru pensionare, dar nu face nicio referire, sub acest aspect, la celelalte dispozitii din actul normativ special aplicabil contestatoarei.
Asa cum s-a arătat anterior, la data emiterii primei dispoziții, era în vigoare OUG nr.144/2008, în forma aprobată cu modificări prin Legea nr.53/2014, care la art.22 alin.4 dispunea că :”Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare”
Legea nr.53/2014 nu a abrogat, însă, art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008, care continua să se aplice si care prevedea că „ În cazul unităților sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, precum și al unităților sanitare publice aflate în zone defavorizate, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali își pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, până la ocuparea posturilor prin concurs, la propunerea autorităților de sănătate publică județene și a municipiului București, cu avizul Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România și cu aprobarea Ministerului Sănătății Publice.”
Prin urmare, din interpretarea dispozitiilor legale enuntate reiese că, în perioada în care si-a produs efectele modificarea adusă prin Legea nr.53/2014, regula a fost aceea a încetării de drept a contractului individual de muncă al asistenților medicali la îndeplinirea cumulativă a conditiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare prevăzute de reglementările în vigoare, respectiv de anexa nr.5 la Legea nr.263/2010, regulă care comportă, însă, si exceptii, vizate de art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008, când încetarea de drept este prorogată până la ocuparea prin concurs a posturilor de asistent medical ce urmau a se vacanta prin pensionare.
Prin dispoziția nr.236/07.05.2014, intimatul a operat tocmai o astfel de prorogare a datei încetării contractului individual de muncă al contestatoarei, neputându-se decât prezuma că aceasta măsură adoptată de către intimat a fost justificată tocmai de existența unei situatii de exceptie dintre cele prevăzute de art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008.
Cert este că dispozitiile speciale ale OUG.144/2008, derogatorii de la prevederile Codului Muncii, prevăd că, în mod exceptional, încetarea de drept a contractului individual de muncă nu operează, în cazul asistenților medicali, la momentul îndeplinirii cumulative a conditiilor de pensionare la limită de vârstă prevăzute de Legea nr.263/2010, prorogându-se ulterior acestui moment, că acest act normativ este aplicabil contestatoarei si că, prin dispozitia nr.236/07.05.2014 emisă de către intimat s-a realizat o prelungire a datei încetării contractului de muncă al contestatoarei, prezumată a fi justificată din perspectiva art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008.
În aceste conditii, se retine că, la data de 15.05.2014, când a intrat în vigoare OUG nr.23/2014, contestatoarea era încă în activitate, aceasta prestând muncă, potrivit graficului de lucru întocmit pe luna mai 2014, si fiind remunerată pentru munca prestată în tot acest interval de timp, drepturi si obligatii specifice reporturilor de muncă în derulare.
Din această perspectivă, nu poate fi primită critica apelantului conform căruia ar fi vorba de aplicarea retroactivă a OUG nr.23/2014, acest act normativ aplicându-se asistenților medicali care erau încă în activitate la data intrării sale în vigoare.
Cum contestatoare se găsea în această situatie, disp. art.III pct.1 din OUG nr.23/2014 ce modifica art.22 alin.4 din OUG nr.144/2008 îi erau aplicabile, astfel că nu se putea dispune încetarea de drept a contractului său individual de muncă la data de 31.05.2014, asa cum s-a dispus prin dispozitia nr. 199/28.04.2014, modificată prin dispozitia nr.240/07.05.2014, contestatoarea neavând la data respectivă vârsta de 65 de ani.
În ceea ce privește criticile apelantului referitoare la inexistența unei discriminări, Curtea apreciază că aceasta nu au legătură cu soluția adoptată de Tribunal și criticată pe calea prezentului apel, sentința atacată nefiind motivată pe constatarea inegalitatii de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale și, de altfel, crearea unei discriminări nu a fost invocată nici de către contestatoare prin cererea introductivă. Cu toate acestea, nu poate fi ignorat faptul că, din expunerea de motive a OUG nr.23/2014 rezultă că unul dintre scopurile adoptării de urgență a acestui act normativ a fost tocmai „eliminarea cât mai urgentă a barierelor legislative, respectiv eliminarea caracterului discriminatoriu, astfel încât, la cerere, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali să se poată pensiona în condițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice”.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul S. C. MUNICIPAL FILANTROPIA C., cu sediul în C., .. 40, județ D. împotriva sentinței civile nr. 146 din 16 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare B. C., domiciliată în C., cartier Rovine, nr. 11, județ D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2015.
Președinte, E. S. | Judecător, M. M. | |
Grefier, V. R. |
Red. Jud.E.S./11.05.2015
Thn. 2 ex.
J.f. M.V.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 3966/2015. Curtea de Apel... | Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Decizia nr.... → |
|---|
